145,650 matches
-
Sper din suflet că nu sînt un tip de la PR și o obstetriciană care se reunesc după ce nevasta e aruncată cu forța la coș. — Ulise a părăsit-o pe Penelopa pentru a pleca Într-o lungă călătorie, spune Luke, cu ochii Încă pironiți asupra Venetiei. Odiseea. Iar Penelopa l-a așteptat credincioasă. Vreme de douăzeci de ani. — Ei bine, ea te-a așteptat credincios din părți! spune Suze, arătînd-o cu degetul furioasă pe Venetia. Și-a tras-o oriunde și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke Întunecîndu-se dintr-odată. — O vînd altcuiva. Dar... o să fie bine! Reușesc, cu oarece efort, să zîmbesc larg. — O să găsim noi ceva de Închiriat undeva. M-am uitat pe net, o să găsim noi ceva cumva... — Becky. O citesc și În ochii lui. Visurile noastre, sfărîmate. — Știu. Clipesc, pentru a-mi opri lacrimile. O să fie bine, Luke. — Of, Becky. Mă uit la Suze și o văd și pe ea cu ochii În lacrimi. — Puteți să stați În castelul nostru din Scoția. Noi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
net, o să găsim noi ceva cumva... — Becky. O citesc și În ochii lui. Visurile noastre, sfărîmate. — Știu. Clipesc, pentru a-mi opri lacrimile. O să fie bine, Luke. — Of, Becky. Mă uit la Suze și o văd și pe ea cu ochii În lacrimi. — Puteți să stați În castelul nostru din Scoția. Noi nu-l folosim niciodată! — Suze, nu-mi pot reprima un Început dechicot, nu te prosti! — O să veniți să stați cu noi, scumpa mea! sare și mama. Nu vă las
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
N-am mai văzut așa ceva, e de acord Paula, care a urmărit Întreaga scenă cu Venetia cu gura căscată. De-asta am și vrut să participăm toate. E specială, da? zice Venetia brusc. Vine la mine și mă cîntărește din ochi, cu ochii mijiți. — Becky, cînd anume a fost exact ultima ta contracție? — Ăă... Îmi dreg glasul. A fost... ăă... chiar acum. E adepta scientologiei, se bagă Paula repede. Și suportă durerea În tăcere. E minunat să asiști la așa ceva. — A
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai văzut așa ceva, e de acord Paula, care a urmărit Întreaga scenă cu Venetia cu gura căscată. De-asta am și vrut să participăm toate. E specială, da? zice Venetia brusc. Vine la mine și mă cîntărește din ochi, cu ochii mijiți. — Becky, cînd anume a fost exact ultima ta contracție? — Ăă... Îmi dreg glasul. A fost... ăă... chiar acum. E adepta scientologiei, se bagă Paula repede. Și suportă durerea În tăcere. E minunat să asiști la așa ceva. — A scientologiei? repetă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o mămică sexy și-o iubim“, ca al lui Suze. Danny are un maieu albastru de cașmir cu „E o oafă roșcată și-o urăsc“ imprimat cu litere kaki pe piept. — Unde-i copilul? Danny se uită În jur cu ochi strălucitori, trecînd În revistă Întreaga scenă. Privirea i se oprește asupra Venetiei. — Hei, cine a invitat-o pe Cruella de Venetia? Luke se holbează la sloganul de pe maieul lui Danny și pufnește În rîs, Înțelegînd totul. — SÎnteți atît de juvenili
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zbier. Aaaa! Curge ceva. Doamne, e cea mai ciudată senzație din lume. Ceva din mine a explodat brusc - și la picioare mi s-a adunat o băltoacă de apă. Și nu știu cum s-o opresc. — Iisuse! face Danny, ducîndu-și mîna la ochi. Ok... mult prea multă informație. O ia pe Jess de cot. — Hai, Jess, hai să bem ceva! — Ți s-a rupt apa, spune Paula, cu o mină perplexă. Credeam că asta s-a petrecut ieri. — Poate că ăla a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Lucru care chiar că mă pune pe gînduri. Mie una mi s-a părut al naibii de complicată și de dificilă. Dar oricum. Unele lucruri e mai bine să rămînă În ceață. Nașterile și facturile Visa. — Bună. Te-ai trezit. Luke ridică ochii de pe scaunul unde a adormit și se freacă la ochi. E neras, are părul ciufulit și cămașa șifonată. — Îhîm. — Ce face? — Bine. Nu-mi pot stăpîni un zîmbet larg În clipa În care mă uit din nou la ea. — Perfect
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mi s-a părut al naibii de complicată și de dificilă. Dar oricum. Unele lucruri e mai bine să rămînă În ceață. Nașterile și facturile Visa. — Bună. Te-ai trezit. Luke ridică ochii de pe scaunul unde a adormit și se freacă la ochi. E neras, are părul ciufulit și cămașa șifonată. — Îhîm. — Ce face? — Bine. Nu-mi pot stăpîni un zîmbet larg În clipa În care mă uit din nou la ea. — Perfect. — Ea e perfectă. Ca și tine. Pe chipul lui se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
uriaș de crini și un balon roz. — Bună, respiră precipitat și, În clipa În care privirea Îi cade asupra pătuțului, Își duce o mînă la gură. O, Doamne, Bex, uită-te la ea! E superbă. — Știu, zic, și, din senin, ochii mi se umplu de lacrimi. Știu că e. — Bex? vine Suze repede lîngă mine, ușor Îngrijorată. Ești bine? — Da. Doar că... Înghit În sec, ștergîndu-mi nasul. Habar n-am avut. — Ce? se așază Suze pe marginea patului, ușor speriată. Bex
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
radiază. Îmi Întîlnește privirea și simt cum mi se Încălzește brusc inima. E ca și cum am avea un secret Împreună, pe care nu-l mai știe nimeni. — Uită-te la degețelele ei! Suze se apleacă deasupra pătuțului. Bună, scumpa mea! ridică ochii. Are nume? — Încă nu. Mă așez mai bine pe perne, cu o ușoară grimasă. Mă simt destul de zob după noaptea trecută. Deși partea bună e că epidurala Încă mai are efect și mi-au dat o tonă de analgezice. Ușa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de țoale. N-am știut ce vrei, așa că am luat și eu tot ce-am crezut... — Mersi, mamă. Desfac fermoarul și scot o jachetă groasă tricotată pe care nu am mai purtat-o de vreo cinci ani. Apoi Îmi ia ochii altceva. O moliciune familiară și catifelată, cu ape și strasuri. Eșarfa mea. Iubita mea eșarfă Denny and George. Îmi aduc aminte ca azi clipa În care mi-au căzut ochii pe ea. Hei, uite! o scot din geantă, avînd grijă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai purtat-o de vreo cinci ani. Apoi Îmi ia ochii altceva. O moliciune familiară și catifelată, cu ape și strasuri. Eșarfa mea. Iubita mea eșarfă Denny and George. Îmi aduc aminte ca azi clipa În care mi-au căzut ochii pe ea. Hei, uite! o scot din geantă, avînd grijă să nu agăț vreun stras. Nici pe-asta n-am mai purtat-o de ani de zile. Îți aduci aminte de asta, Luke? Evident că-mi aduc aminte! Chipul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
eșarfa În jurul gîtului. Se uită la ea o clipă cu un soi de uimire, apoi la copil. — Cine-ar fi crezut... — Știu, spun și ating ușor cu degetul colțul eșarfei. Cine-ar fi crezut? Tata Încă nu-și poate lua ochii de la copil. Și-a băgat un deget În pătuț, iar fetița i l-a prins și i-l strînge În mînuța minusculă. — Ia zi, fetișoară dragă, zice, cum să-ți spunem noi ție? — Nu ne-am hotărît Încă, zic. E
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dar nu contează. Bănuiesc că sperai să te măriți cu cineva care să fie În stare să-ți asigure un acoperiș deasupra capului, nu? Glumește - dar În glasul lui e o undă de amărăciune. — Mă rog, ridic din umeri, cu ochii la mînuța bebelușului, care se deschide precum o stea de mare. Poate o să am mai mult noroc data viitoare. Se lasă tăcerea și ridic privirea. Luke pare sincer șocat de vorbele mele. — Luke, am glumit! zic repede. Nu are nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să știți. Nu-i nimic! spune mama veselă. Începeți să umpleți și dormitorul albastru. Vă arăt eu unde e... — Ce faci? Luke trece pe lîngă noi, În cămașă, cu mingea mea Pilates și două cutii de pălării. — Bine, răspund, cu ochii la alt tip care-mi duce portfardul. E ciudat, nu? Destul de ciudat. Își pune un braț În jurul meu, iar eu mă cuibăresc la pieptul lui. Noaptea trecută a fost și mai stranie, cu toată mobila strînsă În dubă și apartamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu face decît să demonstreze clar că sînt oameni cu gust. Spre deosebire de Elinor, care nu a venit niciodată În vizită și s-a mulțumit doar să-i trimită lui Minnie păpușa aia veche și oribilă de porțelan cu bucle și ochi care te bagă În sperieți, de zici că e dintr-un film de groază. Îmi pun haina cea nouă Marc Jacobs pe care mi-a luat-o Luke de Crăciun și-mi Înnod eșarfa Denny and George la gît. O
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
acesta, eu mă împrieteneam cu mama lui. Grație ei mă adusese tata în țară. Era o mare putere în făptura ei, cu fața netedă și palidă, ca o piatră scoasă din râu, șlefuită de valuri, și cu un zâmbet cu ochii pe jumătate închiși, ca și cum ar fi ascultat depărtate acorduri triste. Apoi, în mare contrast, avea scurte izbucniri de veselie, cu râs puternic și tânăr, de răsunau păreții. Căutam să prind în ce fel îi semăna Ionel”. Transfigurată în personaj de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
veselie, cu râs puternic și tânăr, de răsunau păreții. Căutam să prind în ce fel îi semăna Ionel”. Transfigurată în personaj de roman, numita doamna Alice Deleanu, în volumul La Medeleni, Ionel Teodoreanu o vede: „Ăcu fruntea încordată și cu ochii micșorați, Doamna Deleanu avea privirea pe care o au numai generalii tineri pentru oștile lor în preajma atacului; sculptorii pentru statui, înainte de-a și le trimite în Salon; îndrăgostiții pentru întăiul plic, înainte de-ai încredința destinul cutiei de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
pur calitative existente în acea perioadă. Dintre primele teorii, ce s-au impus prin modul de fundamentare au fost cele ale filosofilor greci. Ei explicau prezenței mediului fizic (ambientul), fie pe baza acțiunii unor probe (tentacule), care ar fi caracterizat ochiul omenesc (teoria tactilă), fie a unui anumit fel de materie emisă de mediu, pe care ochiul ar fi capabil să o colecteze (teoria emisiei). Existența unor relații cantitative concrete (luminoase) capabile să descrie principalele fenomene optice cunoscute a făcut ca
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
fundamentare au fost cele ale filosofilor greci. Ei explicau prezenței mediului fizic (ambientul), fie pe baza acțiunii unor probe (tentacule), care ar fi caracterizat ochiul omenesc (teoria tactilă), fie a unui anumit fel de materie emisă de mediu, pe care ochiul ar fi capabil să o colecteze (teoria emisiei). Existența unor relații cantitative concrete (luminoase) capabile să descrie principalele fenomene optice cunoscute a făcut ca spre sfârșitul secolului al XVII-lea să fie formulate primele teorii cu un caracter științific pregnant
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
cu două angajamente semnate și probe că și-a turnat colegii ofițeri, ori chiar pe Vadimul însuși! În fața a milioane de telespectatori potențiali, nu? Nu-mi spune că ăștia nu știu de rușine! Dacă ar ști că stă lumea cu ochii pe ei, să vezi cum ar veni și frica de rușine! Eram, poate, obosit și n-am sesizat acel pasaj din intervenția lui Radu Filipescu, dar lucrurile mi se par destul de clare. Din moment ce SRI a fost creat prin apelul la
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
câteva ieșiri antisemite mascate, nu? Păi, după 1990, i-a scăpat ceva sau cineva?! Dorin Popa: Cristian Tudor Popescu afirmă chiar că Securitatea a devenit un agent electoral și că "în 16 ani postrevoluționari, nimeni, niciodată, n-a scăzut în ochii publicului larg din cauza atingerii cu Securitatea. Iar acum, așa ceva e aproape imposibil: după atâta timp scurs, contează mai mult ce-ai făcut după '89. Conjuncturile politice actuale sunt mai importante decât trecutul: Mona Muscă, tovarășă a lui Băsescu și victimă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de mailuri între președintele Comisiei și Domnia Sa. Incidentul a condus la incompatibilitatea dintre cei doi. E regretabil, dar cărțile lui Paul Goma sunt, fără îndoială, instrumente de lucru pentru Comisie. Însă, acestea sunt lucruri normale, până la urmă. Ceea ce sare în ochi sunt atacurile la adresa Comisiei sosite din zona activist-securistă, deci din partea celor direct interesați ca adevărul să nu fie aflat și recunoașterea caracterului criminal al regimului comunist să nu se producă! În ciuda acestor discuții, unele de bună-credință, cele mai multe de evidentă rea-credință
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Mi-a spus că nu era nebun să strige el, care fusese securist, "Moarte securiștilor!". Habar nu am cum stau lucrurile cu adevărat, dar e plauzibil. Și mie, la televizor, mi se păruse că are o sticlire ciudată, anormală, a ochilor și gesturi cam nenaturale. Oricum, din ce am văzut și auzit atunci, mi-am format opinia, păstrată până astăzi, că 12 ianuarie a fost o zi decisivă pentru ceea ce avea să fie viitorul României. Atunci, la acel miting, în timpul scenei
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]