151,683 matches
-
pregătiți în perioada imediat următoare momentului ’89 prea mulți specialiști în domeniul managementului sanitar sau al politicilor sanitare. Întrebarea este dacă așteptările inițiale ale populației și ale profesioniștilor din sistem au fost îndeplinite: creșterea calității serviciilor, salariilor personalului medical și resurselor financiare ale sistemului și transparența alocării resurselor. Cristian Vlădescu susținea în 2004 că problemele actuale din sistem țin de faptul că funcționarea și legislația curentă s-au îndepărtat de scopurile și filosofia inițială a Legii asigurărilor, analizele efectuate de autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prea mulți specialiști în domeniul managementului sanitar sau al politicilor sanitare. Întrebarea este dacă așteptările inițiale ale populației și ale profesioniștilor din sistem au fost îndeplinite: creșterea calității serviciilor, salariilor personalului medical și resurselor financiare ale sistemului și transparența alocării resurselor. Cristian Vlădescu susținea în 2004 că problemele actuale din sistem țin de faptul că funcționarea și legislația curentă s-au îndepărtat de scopurile și filosofia inițială a Legii asigurărilor, analizele efectuate de autorul menționat indicând o diferență importantă între politica
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dintre tradițiile românești postrevoluționare, căci s-a întâmplat în cazul a nenumărate legi), astfel că filosofia ei inițială a fost schimbată serios. Așa cum arată unele studii, noua lege a introdus încă de la început doar schimbări parțiale, prin reglementările ei. Precaritatea resurselor financiare alocate sectorului sanitar, în perioada 1990-2005, a continuat trendul investirii deficitare în sistemul de sănătate al ultimelor decenii în România. Aceasta a generat menținerea dotării la un nivel slab a unităților sanitare publice cu aparatura medicală modernă și utilități
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ca venit net plasează România „la un nivel inferior între țările central-europene și între țările cu PIB/per capita similar. Cheltuielile publice cu sănătatea reprezintă mai puțin de jumătate comparativ cu multe țări europene. Prin urmare, prin introducerea asigurărilor sociale resursele au crescut doar cu 1% din PIB” (Vlădescu, 2004, p. 72). Pe de altă parte, independența financiară a fondului de sănătate, care era unul dintre obiectivele principale ale noii legi, este încălcată prin procedurile actuale. Sistemul este, din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu 1% din PIB” (Vlădescu, 2004, p. 72). Pe de altă parte, independența financiară a fondului de sănătate, care era unul dintre obiectivele principale ale noii legi, este încălcată prin procedurile actuale. Sistemul este, din punctul de vedere al alocării resurselor, un hibrid între sistemul public și cel al asigurărilor. Primele de asigurări sunt colectate drept contribuții la asigurările sociale, în timp ce guvernul continuă să intervină în alocarea fondurilor prin Ministerul Finanțelor, care stabilește limita superioară a cheltuielilor, mereu inferioară veniturilor colectate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sărace. Concluzii Problemele de sănătate ale populației, precum și dificultățile sistemului medical românesc sunt probleme apărute pe termen lung, ale căror consecințe se vor resimți încă în viitor, neputând fi rezolvate pe termen scurt. Standardul de viață scăzut al populației și resursele scăzute ale sistemului medical sunt primele cauze ale situației actuale a stării de sănătate a populației din România: față de celelalte țări europene, unele rate înalte ale morbidității, o rată mai ridicată a mortalității materne și infantile, o speranță de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
țării, fiind deci o problemă de termen lung. Toate mecanismele distorsionante de care am vorbit mai sus au creat însă tensiuni financiare suplimentare în unele părți ale sistemului sanitar dezavantajate față de altele și au redus controlul eficient și transparent al resurselor și așa insuficiente. Pe parcursul tranziție i s-a constatat perpetuarea marii majorități a problemelor vechiului sistem în ceea ce privește calitatea slabă a unora dintre serviciilor acordate de sistemul public, cauza fiind dotarea redusă cu utilități și tehnologie modernă a multora dintre unitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
creștere a accesului la servicii prin alocații suplimentare de ajutor pentru cumpărarea medicamentelor sau, în cazul celor săraci din mediul rural, punerea la dispoziție a unor mijloace de transport gratuit pentru a putea ajunge la ambulatoriu în orașele apropiate. Alocarea resurselor în sistem trebuie regândită, în sensul investirii mai mult în asistența primară rurală, așa cum și-a propus reformarea sistemului la începutului anului 1996, odată cu trecerea la asigurări. De asemenea, trebuie regândite și alte dimensiuni ale sistemului pentru a crește calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lipit caut altă viață, Editura Nemira, București. Vlădescu, Cristian (coord.), 2004, Sănătate publică și management sanitar. Sisteme de sănătate, Editura CPSS (Centrul pentru politici și servicii de sănătate), București. Vlădescu, Cristian; Dragomireșteanu, Aurora; Enăchescu, Dan, 2001, Politici de alocare a resurselor și de planificare a personalului medical în sistemele de sănătate. România în context internațional, Editura CPSS, București. Vlădescu, Cristian; Stănescu, Alin, 2004, „Asigurarea accesului nediscriminatoriu la servicii de sănătate”, material (nepublicat) pentru raportul de cercetare cu tema Polarizarea accesului la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1: îmbunătățirea calității sistemelor de învățământ și formare - în cadrul acestui obiectiv, măsurile vizează: îmbunătățirea calității instruirii cadrelor didactice; creșterea eforturilor pentru dobândirea abilităților de bază, care trebuie adaptate permanent la schimbările din societățile europene, bazate pe cunoaștere; folosirea optimă a resurselor financiare din sistem destinate îmbunătățirii infrastructurii școlare; creșterea ratelor de înscriere în învățământul tehnic și științific în vederea asigurării competitivității economice a Uniunii Europene pe viitor; o mai bună corelare între resurse și nevoi și facilitarea parteneriatelor dintre școli și alți
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din societățile europene, bazate pe cunoaștere; folosirea optimă a resurselor financiare din sistem destinate îmbunătățirii infrastructurii școlare; creșterea ratelor de înscriere în învățământul tehnic și științific în vederea asigurării competitivității economice a Uniunii Europene pe viitor; o mai bună corelare între resurse și nevoi și facilitarea parteneriatelor dintre școli și alți actori sociali care pot sprijini acțiunile acestora. Obiectivul 2: asigurarea accesului tuturor la învățarea continuă (lifelong learning) - măsurile destinate atingerii acestui obiectiv se înscriu în modelul european de coeziune socială, conform
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un dublu efect pozitiv: pe de o parte, se realizează o apropiere între instituția școlii și familiile sărace și, prin aceasta, o valorizare pozitivă a școlii și a educației pentru copiii lor, iar pe de altă parte, se reușește, cu resurse mult mai reduse, îmbunătățirea condițiilor de învățământ din comunitățile sărace; • strategia guvernamentală prevede în continuare măsuri vizând adaptarea curriculumului la cerințele socioeconomice din societatea românească actuală și scăderea inegalităților sociale induse de accesul diferențiat la educație al copiilor provenind din
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cel din mediul urban - deși sunt menționate soluții privind asigurarea accesului către școli al elevilor din localități în care unitățile școlare nu funcționează, rezolvarea problemelor învățământului rural presupune măsuri complexe de ordin financiar și educațional, cum ar fi: alocarea unor resurse financiare destinate reparării, renovării și dotării unităților de învățământ, asigurarea personalului didactic profesionist și acordarea unor facilități care să încurajeze profesorii să opteze pentru școlile din mediul rural, precum și adaptarea curriculumului la necesarul de deprinderi și abilități specifice zonei rurale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din mediul rural, precum și adaptarea curriculumului la necesarul de deprinderi și abilități specifice zonei rurale, astfel încât elevii să dobândească din școală cunoștințe practice și utile pentru specificul zonei rurale, fiind motivați să frecventeze școala. În condițiile în care lipsa de resurse de cele mai multe ori afectează în mod negativ derularea unor măsuri adoptate, o soluție pentru îmbunătățirea condițiilor de învățare în mediul rural ar fi implicarea familiilor sărace care beneficiază de reglementările Legii venitului minim garantat în realizarea activităților menționate mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
făcut prin elaborarea Strategiei de relansare a educației în mediul rural, aprobată în anul 2001, însă măsurile incluse în această strategie, precum și în programele ce vizează învățământul rural necesită atât investiții majore, cât și soluții integrate, care să vizeze deopotrivă resursele materiale și umane, cât și calitatea învățământului. Principalele probleme sunt cauzate în principal, de dependența financiare a instituțiilor școlare din rețeaua învățământului preuniversitar de autoritățile locale. Finanțarea instituțiilor școlare depinde de nivelul de dezvoltare economică a regiunii, a comunității în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de Comisia Europeană privind starea reformelor în sistemul educațional arată în fiecare an că progrese au fost făcute în sensul elaborării unor strategii și al stabilirii unor obiective, însă acestea sunt îngreunate, în principal, de subfinanțarea sistemului și de lipsa resurselor financiare necesare pentru implementarea lor în special în mediile defavorizate, de lipsa capacității administrative și de ritmul greoi în care are loc descentralizarea sistemului de învățământ. De asemenea, domeniile pe care le menționează rapoartele Comisiei din ultimii doi ani ca
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unul dintre obiectivele explicite ale dezvoltării (Cornia, 1999, apud Townsend, 2002). Reducerea sărăciei înseamnă rate ridicate de creștere economică. Modul în care se distribuie veniturile/avuția în spațiul național/internaținal are un rol important în felul cum se vor distribui resursele acestei creșteri. Dacă inegalitățile sunt prea mari sau dacă au la bază inegalități de fond (adică nu doar pe cele de oportunități), săracii nu vor beneficia de aceste rezultate, sărăcia nu va fi combătută și, prin urmare, creșterea economică va
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltare ale mileniului, asumate de toate cele 191 de state ale Națiunilor Unite, care urmează să fie atinse până în 2015. Într-o lume a tehnologiei sofisticate, care nu doar că înlocuiește munca omului, ci oferă și alternative pentru multe dintre resursele limitate ale acestei planete și permite explorarea altora, reprezentanți ai statelor lumii au văzut într-o serie de aspecte sociale un posibil obstacol în atingerea obiectivelor nonsociale și au decis să le asimileze obiectivelor lor de dezvoltare. Acestea sunt: eradicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
reducerea disparităților în educația primară și secundară); reducerea mortalității infantile; reducerea ratei mortalității materne; combaterea HIV/SIDA, a malariei și a altor boli epidemice majore; asigurarea sustenabilității mediului (prin integrarea principiilor dezvoltării durabile în programele și politicile naționale, încetarea risipirii resurselor de mediu, reducerea la jumătate a proporției celor care nu au acces constant la resurse de apă sigure, îmbunătățirea semnificativă a condițiilor de viață pentru cel puțin 100 de milioane de locuitori ai slum-urilor, până în 2020); crearea unui parteneriat global
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
HIV/SIDA, a malariei și a altor boli epidemice majore; asigurarea sustenabilității mediului (prin integrarea principiilor dezvoltării durabile în programele și politicile naționale, încetarea risipirii resurselor de mediu, reducerea la jumătate a proporției celor care nu au acces constant la resurse de apă sigure, îmbunătățirea semnificativă a condițiilor de viață pentru cel puțin 100 de milioane de locuitori ai slum-urilor, până în 2020); crearea unui parteneriat global în vederea dezvoltării (prin urmărirea în continuare a unui sistem de comeț și a unuia financiar
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o creștere a veniturilor săracilor mai rapidă decât cea a veniturilor medii pe economie. O strategie care are în vedere susținerea celor aflați în situații defavorizate pentru a le facilita accesul pe piața muncii și a-i transforma, astfel, în resursă economică nu satisface doar cerințe ale echității, ci servește și obiectivelor viitoare de dezvoltare. Responsabil pentru proiectarea, dar mai ales pentru implementarea unor astfel de politici ar urma să fie statul, care să-și asume și rolul de facilitator, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
produselor, serviciilor și banilor între zone/țări cu poziții diferite pe axa bunăstării este, probabil, în firescul dezvoltării, dar nu înseamnă neapărat aplatizarea inegalităților, prin creșterea nivelului de trai în țările mai puțin dezvoltate. La nivelul unei națiuni importante sunt resursele naturale de care aceasta dispune, dar modul cum este proiectată politica veniturilor populației, nivelul de dezvoltare economică atins, contextul economic și politic național și cel internațional de la un moment dat au un cuvânt de spus în ce privește distribuirea „câștigurilor” dobândite odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cea internațională. Țările mai puțin dezvoltate intră, de regulă, în competiție pe piața produselor cu prelucrare primară, nestrategice pentru economia mondială, pentru producerea cărora există „avantaje comparative” la nivel național. Stimularea dezvoltării exporturilor unui set de produse pentru care există resurse naționale în țările lumii a treia sau în țări în curs de dezvoltare este departe de a fi o strategie de dezvoltare durabilă, atât timp cât pârghiile care fac din această activitate economică una profitabilă național - nivelul tarifelor de comerț și al
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din această activitate economică una profitabilă național - nivelul tarifelor de comerț și al importurilor pentru aceste produse - nu se află în mâinile guvernanților acestor țări (UN, 2002). Un contraexemplu celebru este cel al țărilor arabe, deținătoarele unei semnificative părți a resurselor mondiale de petrol, a căror decizie de majorare a tarifului de export al petrolului (1973) a constituit declicul crizei economice cu care s-au confruntat economiile dezvoltate la începutul anilor ’70. De asemenea, infuzia de capital străin prin extinderea companiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la un nivel acceptabil social. Prin dezvoltarea statelor bunăstării, s-au diversificat foarte mult veniturile de tip redistributiv, asemenea rețelelor de suport social. Esping-Anderson (1999) identifică trei mari direcții, după cum: statul (guveranții) își asuma(u) responsabilitatea pentru colectarea și dirijarea resurselor publice spre îmbunătățirea condițiilor de viață ale celor aflați în nevoie; familia era considerată cea mai potrivită și încurajată (prin forme de suport social care-i erau adresate) să asigure bunăstarea membrilor săi, cu sprjinul comunității și al Bisericii; se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]