KorAP: Find »[drukola/base=ochi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5779 5780 5781 ...5826 >

145,650 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

Cruisewear“. E nașpa rău. Becky, nu știu de ce ții rochia asta aici. E surescitat la culme În clipa asta, așa cum face ori de cîte ori termină cîte un design. Mi-aduc aminte, de la New York. — Unde sînt „oamenii tăi“? Întreb, dîndu-mi ochii peste cap. Însă Danny nu sesizează ironia. — Redactează contracte, spune scurt. Și Stan a luat mașina ca să facă și el turul orașului. N-a mai fost niciodată la Londra. Hei, mergem să bem ceva? — Eu trebuie să mă duc acasă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
săptămîni, nu? — Da. Și... Îhm... tu ce mai faci, Venetia? Îmi tremură glasul și m-am făcut roșie la față - dar, În afară de asta, cred că mă port destul de firesc. — El e prietenul meu, Danny Kovitz. — Danny Kovitz, repetă, iar În ochii ei se aprinde un licăr, semn că știe cine e. SÎnt onorată. Am cumpărat o jachetă semnată de tine de curînd, de la Milano. Din Corso Como. O jachetă cu strasuri? — O știu! sare Danny imediat. Pun pariu că arăți de

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
vorbim puțin singure. Dacă n-ai nimic Împotrivă. Se uită la Danny. Sigur că nu. Mă duc să iau niște băuturi. Pornește spre bar, iar eu mă Întorc cu fața spre Venetia, cu fluturi În stomac. Are o cută Între ochi și bate darabana pe piciorul paharului. Arată ca o directoare tînără și superbă, care tocmai e pe punctul de a-mi spune că am făcut de rîs Întreaga școală. — Așa! Îmi adun tot curajul și-mi iau un ton vioi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îngrijorat. — Ai pățit ceva? Se uită mirat la pene. Nu pot s-o fac. Nu pot să-l Întreb. Mi-e mult prea frică de ceea ce aș putea auzi. — Mă duc să mă pregătesc, șoptesc, incapabilă să mă uit În ochii lui. Trebuie să plecăm În curînd. Pornesc spre dormitor și mă dezbrac, făcînd tricoul ghemotoc și ascunzîndu-l la fundul șifonierului, unde Luke n-o să caute niciodată. Apoi fac un duș rapid, cu speranța că o să mă ajute să mă simt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
atunci Îmi zăresc imaginea În oglindă - și Îngheț. Mă mișc greoi, ca o balenă. SÎnt un monstru... alb și obez și se cutremură pămîntul cînd merg. Mă așez pe pat, ușor amețită. Îmi bubuie creierii și Îmi joacă pete În fața ochilor. Nu-i de mirare că a ales-o pe Venetia. — Becky, ești bine? Luke e În pragul ușii și mă cîntărește din ochi, alarmat. Nici măcar nu l-am observat. — Eu... mi se pune un nod de lacrimi În gît. Eu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pămîntul cînd merg. Mă așez pe pat, ușor amețită. Îmi bubuie creierii și Îmi joacă pete În fața ochilor. Nu-i de mirare că a ales-o pe Venetia. — Becky, ești bine? Luke e În pragul ușii și mă cîntărește din ochi, alarmat. Nici măcar nu l-am observat. — Eu... mi se pune un nod de lacrimi În gît. Eu... Nu arăți prea bine. De ce nu te Întinzi puțin? Îți aduc niște apă. Îl privesc cum se Îndepărtează, și vocea Venetiei Îmi răsună

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
vreo douăzeci de minute. Și atunci aud vocile. Vocea lui. Și vocea ei. Apropiindu-se pe culoar. —... sper că nu te superi... —... nu, firește că nu. Luke, ai făcut foarte bine că m-ai sunat. Deci. Ce face pacienta? Deschid ochii - și e un coșmar devenit realitate. În fața mea, dominîndu-mă de la Înălțime, se află Venetia. Are pe ea o rochie lungă și fără bretele de tafta neagră, cu fustă amplă. Are părul prins Într-un coc, și la urechi Îi licăresc

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îngrijorat! Venetia Îmi pune o mînă pe cap și tresar. Hai să văd dacă ai temperatură. Se așază pe pat, Însoțită de un foșnet de tafta și deschide o mică trusă medicală. — Luke, n-o vreau aici! Fără nici un avertisment, ochii mi se umplu de lacrimi. Nu sînt bolnavă! — Deschide, zice Venetia apropiind termometrul de gura mea. — Nu! și Întorc capul, ca un bebeluș care refuză piureul. Haide, Becky, spune Venetia pe un ton lingușitor. Nu vreau decît să-ți iau

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Dar... dacă nu te deranjează să lipsesc o jumătate de oră, aș trece măcar să-i salut. Vin foarte mulți oameni pe care mi-ar face plăcere să-i revăd. Mi se pune un nod În gît. Lacrimile Îmi Împînzesc iar ochii. Acum văd totul foarte limpede. Vrea să se ducă la petrecere cu Venetia. Probabil că au pus amîndoi la cale toate astea. Ce să fac, să-l implor să nu se ducă? Am și eu măcar atîta mîndrie. — Bine, Îngaim

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cum mîngîie cuvertura. — Odihnește-te. Le mai aud glasurile În surdină, apoi ușa Închizîndu-se. Asta a fost tot. Au plecat. Abia peste o jumătate de oră sînt În stare să mă mișc. Trag cuvertura la o parte și-mi șterg ochii umezi. Mă dau jos din pat, pornesc Împleticit spre baie și mă privesc În oglindă. Arăt ceva de speriat. Am ochii roșii și umflați. Am obrajii pătați de lacrimi. Părul Îmi stă ca naiba. Îmi dau cu apă pe față

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
peste o jumătate de oră sînt În stare să mă mișc. Trag cuvertura la o parte și-mi șterg ochii umezi. Mă dau jos din pat, pornesc Împleticit spre baie și mă privesc În oglindă. Arăt ceva de speriat. Am ochii roșii și umflați. Am obrajii pătați de lacrimi. Părul Îmi stă ca naiba. Îmi dau cu apă pe față și mă așez pe marginea căzii. Ce să fac? Nu pot să stau aici toată noaptea, Întrebîndu-mă ce se Întîmplă, făcîndu-mi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
marginea căzii. Ce să fac? Nu pot să stau aici toată noaptea, Întrebîndu-mă ce se Întîmplă, făcîndu-mi griji și imaginîndu-mi ce e mai rău. Mai bine mă duc și-i surprind În flagrant. Vreau să-i văd și eu cu ochii mei. Mă duc la petrecere. GÎndul mă izbește cu puterea unui glonț. Mă duc la petrecere chiar acum, În clipa asta. Ce mă oprește? Nu sînt bolnavă. Mă simt bine. Mă Întorc În dormitor, cuprinsă de o hotărîre bruscă. Deschid

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
dansează valsuri demodate, ca Într-un film. Mă uit În jur, după Luke și Venetia, Însă Încăperea e atît de ticsită de femei În rochii superbe și bărbați la țol festiv, și sînt chiar și cîțiva bărbați care-ți iau ochii, Îmbrăcați În frac... Și atunci Îi zăresc. Dansează Împreună. Avea dreptate Luke, chiar dansează ca Fred Astaire. O răsucește pe Venetia pe ringul de dans cu mișcări experte. Fusta ei se Învîrtește, și ea Îi zîmbește larg, cu capul pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
n-am avut puterea să vorbesc cu el. Așa că m-am prefăcut c-am adormit, și la fel am făcut și azi-dimineață, cînd mi-a zis Încetișor: „Becky, dormi?“. Acum s-a dus să facă un duș, așa că am deschis ochii. E un salon destul de drăguț, cu pereți zugrăviți Într-un verde plăcut, și are chiar și o canapeluță. Dar cui Îi pasă, din moment ce viața mea e varză? Ce importanță mai au toate astea pentru mine? Știu că două din trei

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
că totul e minunat, Însă În tot acest timp, soțul tău are o aventură, după care te părăsește pentru o altă femeie, cu părul roșcat, fluturînd În vînt. Trebuia să-mi dau seama ce mă așteaptă. Trebuia să fiu cu ochii În patru. I-am dat acestui bărbat cei mai frumoși ani din viața mea, și acum sînt dată la o parte, pentru un model mai nou. Bine, ok, i-am dat un an jumate din viața mea. Și ea e

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
asta Înseamnă să comunic doar monosilabic. — Arăți mai bine, zise, așezîndu-se pe pat. Am fost Îngrijorat. Aud din nou tonul tăios și ferm al Venetiei: Îți cîntă În strună doar ca să te facă fericită. Ridic privirea și mă uit În ochii lui, căutînd un semn care să-l trădeze, vreo fisură În fațada lui fără cusur. Însă el Își joacă rolul mai bine ca niciodată. Un soț iubitor și Îngrijorat, la căpătîiul nevestei bolnave. Am știut dintotdeauna că Luke e bun

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În picioare, și pe chip Îi citesc groaza. Dar n-avea nici un drept... Tace și Îmi Întoarce spatele. Iar eu simt o greață cumplită În suflet și inima Îmi bate nebunește. Fără veste, Începe să mă doară tot corpul. Capul, ochii, membrele. Nu mi-am dat seama că Încă mai continuam să mă agăț de o ultimă frîntură de speranță. Că, nu știu cum, cumva, Luke mă va lua În brațele lui, Îmi va explica faptul că totul e o mare greșeală și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Venetiei mi se strecoară iar În minte. Ai fost o schimbare binevenită, Becky. Îl faci să rîdă. Însă ești departe de a fi la nivelul lui. Vacă... idioată... și tembelă. O aschimodie... oribilă... și plină de fițe... Mă șterg la ochi, mă ridic În capul oaselor și trag aer În piept de trei ori, lung. N-o să mă mai gîndesc la ea. Sau la povestea asta. — Doamna Brandon? Se aude un ciocănit ușor În ușă. Pare să fie una dintre asistente

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
s-a accelerat respirația. — Pot să-i spun că dormiți, dacă vreți. Da, vă rog. Spuneți-i să plece. N-am nici un chef să văd pe nimeni În momentul ăsta. SÎnt roșie la față și Încă mai am lacrimi În ochi. Și de ce aș face cel mai mic efort pentru Elinor? Fără discuție, singurul avantaj, atunci cînd te desparți de soțul tău e faptul că nu mai ești obligată să te vezi cu soacră-ta. N-o să ne fie dor una

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îl culege de pe jos și mă privește neliniștită. — Vă e bine? Păreți cam stresată. — Mă simt bine. Am fost doar... puțin supărată mai devreme. O să-mi revin. Asistenta dispare și Îmi deschid portfardul. Îmi dau rapid cu niște gel de ochi și cu niște fard În obraji. N-am de gînd să-mi iau un aer de victimă. N-am de gînd să arăt ca o nevastă nedreptățită, jalnică. N-am nici cea mai mică idee ce știe Elinor, Însă, dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
durere În clipa În care rostesc numele. Însă Elinor nu are nici urmă de reacție. Înseamnă că nu știe nimic. — Te-ai văzut cu Luke? mă aventurez. — Încă nu. Își scoate mănușile din piele de vițel și-mi cîntărește din ochi silueta În halat de spital. — Te-ai Îngrășat destul de tare, Rebecca. Doctorița asta nouă e de acord? Vedeți? Vedeți cum e? Nici un „Ce mai faci?“ sau „Arăți excepțional“. — SÎnt gravidă, i-o trîntesc. Și se pare că o să am un

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
atac ca la carte asupra lui Elinor. În primul rînd, n-am energia necesară. Și, oricum... Numai la asta nu-mi stă mie mintea acum. Din senin, mă năpădesc o puzderie de gînduri. — Rebecca. Elinor se apropie de pat, cu ochii scăpărînd. — Habar n-am dacă ești sinceră cu mine... — Taci! Ridic o mînă, fără să-mi pese dacă sînt nepoliticoasă. Trebuie să mă concentrez. Trebuie să mă gîndesc bine. Deodată, Încep să văd lucrurile clar, ca și cum mi s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ești sinceră cu mine... — Taci! Ridic o mînă, fără să-mi pese dacă sînt nepoliticoasă. Trebuie să mă concentrez. Trebuie să mă gîndesc bine. Deodată, Încep să văd lucrurile clar, ca și cum mi s-ar fi luat brusc un văl de pe ochi. Elinor l-a părăsit pe Luke. Iar acum, Luke Îl părăsește pe copilul nostru. Istoria se repetă. Oare Luke Își dă seama de asta? Dacă și-ar da... dacă ar Înțelege ce face... — Rebecca! Ridic ochii, ca În transă. Elinor

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
brusc un văl de pe ochi. Elinor l-a părăsit pe Luke. Iar acum, Luke Îl părăsește pe copilul nostru. Istoria se repetă. Oare Luke Își dă seama de asta? Dacă și-ar da... dacă ar Înțelege ce face... — Rebecca! Ridic ochii, ca În transă. Elinor pare că mai are un pic și face plici. — Vai, Elinor... Îmi pare rău, zic, uitînd orice ranchiună. A fost foarte drăguț din partea ta că ai trecut pe la mine, Însă acum sînt destul de obosită. Te rog

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ca În filmele romantice. Și noi o să ne Întîlnim În vîrful lui, la miezul nopții... Nu. La ora aia o să fiu prea obosită. O să ne Întîlnim În vîrful turnului la... ora șase. O să sufle vîntul, o să cînte Gershwin și, În ochii lui, o să văd că a uitat-o definitiv pe Venetia. Și eu o să-i spun pur și simplu: „Vii acasă?“. Iar el o să zică... — Ești ok, Becky? bagă asistenta capul pe ușă. Cum merge? Aproape-am terminat, zic, suflîndu-mi nasul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]