17,517 matches
-
transmite fără risc documente private prin Internet. Pentru a cripta datele, SSL utilizează un sistem criptografic cu două chei: una publică, cunoscută de oricine, și una privată, secretă, cunoscută numai de destinatarul mesajului. Majoritatea browserelor web suportă SSL, și multe situri web utilizează protocolul de utilizator pentru a transmite informații confidențiale, cum ar fi numerele de carduri de credit. Prin convenție, URL-ul care are nevoie de o conexiune SSL începe cu "https:" (în loc de "http:"). Un alt protocol de transmitere a
TranSport Layer Security () [Corola-website/Science/302805_a_304134]
-
grade” și că „într-o țară normală nu ieși pe stradă să înjuri oamenii că fac sex acasă cum vor și cu cine vor ei”. Noua Dreaptă este considerată unul dintre principalii susținători ai tezelor rasiste și antisemite în România, situl organizației având un număr de articole care conțin teorii conspiraționiste antisemite (precum cele despre atacul de la 11 septembrie) cât și republicarea unor articole antisemite din proza lui Mihai Eminescu. În 2008, Comunitatea Evreiască a acuzat Noua Dreaptă ca fiind responsabilă
Noua Dreaptă () [Corola-website/Science/302855_a_304184]
-
top al celor mai bune 10 episoade: Patru filme de lung metraj au fost produse pe baza serialului: Alte trei seriale TV "Star Trek" au urmat "Generației următoare": Serialul a dat naștere, de asemenea, unor numeroase romane, cărți de analiză, situri web și lucrări ale fanilor. Pe 7 octombrie 2006, unul dintre cele trei modele originale ale navei USS "Enterprise"-D folosite la filmări s-a vândut la o licitație a casei Christie's pentru 576 000 de dolari americani, fiind
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
cu brazi, să fie scris distinct „STALIN”. Treptat, scrisul s-a „șters”, prin amestecul natural al speciilor, dar chiar și în zilele noastre, iarna, se mai poate distinge vag „ALIN”, venind dinspre șesul Țării Bârsei. Rezervația naturală este inclusă în situl de importanță comunitară - "Muntele Tâmpa", la baza desemnării căruia se află specii de faună și floră protejate prin "Directiva Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
Ίλιον "Ilion"; latină: Troia, Ilium) este un oraș legendar, locul unde s-a desfășurat Războiul Troian, așa cum este descris în Ciclul războaielor troiene, în special în "Iliada", unul dintre cele două poeme epice atribuite lui Homer. Astăzi, este numele unui sit arheologic, localizarea tradițională a Troiei homerice, în turcă "Truva", la Hisarlık () în Anatolia, aproape de coastă, în Provincia Çanakkale de astăzi, în nord-vestul Turciei, la sud-vest de strâmtoarea Dardanele sub Muntele Ida. Un oraș nou, Ilium a fost fondat pe acest
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
Schliemann a făcut săpături în zonă. Alte cercetări au adus la iveală existența a mai multe orașe, construite succesiv unul peste altul. Unul dintre primele orașe (Troia VII) este de obicei identificat cu Troia homerică. Această identitate este disputată, însă situl a fost identificat cu succes ca fiind locul unde s-a aflat orașul numit Wilusa în textele hitite; "Ilion" (care provine din "Wilion" scris cu digamma) ar fi transliterarea grecească a acelui nume. Pe lângă acest sit, acceptat de majoritatea cercetătorilor
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
identitate este disputată, însă situl a fost identificat cu succes ca fiind locul unde s-a aflat orașul numit Wilusa în textele hitite; "Ilion" (care provine din "Wilion" scris cu digamma) ar fi transliterarea grecească a acelui nume. Pe lângă acest sit, acceptat de majoritatea cercetătorilor, sunt propuse și alte locații pentru oraș. Un studiu, bazat pe etimologia cuvintelor și pe studierea topografiei locului descris de legendă, propune ca locație a orașului. Povestea troienilor își are originea în mituri și legende. În conformitate cu
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
folosit o blocadă navală pentru a-i împiedica pe troienii de pe țărmul european și din Lemnos să vină în ajutorul Troiei. Odată cu căderea orașului, troienii de pe țărmul european au plecat către nord, devenind etruscii din Italia. Straturile de ruine din situl arheologic sunt numerotate Troia I - Troia IX, cu diferite subdiviziuni: Primul oraș a fost fondat în mileniul al III-lea î.Hr. În timpul Epocii Bronzului, a devenit un oraș comercial înfloritor, localizarea sa permițând un control complet asupra strâmtorii Dardanele, prin
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
sunt suficiente pentru a indica un război, sau un dezastru natural drept cauză a distrugerii orașului. Troia VIIb (aprox. 1120 î.Hr) și Troia VIIb (aprox. 1020 î.Hr) par să fi fost distruse de incendii. Ultimul oraș de pe acest sit arheologic a fost Iliumul elenistic, fondat de romani în timpul domniei împăratului Augustus, a fost un oraș comercial important până la desemnarea Constantinopolului drept capitală a Imperiului Roman în secolul al IV-lea. În perioada bizantină, orașul a intrat în decil, și
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
orașe antice, datând de la Epoca Bronzului până în perioada romană. Schliemann a considerat orașul homeric Troia ca fiind unul dintre acestea, —inițial Troia I, apoi Troia II— această identificare fiind în cea mai mare parte acceptată la acea vreme. După Schliemann, situl a fost excavat în continuare de arheologul Wilhelm Dörpfeld (1893/1894) și mai apoi Carl Blegen (1932-1938). Aceste săpături au arătat că existau cel puțin nouă orașe construite unul peste altul. În 1988 săpăturile au reînceput, fiind efectuate de o
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
faptele istorice sau arheologice, chiar dacă a existat un oraș din Epoca Bronzului în locul numit astăzi Troia, și chiar dacă acel oraș a fost distrus de un incendiu sau într-un război în jurul aceleiași date ca cea estimată pentru Războiul Troian. În situl arheologic nu s-a descoperit nicio inscripție sau alt obiect care să identifice clar orașul din Epoca Bronzului. Acest lucru se datorează probabil planificării fostului fort în timpul construcției Iliumului elenistic (Troia IX), fiind distruse părțile care cel mai probabil conțineau
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
cunoștințe detaliate legate de continent, dar care nu se întindeau și asupra insulelor ionieene din Anatolia, lucru care sugerează că Iliada reproduce o relatare a unor evenimete transmise prin tradiție, cărora autorul nu le-a adăugat propriile sale cunoștințe geografice. Situl arheologic de la Troia a fost înscris în anul 1998 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Astăzi, un oraș turcesc numit Truva se află în apropierea sitului arheologic, oraș care s-a dezvoltat în ultimii ani, datorită turiștilor. Situl arheologic este denumit
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
unor evenimete transmise prin tradiție, cărora autorul nu le-a adăugat propriile sale cunoștințe geografice. Situl arheologic de la Troia a fost înscris în anul 1998 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Astăzi, un oraș turcesc numit Truva se află în apropierea sitului arheologic, oraș care s-a dezvoltat în ultimii ani, datorită turiștilor. Situl arheologic este denumit oficial Troia de către guvernul turc, și apare pe majoritatea hărților sub acest nume. Un mare număr de turiști vizitează situl în fiecare an, majoritatea venind
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
sale cunoștințe geografice. Situl arheologic de la Troia a fost înscris în anul 1998 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Astăzi, un oraș turcesc numit Truva se află în apropierea sitului arheologic, oraș care s-a dezvoltat în ultimii ani, datorită turiștilor. Situl arheologic este denumit oficial Troia de către guvernul turc, și apare pe majoritatea hărților sub acest nume. Un mare număr de turiști vizitează situl în fiecare an, majoritatea venind cu autobuzul de la Istanbul sau cu feribotul de la Çanakkale, cel mai apropiat
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
Truva se află în apropierea sitului arheologic, oraș care s-a dezvoltat în ultimii ani, datorită turiștilor. Situl arheologic este denumit oficial Troia de către guvernul turc, și apare pe majoritatea hărților sub acest nume. Un mare număr de turiști vizitează situl în fiecare an, majoritatea venind cu autobuzul de la Istanbul sau cu feribotul de la Çanakkale, cel mai apropiat oraș important aflat la circa 50 km spre nord-est. Vizitatorul vede un sit foarte comercial, cu un cal de lemn mare ,construit ca
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
hărților sub acest nume. Un mare număr de turiști vizitează situl în fiecare an, majoritatea venind cu autobuzul de la Istanbul sau cu feribotul de la Çanakkale, cel mai apropiat oraș important aflat la circa 50 km spre nord-est. Vizitatorul vede un sit foarte comercial, cu un cal de lemn mare ,construit ca teren de joacă pentru copii, apoi magazine și un muzeu. Situl arheologic însuși este, așa cum a afirmat recent un scriitor, o "ruină a unei ruini", fiind frecvent excavat, și deoarece
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
cu feribotul de la Çanakkale, cel mai apropiat oraș important aflat la circa 50 km spre nord-est. Vizitatorul vede un sit foarte comercial, cu un cal de lemn mare ,construit ca teren de joacă pentru copii, apoi magazine și un muzeu. Situl arheologic însuși este, așa cum a afirmat recent un scriitor, o "ruină a unei ruini", fiind frecvent excavat, și deoarece metodele arheologice ale lui Schliemann însuși erau foarte distructive: în convingerea sa că orașul lui Priam s-ar afla în straturile
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
arheologice ale lui Schliemann însuși erau foarte distructive: în convingerea sa că orașul lui Priam s-ar afla în straturile inferioare, a demolat numeroase structuri foarte interesante din epocile ulterioare, inclusiv toți pereții caselor din Troia II. Pentru mult timp, situl a fost nepăzit sau păzit necorespunzător, și a fost jefuit temeinic. Povestea Troiei a fost atât de cunoscută în perioada romană și cea medievală, încât a fost folosită ca sursă pentru diferite legende ale originii naționale. Cea mai cunoscută este
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
(CC) este o organizație non-profit dedicată lărgirii domeniului de creații disponibile tuturor, în mod legal, atît pentru a fi utilizate ca atare cît și pentru a constitui o parte a altor creații. Situl permite titularilor de drepturi de autor să ofere publicului o parte din drepturile pe care le au și să-și păstreze cealaltă parte, printr-o multitudine de mecanisme, printre care eliberarea lucrărilor în domeniul public sau sub licențe de conținut
Creative Commons () [Corola-website/Science/303269_a_304598]
-
riscul de a reduce drepturile utilizatorilor sau la subminarea drepturilor de autor. Licențele CC sînt aplicate de aproximativ 7 milioane de pagini de internet. Proiectele cele mai cunoscute sînt listate mai jos. Trebuie precizat că nu tot materialul de pe aceste situri este disponibil sub o licență CC. Pentru a descoperi materiale disponibile sub o licență CC există numeroase motoare de căutare și cataloage, printre care:
Creative Commons () [Corola-website/Science/303269_a_304598]
-
sunt doar texte, și nu pot să execute nicio operație. Ele nu sunt nici spyware și nici viruși informatici, deși anumite programe antivirus și anti-spyware le pot detecta. Cele mai multe navigatoare moderne permit utilizatorului să decidă dacă acceptă sau nu cookie-uri. Siturilor care le refuză le vor lipsi însă anumite facilități - de exemplu, într-un magazin virtual nu se va mai putea folosi coșul de cumpărături, dacă acesta a fost implementat cu ajutorul cookie-urilor. Cookie-urile sunt folosite de serverele web pentru a putea
Cookie () [Corola-website/Science/303400_a_304729]
-
pe mai multe site-uri, în cazul cookie-urilor „third party” sau a așa-numiților „web bugs”. Urmărirea în cadrul unui site este făcută în scopul obținerii unor statistici de folosire. În special companiile de publicitate urmăresc activitatea utilizatorilor în cadrul mai multor situri pentru a afla mai exact interesele lor, putând astfel să decidă care anume reclame să trimită la un anumit moment unui anumit utilizator. Cookie-urile de obicei conțin date fără semnificație pentru utilizator sau pentru navigatorul său, dar care pot fi
Cookie () [Corola-website/Science/303400_a_304729]
-
credeau că: De fapt cookie-urile conțin doar date, nu și cod (instrucțiuni executabile): ele nu pot să șteargă sau să citească nimic de pe PC-ul utilizatorului. Totuși, ele permit detectarea paginilor vizitate de un utilizator pe unul sau mai multe situri. Aceste informații pot fi colectate într-un profil al utilizatorului. Acesta este ce-i drept anonim (nu conține informații personale cum ar fi nume sau adresă, cu excepția cazului în care utilizatorul și-a indicat el însuși datele personale), dar conține
Cookie () [Corola-website/Science/303400_a_304729]
-
de la server; dacă cookie-urile pot fi accesate în timpul execuției, ele ar putea fi trimise altor servere decât cele „autorizate”. Aceasta se numește „furtul” cookie-ului, iar criptarea nu ajută împotriva acestui gen de atac. Această metodă este de obicei folosită pe sit-uri care permit utilizatorilor să trimită conținut HTML. Folosind un anumit fragment de cod, un utilizator răuvoitor poate să primească cookie-uri ale altor utilizatori; cu ajutorul lor, el poate apoi să se conecteze și să se păcălească serverul, care crede că
Cookie () [Corola-website/Science/303400_a_304729]
-
fost folosite pentru a implementa un „coș de cumpărături virtual” Împreună cu John Giannandrea, Montulli a scris descrierea tehnică a cookie-urilor, iar versiunea 0.9 a navigatorului Netscape (lansată în septembrie 1994) accepta cookie-uri. Prima aplicație a cookie-urilor a fost pe situl Netscape - se verifica dacă un vizitator intra accesa pentru prima dată situl. Montulli și Giannandrea au depus o cerere de brevetare a mecanismului (1995), primind brevetul în 1998. Versiunea 2 a Internet Explorer (lansată în 1995) suporta de asemenea cookie-uri
Cookie () [Corola-website/Science/303400_a_304729]