151,683 matches
-
este de dată mult mai recentă în discursul obișnuit al guvernanților, fiind atras de perpetuarea și, mai ales de creșterea inegalităților. Paralel cu consolidarea statelor bunăstării, relația cu aceștia a fost menținută, în principal, prin sistemele fiscale, menite să furnizeze resurse pentru susținerea sistemelor social-protective. În felul acesta, cei formând grupa „bogaților” s-au simțit folosiți, și nu parte a societății, motiv în plus pentru a se retrage în sisteme și spații private. Sfârșitul anilor ’70 a fost primul moment de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
șomajului, programele de tip workfare, prin care indivizilor li se solicita participarea la procesul productiv (în diferite forme) în schimbul sprijinului social și intervenția socială pe baza testării mijloacelor. Argumentul principal pentru suportul social bazat pe testarea mijloacelor este economia de resurse publice care rezultă din caracterul lor focalizat. Dacă segmente largi de populație sunt afectate de sărăcie, este discutabilă însă oportunitatea abordării focalizate. Dacă aceasta este totuși preferată, devine esențială dimensiunea segmentului destinatar al suportului social, ca și nivelul sumei alocate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lor focalizat. Dacă segmente largi de populație sunt afectate de sărăcie, este discutabilă însă oportunitatea abordării focalizate. Dacă aceasta este totuși preferată, devine esențială dimensiunea segmentului destinatar al suportului social, ca și nivelul sumei alocate, pentru că, dacă și după alocarea resurselor publice sărăcia persistă, se pune în final întrebarea: în ce constă economia realizată? Pe de altă parte, Townsend (2002) observa că studii ale celor ce au analizat sistemele bazate pe testarea mijloacelor în diferite țări europene atrag atenția asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și a existenței unui sistem de protecție socială subdimensionat în raport cu cererea socială. Argumentele în favoarea programelor de tip workfare și a măsurilor active de combatere a șomajului rezidă în relansarea curentului liberal privind dezvoltarea, dar și în imperativul eficientizării utilizării unor resurse publice insuficiente în raport cu cererea în creștere. Apărută într-un spațiu liberal (SUA, 1963), intervenția socială de tip workfare are deopotrivă susținători și opozanți. În rândul primilor se regăsesc cei care văd în ea o modalitate de asigurare a unui nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
informale și în activități pe cont propriu, generatoare de venituri de piață mult mai sensibile decât cele salariale la acțiunea mecanismelor pieței; scăderea gradului de colectare a veniturilor la bugetul de stat prin sistemul de impozitare și, prin urmare, reducerea resurselor publice destinate suportului social, dar și subdezvoltarea sistemului de protecție socială; eșecul privatizării unor întreprinderi cu caracter monopolist și lipsa de control a practicilor care-i favorizau pe cei aflați în poziții-cheie (acces inegal la bunurile statului); lipsa de stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
5). Distribuția principalelor venituri ale românilor În cele ce urmează, să observăm mai în detaliu evoluția distribuției principalelor venituri ale populației din România: salariile - ca principală sursă de venit (inclusiv în țările dezvoltate), menită să asigure individului și familiei sale resursa de bază pentru satisfacerea nevoilor cotidiene - respectiv pensiile - devenite un pilon al bugetelor gospodăriilor datorită certitudinii obținerii lor (în pofida devalorizării în timp) și faptului că segmentul pensionarilor a depășit, de-a lungul tranziției, dimensiunea celui salariat. Salariații și pensionarii, considerați
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fie recompensată prin venituri din activități pe cont propriu, eventual prin venituri din protecția socială. Deși acestea din urmă au crescut, fiind, în mare măsură, prezente în bugetele gospodăriilor sărace, ceea ce a compensat pierderea veniturilor salariale a fost consumul din resurse proprii sau, altfel spus, revenirea la o agricultură la scară redusă, menită să asigure supraviețuirea familiei. Acest lucru este incontestabil și la observarea gospodăriilor pe total, unde scăderea ponderii salariilor a fost însoțită de triplarea contravalorii consumului din resurse proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din resurse proprii sau, altfel spus, revenirea la o agricultură la scară redusă, menită să asigure supraviețuirea familiei. Acest lucru este incontestabil și la observarea gospodăriilor pe total, unde scăderea ponderii salariilor a fost însoțită de triplarea contravalorii consumului din resurse proprii, dar mai ales prin observarea dinamicii structurii bugetelor gospodăriilor în funcție de nivelul de venit unde evoluția ponderii veniturilor salariale este inversă ponderii consumului din resurse proprii: în cazul săracilor dispariția veniturilor salariale a fost însoțită de creșterea consumului din resurse
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
gospodăriilor pe total, unde scăderea ponderii salariilor a fost însoțită de triplarea contravalorii consumului din resurse proprii, dar mai ales prin observarea dinamicii structurii bugetelor gospodăriilor în funcție de nivelul de venit unde evoluția ponderii veniturilor salariale este inversă ponderii consumului din resurse proprii: în cazul săracilor dispariția veniturilor salariale a fost însoțită de creșterea consumului din resurse proprii până la a asigura 2/3 din buget, în timp ce în cazul celor bogați 2/3 din procentele acumulate de veniturile salariale (+32 p.p.) au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
resurse proprii, dar mai ales prin observarea dinamicii structurii bugetelor gospodăriilor în funcție de nivelul de venit unde evoluția ponderii veniturilor salariale este inversă ponderii consumului din resurse proprii: în cazul săracilor dispariția veniturilor salariale a fost însoțită de creșterea consumului din resurse proprii până la a asigura 2/3 din buget, în timp ce în cazul celor bogați 2/3 din procentele acumulate de veniturile salariale (+32 p.p.) au fost „preluate” de la veniturile reprezentând consumul din resurse proprii (-21 p.p.). Tabelul 9. Schimbări în structura
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
salariale a fost însoțită de creșterea consumului din resurse proprii până la a asigura 2/3 din buget, în timp ce în cazul celor bogați 2/3 din procentele acumulate de veniturile salariale (+32 p.p.) au fost „preluate” de la veniturile reprezentând consumul din resurse proprii (-21 p.p.). Tabelul 9. Schimbări în structura bugetelui godspodăriilor (%) Tipuri de venituri Veniturile din activități pe cont propriu au reprezentat constant mai puțin de o zecime din veniturile gospodăriilor, indiferent de nivelul de venit, dovedind că piața muncii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Prin urmare, cheltuielile sociale destinate educației și formării profesionale sunt printre cele larg acceptate ca fiind eficiente. Caracterul lor de investiție și mecanism de incluziune socială este validat prin inserția indivizilor pe piața muncii și transformarea acestora din cost în resursă a economiei. Deși considerate instrumente de stimulare a indivizilor pentru depășirea stării de dependență economică și socială, focalizarea excesivă a intervenției sociale în sisteme protective bazate pe testarea mijloacelor poate produce efectul invers celui așteptat dacă este aplicată în contexte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
silviculturii sau a practicilor de pescuit, iar principalele activități se referă la: diseminarea expertizelor de politici, dezvoltarea cercetării, crearea unor structuri care să faciliteze dezbaterile între națiuni, adecvarea cunoștiițelor la realitățile concrete. Banca Mondială reprezintă principala forță de mobilizare a resurselor la nivel global pentru susținerea țărilor în curs de dezvoltare. Încă din 1973 documentele Băncii Mondiale subliniază faptul că sărăcia absolută este mult mai pronunțată în mediul rural. Majoritatea săracilor lumii trăiesc în mediul rural: „Aproximativ 800 de milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Mondială și-a revizuit strategia în ce privește agricultura și dezvoltarea rurală, strategie cuprinsă în documentul Reaching the Rural Poor, prin care îmbunătățirea vieții din mediul rural se axa pe trei dimensiuni: agricultura competitivă, dezvoltarea activităților neagricole și mai buna gestionare a resurselor naturale. În vederea implementării acestei strategii, Banca Mondială a desfășurat acțiuni importante cum ar fi (Implementing The Rural Development Strategy: A Progress Report): conștientizarea problematicii sărăciei rurale la nivelul politicilor naționale, desfășurarea unor proiecte în domeniul reabilitării sistemelor de irigație, al
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
drepturile omului, probleme de gen, elaborând anual rapoarte ale dezvoltării umane. UNDP împreună cu 170 de state ale lumii și alte agenții din cadrul Națiunilor Unite dezvoltă și implementeză programe de dezvoltare în diverse sectoare (agricultură, industrie, mediu) fiind cea mai mare resursă în ce privește acordarea granturilor de asistență în domeniul dezvoltării. Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD) este o agenție specializată a Națiunilor Unite care a fost înființată în 1977 ca o instituție financiară urmărind realizarea principalelor deziderate stabilite la World Food Conference
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
domeniul dezvoltării. Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD) este o agenție specializată a Națiunilor Unite care a fost înființată în 1977 ca o instituție financiară urmărind realizarea principalelor deziderate stabilite la World Food Conference din 1974. Scopul a fost mobilizarea resurselor pentru reducerea sărăciei în mediul rural și dezvoltare rurală prin: promovarea dezvoltării sociale, egalitate de gen, creșterea veniturilor, protecția mediului și o mai bună guvernare locală. Strategia IFAD se concretizează prin acordarea unor împrumuturi și granturi, susținerea intensificării dialogului și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Agenda 21 este planul pentru realizarea dezideratelor dezvoltării sustenabile în secolul XXI. Capitolul 14 din Agenda 21 se referă la promovarea agriculturii și a dezvoltării rurale sustenabile (SARD). Principalele obiective sunt asigurarea securității alimentare, în paralel cu managementul rațional al resurselor naturale și protecția mediului. Prioritatea o reprezintă îmbunătățirea potențialului agricol din perspectiva creșterii populației. Instrumentele de implementare a acestor obiective sunt: reformele agrare, îmbunătățirea participării, diversificarea activităților din mediul rural, conservarea pământului și îmbunătățirea managementului agricol. Programul de dezvoltare rurală
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în strânsă relație cu mediul înconjurător. Conceptul de dezvoltarea sustenabilă promovat de forurile Națiunilor Unite se referă, în principal, la: dezvoltare economică echitabilă și echilibrată, un nivel ridicat al angajării, al coeziunii scociale și al includerii, asumarea responsabilității pentru folosirea resurselor naturale și a protecției mediului, politici coerente, deschise și transparente, cooperare internațională pentru promovarea dezvoltării sustenabile la nivel global. Principalele concepte elaborate din perspectiva dezvoltării rurale sunt: dezvoltarea rurală sustenabilă, care presupune dezvoltare economică echitabilă și echilibrată, cu un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru promovarea dezvoltării sustenabile la nivel global. Principalele concepte elaborate din perspectiva dezvoltării rurale sunt: dezvoltarea rurală sustenabilă, care presupune dezvoltare economică echitabilă și echilibrată, cu un nivel ridicat al coeziunii sociale și al includerii și asumarea responsabilității pentru folosirea resurselor naturale și a protecției mediului; dezvoltarea rurală extensivă sau integrată, ce se referă la dezvoltarea mediului rural prin extinderea mijloacelor de comunicare și informare și prin extinderea activităților din mediul rural spre sectorul nonagricol și promovarea agriculturii extensive a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
migrație recurgând la ajutorul etnicului german, migrant legal în Germania. Fiecare nou individ plecat utilizând o anumită strategie adaugă un „nod de expansiune” în rețeaua astfel creată (el este prietenul, fostul coleg de școală, cunoscutul altcuiva) și aducea propriile-i resurse de inventivitate. Cererea pentru un loc de muncă în Germania (pentru migrație) și posibilitatea de a facilita obținerea lui erau două elemente care vor fi curând puse împreună într-un mod profitabil economic de către intermendiarul de forță de muncă. Aspectele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vine din controlul accentuat pe care statul îl exercită asupra migrației nonevreilor. Sistemul de practici dezvoltate în jurul migrației reduce contactele migranților cu societatea de primire și limitează migrația la o perioadă de muncă al cărei principal scop este acumularea unor resurse economice, urmată de întoarcerea în țară. Lipsa oricăror perspective de transformare a unei migrații ilegale în una legală, ca și sancțiunile aplicate migranților ilegali (interdicția de a mai obține viză de intrare în Israel), conferă fluxului un caracter de circulație
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de migrație” (indivizi care își asigură singuri un nou contract în virtutea unei experiențe anterioare de migrație și tocmai de aceea plecările au tendița de a se grupa în jurul unui flux existent); sunt asociate cu brain drain și se bazează pe resursele înalte de capital uman. În această categorie se regăsesc slujbele obținute pe Internet, slujbele pentru care tinerii sunt recrutați în urma experienței într-o companie multinațională sau străină etc. Destinațiile sunt, probabil, numeroase (deși există state care au dezvoltat programe care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
migrația pentru studii, acest tip de deplasări delimitează migrația de tip brain drain. „Migrația creierelor” este mai degrabă o migrație difuză, cu un număr mare de destinații, bazată pe necesitățile crescute și capacitatea de a atrage specialiști a economiilor dezvoltate. Resursele individuale (capitalul uman) ale migranților joacă un rol fundamental, iar indivizii beneficiază de regulă, de sprijin în inserția lor în societatea de primire. Din punctul de vedere al țărilor de origine, plecările de acest tip sunt, fără discuție, o pierdere
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Bunurile de folosință îndelungată (aparatură electrocasnică, automobile), investiția în îmbunătățirea locuințelor sau construcția unora noi, inclusiv în forme ostentative pentru anumite arii (Diminescu, 1996), sunt, se pare, principalele direcții de investiție a banilor trimiși sau aduși de migranții externi. Orientarea resurselor financiare furnizate de migrație către activități generatoare de venit pare a fi mai degrabă rezultatul unei a doua „etape” în investiție (după achiziționarea bunurilor din categoria menționată anterior), neinvestigată sistematic, dar semnalată sporadic pentru unele zone (spre exemplu, în forma
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai educați, în medie, decât cei care rămân) și nu are cum să fie asociată cu acumularea unor sume foarte mari de bani (migranții lucrează în slujbe prost plătite, nesigure, statutul clandestin presupune suportarea costurilor perioadelor de șomaj din propriile resurse etc.). Trecerea la un statut legal în țara de destinație, asociat cu o poziție mai sigură și venituri mai mari, angajează, de regulă, migrația familiei și, implicit, diminuarea comportamentului de economisire. Este cumva paradoxal, dacă ne gândim la cine sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]