151,683 matches
-
Eforturile Moscovei de a-și exploata sateliții est-europeni prin despăgubiri, restituiri și prăzi de război trădau gradul de devastare la care ajunsese economia sovietică în urma războiului. Trebuiau reconstruite peste două mii de orașe și guvernul sovietic nu dispunea de capitalul și resursele necesare unei reconstrucții rapide 507. Pînă în toamna anului 1947, atît Departamentul Comerțului, cît și cel de Stat puseseră la punct studii privind modul în care SUA puteau profita cît mai mult de pe urma acestor situații. Pe 12 noiembrie, Partidul Muncitoresc
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și să-l doboare 696. În document se sublinia, însă, necesitatea ca Statele Unite să-i forțeze pe sovietici să cheltuiască mai mulți bani și energie pentru a-și păstra controlul asupra țărilor-satelit. Astfel, Moscovei aveau să-i rămînă mai puține resurse pe care să le investească în dezvoltarea globală a comunismului. Ca urmare, prin CSN 174 se insista ca Washingtonul să promoveze "o politică economică flexibilă pentru Blocul Sovietic și pentru fiecare din statele satelit, pentru a obține cît mai multe
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
externe, de la una din comisiile lui de tranziție, prezidate de George Ball. În raportul său, Ball îndemna America să pună bazele unei "economii competitive deschise a Lumii Libere, în care forțele dezvoltării economice... să utilizeze cu maximă eficiență propriile noastre resurse..."951. Creșterea deficitului balanței de plăți era cea mai importantă problemă pe care o avea de rezolvat noua administrație. Soluția era să se extindă comerțul internațional prin diminuarea obstacolelor puse în calea acestuia. Acest obiectiv ar fi necesitat "angajarea țărilor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în încercarea de a determina Congresul să adopte niște legi privind comerțul Est-Vest. Pe 11 mai 1966, președintele înaintase Legea comerțului Est-Vest, din 1966, la Capitol Hill, în ciuda avertismentelor Congresului. În ziua următoare, Wilbur Mills, președintele Comitetului de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților, a respins proiectul. El i-a spus președintelui că nu sprijină această măsură și că nu va susține audieri pe această temă. Dat fiind că legile tarifelor vamale fuseseră concepute de către Comitetul lui Mills, Camera Reprezentanților nu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
depindea acum decît de Congres. Bogdan își concentră atenția asupra unor reprezentanți ai puterii legislative care puteau susține proiectul. Cea mai mare responsabilitate în privința promovării legii de acordare a Clauzei îi revenea lui Wilbur Mills, președintele Comitetului de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților. După doar cîteva zile de la hotărîrea lui Nixon, Bogdan solicită o întrevedere cu Mills. Acesta îi refuză, însă, cererea 1433. Ambasadorul încercă atunci altă tactică: obținu sprijinul unui congresman din Washington, Robert B. Anderson. Ca fost secretar
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
dezbate diverse probleme economice. Stein a acceptat să înainteze cererea spre a fi studiată de cei în cauză 1479. Între timp, Bogdan a încercat să trateze cu Wilbur Mills, însă fără succes. Conform spuselor ambasadorului, președintele Comitetului de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților nici măcar nu "știa unde este România". Mai mult decît atît, în calitate de "congresman din Arkansas, nu știa ce este Clauza; credea că era un tratament preferențial". Bogdan a trebuit să-l convingă de faptul că în ciuda denumirii de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
23 martie, Peterson îl informă pe Flanigan că Departamentul Comerțului nu va lua nici o hotărîre în privința Clauzei pînă cînd președintele nu-și va fi formulat legea privind reforma protecționistă. Mai mult decît atît, discuțiile cu membrii Comitetului de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților relevau faptul că președintele Mills nu avea nici cea mai mică intenție de a susține audieri pentru Clauză sau comerțul Est-Vest înainte de a primi noile recomandări ale Administrației 1490. Pe 1 aprilie, Bogdan se pregătea să se
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de cereale de 7,8 milioane de tone de la Continental și alte cîteva grînare. Într-un singur an, Uniunea Sovietică a cumpărat cereale în valoare de aproape 1 miliard de dolari, care reprezentau aproape totalul proviziilor excedentare ale Americii. Reducîndu-se resursele cerealiere americane, prețurile la alimente au crescut. Unele brutării au fost forțate să-și închidă porțile din cauza prețului prea mare al făinii. Ca urmare a scumpirii alimentelor, consumatorii americani plăteau acum pentru cereale mai mult decît sovieticii. În esență, contribuabilii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
el se menține ferm pe poziție în privința includerii "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru țările comuniste într-un proiect de lege comercială. El aprecia legea comercială ca fiind "piesa de rezistență" ce va fi supusă atenției Comitetului de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților, în 1973. După părerea lui, legea avea să fie, însă, adoptată după circa șase săptămîni de audieri 1549. Avînd certitudinea că Mills va sprijini proiectul legii comerciale, Administrația și-a intensificat eforturile pentru elaborarea unei legi complexe
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
americani și-au întețit eforturile în vederea separării Clauzei pentru România de contextul celorlalte state comuniste. Pe 18 ianuarie, Findley a prezentat Legea relațiilor comerciale cu România, din 1973, împreună cu alți șapte susținători, toți făcînd parte din Comitetul de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților. Proiectul de lege nr. 2304 nu formula nici o condiționare între comerț și emigrare sau drepturile omului 1552. Cu toate acestea, n-a apucat niciodată să fie discutat în Camera Reprezentanților. După spusele lui Bogdan, decizia lui Nixon
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să se consolideze. Senatorul Jacob Javitz, din New York a susținut o conferință de presă la care a arătat că amendamentul Jackson avea să fie reintrodus în Congres 1554. La Camera Reprezentanților, Vanik își cîștigase majoritatea membrilor Comitetului de Mijloace și Resurse ca susținători ai amendamentului Jackson-Vanik, dar nu și sprijinul președintelui Mills. Pe 5 februarie, Vanik i-a cerut lui Mills să se ocupe de amendamentul Jackson-Vanik. Acesta a acceptat pe data de 6 și, după încă o zi, a înaintat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
fi reluat lucrările. Problema "Clauzei națiunii celei mai favorizate" era mai complicată. Pe Mills îl preocupau taxele sovietice pentru vizele de emigrare. Flanigan a încercat să schimbe centrul de greutate. El a insistat pe lîngă președintele Comitetului de Mijloace și Resurse să accepte legea introdusă de Jacob Javitz, care ar fi dat președintelui Nixon dreptul de a acorda "Clauza națiunii celei mai favorizate" țărilor din spatele Cortinei de Fier, asupra cărora Congresul își exercita dreptul de veto. Astfel s-ar fi scos
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a comunității evreiești, Jackson și Vanik nu mai beneficiau și de sprijinul lui Wilbur Mills, care fusese impresionat de mesajul trimis de sovietici. Moscova se achitase de partea ei de învoială și pe 19 aprilie, președintele Comitetului de Mijloace și Resurse a declarat ziarului "Washington Post" că sprijinise cererea președintelui de a acorda Uniunii Sovietice "Clauza națiunii celei mai favorizate"1589. Deși Mills avea să comenteze mai tîrziu pe această temă, Administrația a considerat că sprijinul lui este suficient pentru a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pozițiile lui Jackson, Ribicoff și Javits la un loc"1590. Ca urmare a mărturiei lui John Dean, pe 29 aprilie, Ehrlichman și Haldeman și-au dat demisia de la Casa Albă. După două săptămîni, pe 9 mai, Comitetul de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților a început audierile pentru Legea reformei comerțului, din 1973, în formularea Jackson-Vanik. Aceasta prevedea interzicerea acordării "Clauzei națiunii celei mai favorizate" țărilor care nu au economie de piață, care nu respectă dreptul cetățenilor la emigrare sau le
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a Grupurilor Etnice Americane, Liga Românilor Liberi, Compania de țevi sculptate din Chicago și Compania de Distribuire BAP, un importator de mobilă pentru copii din România 1592. Audierile s-au încheiat vineri, 15 iunie, iar luni, Comitetul de Mijloace și Resurse a trecut la deliberarea legii, punct cu punct. Aceasta avea să dureze patru luni, dar la două săptămîni după începerea acestor proceduri, Wilbur Mills a fost spitalizat și nu s-a mai întors la conducere pînă la începutul lunii noiembrie
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
la Casa Albă1597. Congresul, comerțul și Războiul din Yom Kippur Între timp, Congresul și-a reluat lucrările, după pauza din august. Cum Mills încă nu se întorsese, Administrația a solicitat o întrunire cu președintele interimar al Comitetului de Mijloace și Resurse, Al. Ullman, un democrat din Oregon. Comitetul încheiase analiza primei jumătăți a proiectului, dar mai avea de lucrat la Capitolul V, ce trata "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru țările comuniste și la Capitolul VI, referitor la regimul preferențial generalizat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
era dispus să accepte un compromis rezonabil, ceva mai moderat decît amendamentul Jackson-Vanik. În concluzie, Nixon le-a spus lui Ullman și Schneebeli că oamenii lui sînt "gata să lucreze cu voi la legea aceea"1599. Comitetul de Mijloace și Resurse nu a putut fi influențat de insistențele președintelui. Miercuri, pe 26 septembrie, Comitetul a adăugat un amendament de tip Jackson-Vanik la capitolul V. Singura consolare a Casei Albe era că restricțiile nu se refereau și la credite. Joi, Nixon s-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
republicani ai Camerei Reprezentanților, pentru a-i convinge să scoată amendamentul, pentru că altfel nu putea pune în aplicare acordul comercial sovieto-american și nici nu-și putea îndeplini angajamentul față de România 1600. La cîteva ore după aceea, Comitetul de Mijloace și Resurse a luat în discuție posibilitatea scutirii României de amendamentul de emigrare 1601. Discuția, însă, n-a durat mult. România putea fi scutită doar dacă nu încălca amendamentul, dar în acest caz, scutirea nici n-ar mai fi fost necesară. Congresul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Shultz a sosit la Moscova pe 1 octombrie, pentru a lua parte la ședința comisiei comerciale sovieto-americane. Sovieticii l-au avertizat că Kremlinul nu intenționează să mai facă și alte concesii privind emigrarea 1605. Între timp, Comitetul de Mijloace și Resurse își amînase votul final, în speranța unei depoziții din partea lui Kissinger. Însă audierile de confirmare ca secretar de stat și preluarea funcției lui Rogers au durat mai mult decît era de așteptat, așa încît Kissinger nu a putut veni. Deși
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
s-a încheiat cu un dineu oficial la Casa Albă. Printre cei prezenți s-au aflat atît Kissinger și Dent, secretarul Comerțului, cît și patru senatori și cinci membri ai Camerei Reprezentanților, dintre care doi din Comitetul de Mijloace și Resurse 1619. La sfîrșitul dineului, Nixon a vorbit despre relația strînsă dintre el și Ceaușescu, lăudîndu-l pe președintele român pentru fermitatea cu care susținea principiul că fiecare țară, fie ea mare sau mică, are dreptul să fie independentă și liberă. Toastînd
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
acordul comercial Pe 24 aprilie, la Camera Reprezentanților și la Senat au apărut două rezoluții asemănătoare. Ambele vizau aprobarea acordului comercial româno-american, inclusiv hotărîrea de acordare a "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru produsele românești 1714. Comisia de Mijloace și Resurse pentru Comerț a Camerei Reprezentanților a început audierile pentru acordul comercial pe 7 mai. În cuvîntul său de deschidere, președintele comisiei, Edith Green, din Oregon, a exprimat cu hotărîre dezaprobarea Congresului față de derogarea acceptată de președinte. Green a arătat că
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
SUA și Canada, Confederația Națională a Grupurilor Etnice Americane, de la sindicate și ligi, precum și de la Valerian Trifa, episcop al Episcopatului Ortodox Român din America 1742. Pachetul de măsuri al președintelui Ford a fost susținut atît de către Comitetul de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților, cît și de Comitetul de Finanțe al Senatului. Camera Reprezentanților și Senatul și-au programat dezbaterea finală pentru ultima săptămînă din iulie, înainte de pauza din august. Administrația se aștepta ca pachetul de măsuri să fie aprobat și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
martori cheie erau Mark Sandstrom, din Consiliul pentru Comerțul Est-Vest și Milton Rosenthal, din Consiliul Economic Româno-American. În afară de aceasta, numeroase organizații economice au trimis scrisori în care pledau pentru menținerea Clauzei. La trei zile după aceea, Comisia de Mijloace și Resurse pentru Comerț a Camerei Reprezentanților și-a început audierile privind "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru România. La început, membrii Camerei Reprezentanților și ai Comisiei au primit cîte un exemplar dintr-un raport al unei misiuni de cercetare, organizată de către
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
îmbunătățească practicile legate de drepturile omului. Pe 22 iunie, McDonald, membru al Camerei Reprezentanților, a înaintat spre atenția Camerei moțiunea 653, prin care protesta împotriva cererii președintelui de prelungire a derogării. Camera Reprezentanților a prezentat moțiunea Comisiei de mijloace și Resurse pentru Comerț, care, conform Paragrafului 152 (c)(1), avea 30 de zile la dispoziție pentru a face un raport asupra acesteia. Dacă în acest interval comitetul nu întreprindea nici o acțiune, atunci era scutit de obligația de a mai analiza această
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
îmbunătățească practicile legate de drepturile omului. După încheierea audierilor, Comisia pentru Comerț a votat moțiunea de protest a lui MacDonald împotriva derogării. Comisia a respins în unanimitate Moțiunea 653, prin vot verbal și a prezentat-o Comitetului de Mijloace și Resurse. La trei zile după aceea, Comitetul a înaintat rezoluția Camerei Reprezentanților, votată, de asemenea, nefavorabil 1902. Cu toate că această recomandare a pus, de fapt, capăt moțiunii lui McDonald, cîțiva congresmeni, sub conducerea lui Koch, membru al Camerei Reprezentanților, au încercat să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]