14,579 matches
-
lanțul muntos al Carpaților Orientali), ce conservă cinci tipuri de habitate naturale (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum" și Turbării cu vegetație forestieră) și adăpostește specii importante din fauna și flora lanțului carpatic al Orientalilor. „Comad - Balvanyos” prezintă un areal (pajiști naturale, stepe, pășuni, mlaștini oligotrofe, turbării, păduri de foioase, păduri de conifere și păduri în tranziție) cu o diversitate floristică și
Ciomad - Balvanyos () [Corola-website/Science/331112_a_332441]
-
arhitectură s-a materializat prin faptul că deșertul a influențat arhitectura egipteană. Egiptul are un climat deșertic, călduros și secetos, rezultat din faptul că țara este localizată într-o fâșie tropical-deșertică din nordul Africii. Un deficit extrem de apă afectează peisajul. Vegetația și agricultura sunt posibile numai în imediata apropiere a rarelor zone umede. Cairo, amplasat la 30° latitudine nordică și 31° longitudine estică, are o climă deșertică, cu valori tipice nordului Egiptului, extrem de uscată, cu precipitații rare numai în semestrul de
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
Deșertului Iudeei Flora din Depresiunea tectonică a Iordanului se împarte în mai multe regiuni în formă de fâșiim după diferențele în structura solului, climat, factorul uman și relief. În general, cu cât se înaintează spre est, crește prezența elementelor de vegetație deșertică arabo-saharienă și scade cea a elementelor de floră mediteraneană Sectoarele florei din depresiune: Pe versantele estice ale Munților Samariei, unde trece Șoseaua Allon și în așezările Mekhora, Gittit și Maale Efraim - la o altitudine de 300-400 metri, de asemenea
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
de cretă cu fața spre răsărit, care descind spre șesul depresiunii și albiile care îi străbat Cantitatea de precipitații de 150-200 mm pe an și calcarul dur încurajează o mare răspândire a arbustului Retama raetam (în ebraică „Rotem”) și a vegetației de stâncă ca Teucrium comun, Chiliadenus iphionoides, de asemenea Calycotome villosa, Rhus tripartita și Carlina libanotica. În sud apar plante de deșert, precum Zygophyllum dumosum, Gymnocarpos decander (în jurul râului Nahal Prat). La est de straturile de calcar dur se află
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
sud Balanites aegyptiaca, cunoscut drept curmalul de deșert, Calotropis procera, numit și mărul de Sodoma sau fitilul deșertului. La est de Fatzael se află o depresiune de salinitate sau lac sărat (în arabă „sebkha”, în ebraică „malha”), unde crește o vegetație specifică: arbuști ca Atriplex halimus,(cunoscută în franceză ca „pourpier de mer”, „iarba grasă de mare”), Nitraria retusa, soiuri diverse de săricică locală - Suaeda asphaltica, de asemenea tufe perene de Arthrocnemum macrostachyum sau Salicornia glauca (rude cu brânca sau sărărica
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
pădurice de Salvadora persica, la limita de nord a răspândirii ei geografice. În oaze se pot vedea curmali de deșert, Moringa peregrina sau benul alb, mărul de Sodoma, planta otrăvitoare Solanum incanum, Commicarpus plombagineus și altele. În acest sector domina vegetația solurilor sărate în condiții de uscăciune: la nord de Argaman - arbuști ca Salsola vermicolata și Atriplex halimus, mai la sud - Salsola tetrandra, Suaeda palaestina. În sud, pe badlanduri - uneori nu cresc plante de loc, din cauza uscăciunii si aridității, dar în
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Turbării cu vegetație forestiera și Tufărișuri alpine și boreale); ce adăpostesc și conserva o gamă faunistica și floristica diversă. Floră ariei protejate are în componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologica, caracteristicile solului, climei
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
specii de moluște bivalve ("Mytilaster", "Abra", "Hydrobia"), pe care peștele le triturează cu ajutorul dinților faringieni. Se reproduce în fluvii, în martie-mai și apoi reintră în mare. Zonele de depunere a icrelor sunt situate în apele de mică adâncime și cu vegetație bogată, de obicei, de-a lungul malurilor râurilor și lacurilor sau în zonele de inundații. Depunerea are loc de mai multe ori, la un interval de câteva zile. Specia este foarte prolifică, fiecare femelă poate depune 22 000- 202 000
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
din regiunea montana ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Tufărișuri uscate europene, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Fânețe montane, Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
și boreale, Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Tufărișuri uscate europene, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Fânețe montane, Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, reptile, amfibieni și insecte, dintre
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
al Carpaților Orientali) și include ariile protejate: Tinovul Găina - Lucina și Cheile Lucavei. Situl „Găina - Lucina” dispune de trei tipuri de habitate (Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Turbării active și Turbării cu vegetație forestieră); ce adăpostesc și conservă o gamă faunistică și floristică diversă, caracteristică lanțului carpatic al Orientalilor. Fauna ariei protejate are în componență o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile și amfibieni, dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92
Găina - Lucina (sit SCI) () [Corola-website/Science/331220_a_332549]
-
Sava. Pătrunde și în nord-vestul României unde s-a semnalat în râul Tur, la nord de Satu Mare, numele său fiind o referire directă la această caracteristică. Trăiește în apele dulci stătătoare sau încet curgătoare cu funduri nisipoase și pietroase și vegetație abundentă submersă. În râuri, se localizează în coturile cu apă înceată. În apele stătătoare trăiește în bălțile de inundație, lacuri și iazuri. Seamănă mult cu babușca, dar spre deosebire de aceasta are corpul mai lung, capul și ochiul mai mici, fruntea mai
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
martie până în iunie, la o temperatură nu mai mică de 14°C, poate fi anticipată sau amânată în funcție de condițiile climatice locale și debitele râurilor. Depunerea icrelor are loc în ape puțin adânci, curgătoare și bine oxigenate, cu funduri bogate în vegetație submersă. Fertilitate este ridicată, într-un sezon fiecare femelă poate depune pana la 60.000 de icre adezive cu un diametru de aproximativ 2 mm, de culoare gălbuie. După fecundare icrele aderă la vegetație sau alte elemente ale substratului până la
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
bine oxigenate, cu funduri bogate în vegetație submersă. Fertilitate este ridicată, într-un sezon fiecare femelă poate depune pana la 60.000 de icre adezive cu un diametru de aproximativ 2 mm, de culoare gălbuie. După fecundare icrele aderă la vegetație sau alte elemente ale substratului până la eclozare. În funcție de temperatura apei, dezvoltarea embrionare necesită de la 5 zile până la 2 săptămâni. Valoare economică este mică.
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
măcar pe copii; au fost constrânși să meargă pe jos cu copiii însetați în brațe. Margret Reed cu copiii săi au rămas și ei fără căruță. Deșertul s-a terminat însă curând și au ajuns la o zonă frumoasă cu vegetație luxuriantă. Timpul pentru odihnă era scurt și s-au grăbit să traverseze munții înainte de căderea zăpezii. Stanton, unul dintre cei doi membri plecați după ajutoare în California, s-a întors cu catâri, provizii și doi indieni Consumne, Luis și Salvador
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Căian și include și rezervația naturală Calcarele din Dealul Măgura. „Măgurile Băiței” conservă patru habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Fânețe montane" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase") și protejază mai multe specii din fauna sălbatică și flora spontană aflate în arealul ecoregiunii sud-vestice a Apusenilor. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de specii (mamifere, reptile, amfibieni, insecte), dintre care unele protejate
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
protejată dispune de șase tipuri de habitate; astfel: Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Turbării active, Turbării cu vegetație forestiera și Peșteri în care accesul publicului este interzis. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte), dintre care unele protejate prin "Directivă Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
ul (Ballerus ballerus, sinonim Abramis ballerus) numit și cosac cu bot ascuțit, este un pește dulcicol bentopelagic din familia ciprinidelor, asemănător cu plătica. Trăiește în apele dulci și ușor salmastre, stagnante sau lent curgătoare, cu funduri cu mult nămol și vegetație abundentă (mai ales în stufăriș) în cursurile inferioare ale râurilor, în lacuri și bălți. Este răspândit în râurile din Europa Centrală și Europa de Est, care se varsă în Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Azov și Marea Caspică. Arealul se întinde de la Rin
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
sunt gălbui, întunecate la capete. Se hrănește în principal cu zooplancton, dar și cu insecte acvatice, larve de insecte, crustacee, moluște, viermi, detritus organic, alge și alte materii vegetale. Depunerea icrelor are loc în apele de mică adâncime bogate în vegetație submersă. Perioada de depunere a icrelor variază în funcție de latitudine și de condițiile de mediu din cursul anului; în general, are loc primăvară, la temperaturi ale apei nu mai mici de 8°C. În bazinul Mării Baltice depun icrele între mijlocul lunii
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
lunii martie și mai, în Delta Volgei din mai până în iunie. În România în cursul inferior al Dunării depun icrele în martie-aprilie, la o temperatura optimă a apei între 8° și 12°. Fiecare femelă depune 4.200-25.400 icre pe vegetația acvatică. Icrele sunt galbene și cleioase, cu un diametru de 1,3-1,5 mm. Ecloziunea are loc după 12 zile. Are valoare economică redusă, se pescuiește în cantități mici, căci nici nu este prea frecvent. Carnea cosacului este de calitate
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
Grecia (alături de Erkyna). Neda se varsă în Golful Kyparissia, al Mării Ionice, în apropierea satului Giannitsochori. Râul a primit numele de la nimfa Neda. Neda străbate satele Neda, Kakaletri, Petra, Figaleia, Platania, Căreia, Fonissa, Prasidaki, Elaia și Giannitsochori. Râul are o vegetație foarte bogată. De-a lungul cursului s-au format cascade. Cea mai mare cascadă este aproape de Figalia și are o înălțime de aproximativ 50 de metri.
Râul Neda () [Corola-website/Science/331390_a_332719]
-
dar și prin speciile rare de ferigă, nuferi albi, laleaua pestriță, crinul broaștei, etc. precum și animale ca broasca albastră. Tot în rezervație există și o plantație de pin bancsian, o specie rară care se adaptează pe terenuri cu condiții de vegetație foarte vitregă.
Mestecănișul de la Reci și Bălțile de la Ozun-Sântionlunca () [Corola-website/Science/331405_a_332734]
-
unele pante înierbate de pe malul micilor pâraie dobrogene (derele), sau cele ce coboară spre vreun lac, uneori chiar în plină stepă sau în culturi și vii învecinate cu biotopul principal. Ca adăposturi servesc galeriile pe care le sapă la adăpostul vegetației de arbuști: tufelor de păducel ("Crataegus") sau chiar în masive de ciulini. Uneori folosește galeriile de rozătoare părăsite. În zonele stâncoase se adăpostește în fisuri și pe sub pietre. Gușterii vărgați dobrogeni se întâlnesc de obicei izolați, indivizii păstrând distanțe suficient
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
de dreapta al Câlniștei. Deși situată în Câmpia Burnazului, ca și rezervația Comana, pădurea Manafu dispune de condiții de mediu ușor diferențiate. Astfel, solurile aparțin grupei cernoziomurilor argiloluviale, pe alocuri apărând insule de soluri freatic-umede, care explică existența insulelor de vegetație higrofilă din cadrul rezervației. Stratul arborescent al rezervației este alcătuit din amestecuri naturale de cer "(Quercus cerris)", gârniță "(Quercus frainetto)" și stejar brumăriu "(Quercus pedunculiflora)" sau plantații pure de salcâm "(Robimia pseudacacica)". Subarboretul este reprezentat de porumbar "(Prunus spinosa)", păducel "(Crataegus
Pădurea Manafu () [Corola-website/Science/334148_a_335477]
-
Podișul Dobrogei de Sud); ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri în tranziție, păduri caducifoliate, coaste calcaroase cu vegetație submediteraneană, canarele, pajiști uscate, stepe și culturi cerealiere extensive. La baza desemnării acestuia se află mai multe specii avifaunistice protejate la nivel european prin "Directiva CE" 147/CE (anexa I-a) din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]