145,650 matches
-
dezvăluie "seninul adânc", "nimic", "nicăieri", "nesfârșirea". Vorbele, folosite până acum drept catharsis, nu mai au putere. Poemul îl refuză pe poet. Iată-ne în sfârșit aproape de Larkin: izgonit afară din cuvinte, îl sprijinim, îi împărtășim deznădejdea. Poetul privește vârsta în ochi și vede cum se unesc spaimele lui Eliot și Yeats la un loc: se cască guri, "te scapi pe tine", nimic nu poate opri sau întoarce deterioarea. Larkin e sufocat de indignare: "De ce nu urlă?" Ca și Emily Dickinson, Larkin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în viața poetului scăldat o clipă de soare: forma exactă a chipului pe care îl pipăie câtă vreme mai e cald. Viața e caldă, poetul se lasă în pradă bucuriei tandre de a fi viu, dar inteligența lui trage cu ochiul la ce vine după bucurie, și această tentație de a vedea lucruri interzise stării de bine face din George Szirtes un poet al metatandrului. Și Cântecele trupului începe cu "trupul" iubitei și "căldura lui vie", dar ajunge iute la acel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru poet o casă care nu era tocmai ce știa el că înseamnă acasă. Poemul Fotograf de meserie, la nuntă, Budapesta e o privire în urmă, la o viață din care poetul a evadat: tristețea sărăciei, sentimentul de gol. În ochii lui e mai degrabă spaimă decât regret. Plecat din Budapesta prea de timpuriu pentru a vorbi de nostalgie, Szirtes trăiește în poeme bucuria de a fi scăpat torturii totalitare. Poemul descrie o Budapestă tristă, posibil apăsată încă de comunism, iar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
stilul cred că e un fel de lustru, care dă strălucire istorisirii. Mare greșeală. Stilul, forma, tema, toate în mod egal au un rol în evocarea adevărului, a realității. LV. Faptul că scrii romane polițiste te silește să fii cu ochii pe acțiune înainte de toate. Scrii aceste romane cu pseudonim fiindcă intenționezi să ajungi, în restul operei, mai departe, ori în alt punct decât intriga? JB. Sigur, romanele polițiste sunt mai axate pe intrigă, cu toate că unul dintre reproșurile aduse romanelor mele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum ne respectăm materia primă cuvântul, pentru poeți este esențială. LV. Poziția mea în istoria secolului douăzeci e o ofrandă dezarmantă de viață trăită, făcută unei poezii lacome de viu. Te oferi: "Nu-mi pasă că mulți sunt mai înalți. / Ochii se întâlnesc inevitabil la același nivel". Menționezi "steaua galbenă" și "norocul" care te-a "ferit de Holocaust". Intrăm în secolul XXI. Îți închei poemul cu: "...ce părea mai personal și unic în mine/ Descopăr că depinde de timpul și de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aud lăuta. Pentru englezi nostalgia e ceva superficial și sentimental, opus realului. Pentru un poet cum e Mahmoud Darwish, nostalgia e viața însăși. Criticul ideal, în ceea ce mă privește, e cel care vede ce vede poetul înainte să-și arunce ochii pe scrisul lui. Acestea fiind zise, nu pot să nu apreciez și criticul care pune limbajul înaintea biograficului ori ideii și care se încrede doar în ce vede el cu ochii lui. LV. De-ar fi s-o iei de la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care vede ce vede poetul înainte să-și arunce ochii pe scrisul lui. Acestea fiind zise, nu pot să nu apreciez și criticul care pune limbajul înaintea biograficului ori ideii și care se încrede doar în ce vede el cu ochii lui. LV. De-ar fi s-o iei de la capăt, ai mai alege exilul și poezia? MK. Așa cum ziceam, amândouă m-au găsit ele pe mine, exilul pe când eram copil, poezia abia la patruzeci de ani. Poate că ceea ce ne
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat de o atitudine mai caldă ("tandră", cum ziceai) față de personaje. Nice Work e un roman de tranziție în această privință. Capitolele de început privesc cele două personaje principale cu un ochi foarte ironic, mediat de autor. Dar pe măsură ce se desfășoară romanul, personajele pun stăpânire pe el, devin complexe și sensibile, se schimbă ca rezultat al interacțiunii dintre ele, pe când voceau autorului alunecă mai în spate. Changing Places și Small World au
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
hilare și, chiar când nu-i persiflezi direct, (v. Nice Work), nu reziști tentației de a inventa paralelisme ironice. Bradbury se află exact în aceeași situație. Și el a fost universitar. Ați predat o vreme la Birmingham împreună. Cu ce ochi privești statutul tău de universitar? Ajută la scrisul romanelor? Sau al criticii? DL. Am fost profesor universitar între 1960-1987 (cu jumătate de normă în ultimii trei ani), apoi m-am pensionat mai devreme, pentru a mă dedica scrisului. Mi-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poem. Îți condimentezi astfel romanele cu insule de lirism. Aceasta unealtă folosită cu premeditare te leagă și în același timp te dezleagă de tradiția realistă... TM. Aparent mă leagă de tradiția realistă, dar numai aparent. N-am văzut niciodată cu ochii mei multe lucruri pe care le descriu: le inventez pur și simplu de pildă Timorul de Est. Nu m-a surprins deloc mărturisirea lui Graham Swift cu ani în urmă, că n-a văzut în viața lui aria știută ca "the Fens
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au numărat W.H. Auden, Carson Mc Cullers, Benjamin Brittain, Salvatore Dali și stripteuza Gypsy Rose Lee. În scenariul pe care încă nu l-am scris, stripteuza repetă în fața lui Auden, care e ușor plictisit, dar atent și cu un ochi critic. (De fapt poetul irlandez Paul Muldoon a avut primul această idee, în poemul "Middagh Street numărul 7".) Împrejurimile au multe conotații literare; casa lui Norman Mailer dă spre faleză, de unde se fac cele mai spectaculoase fotografii ale zgârie norilor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Împrejurimile au multe conotații literare; casa lui Norman Mailer dă spre faleză, de unde se fac cele mai spectaculoase fotografii ale zgârie norilor din Manhattan, inclusiv cea a Turnurilor Gemene în flăcări. Am avut sentimentul că mi se surpă trecutul sub ochi. Nu cunoșteam direct victimele, dar cu toții știam pe cineva care avea pe cineva mort acolo. Creațiile soțului meu erau într-unul din turnuri, ceea ce a fost o pierdere mai mică decât colecția Rodin, care și ea la rândul ei nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să scoatem iubirea din poezie? Ca orice Desperado care se respectă, nu faci o obsesie din iubire. În același timp, o tai în așchii și o înfigi în fiecre vers pe rând. Ești afectuos, asta e. Scrii cu sensibilitatea, inteligența, ochii, amintirea? GS. Ediția mea completă de Poeme în trei volume va avea în volumul trei tot ce am scris despre iubire, dorință și artă, care mi se par a fi parte dintr-un tipar unic. Postulatul meu, oarecum un ecou
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar și la dorința adâncă inspirată de tot ce e Altul și viabil ca idee. Pornind de aici, Moartea e viabilă ca idee. Dacă Blake a putut trăi această permanentă încordare, de ce n-ar putea și alții? Am văzut cu ochii mei cât s-au iubit părinții mei în ciuda greutăților, disperărilor din relația lor. Atenție însă, dorința trebuie să se mențină trează, să se alimenteze cu emoția izvorâtă din spaima care nu o părăsește niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar și distopia ta. Amintirea, nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, "Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur". Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică la tine lunecă printre degete și refuză să prindă rădăcini în cuvinte. Te împiedici în culori și forme, alegi vorbele cele mai retrase, inofensive, chiar fragile, iar ca rezultat ne inițiezi în dezastru. Cum ți-ai descrie lumea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o răspundere față de cei ce chiar sunt acest lucru. Nu-i prea rabd pe cei care au cultul victimizării. LV. Găsesc în Courtyards câteva rânduri care rezumă starea ta poetică în general: "De parcă și-ar putea trecutul pierde colții / De parcă ochiul ar putea dumica tot / lăsând lumea în beznă". Intensitatea sensibilității tale îl seacă pe lector, dar îl și regenerează, îi dă vlagă. Ești un poet prin excelență vital. Care sunt rădăcinile vitalității tale? Firea, harul, faptul că ai supraviețuit unui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fotografia... GS. Așa e, se ascunde undeva în mine un copil lipsit de apărare și chiar vreau ca cititorul meu să mi se predea tandru. Aș numi asta Erosul poeziei. Și e la fel de adevărat că un adult viclean stă cu ochii pe copilul îngăduitor și lipsit de apărare. Aș fi un escroc, un mincinos cu sânge rece, dacă aș susține că sunt doar un copil îngăduitor și lipsit de apărare. Știi poveștile cu Sindbad ale lui Gyula Krudy? Le-am tradus
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ape se lasă lințolii de ceață./ O luntre parcă se mai vede în larg,/ În larg, în nebănuitul larg...” (Ceas de toamnă). Ultimul poem, cântec de lebădă al poetului, se încheagă dintr-o metaforă a călătoriei-moarte: „Ciuguliți-mă/ păsări/ și ochii/ aruncați-i în mare// Lăsați-mi doar cerul/pe umeri/ să-l port// Încet,/ Încet/ navele mele/ ajung/ în marele port” (Nautică). SCRIERI: Vâslind pe apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
la pacienții cu malformații congenitale cardiace; facies palid este evident la pacienții cu hipotensiune arterială, șoc cardiogen, insuficiență aortică; facies pletoric, cu numeroase telangiectazii la nivelul pomeților, apare la pacienții cu hipertensiune arterială. Odată cu inspecția faciesului se realizează și examenul ochilor care poate releva exoftalmia ridică problema unor afecțiuni endocrine (hipertiroidie) ce pot determina tulburări cardiace frecvente, tahicardie; hemoragia oculară sau doar prezența vaselor rupte indică posibila prezență a unei hipertensiuni intraoculare; xantelasma (depozite de grăsime) atenția asupra posibilei existențe a
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
dezvoltare a medicinei în Mesopotamia sec. IV I I î.Chr. și dacă etiologia simptomului nu era cunoscută, ci atribuită zeului, medicul empiric intervenea ca și în cazurile când cauza era vizibilă: o cădere, o insectă sau animal, praf, frecarea ochiului cu mâna nespălată, frigul, vântul, focul etc. Recomandarea medicală era ca în cazurile bolilor infecțioase ori nevindecabile, medicul să nu se atingă de pacient. Farmacia naturistă botanică, zoologică, minerală era destul de bogată, unele substanțe având o folosință anterioară magică. Erau
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spiritul și trupul. în numeroasele papirusuri care, descoperite, se păstrează în mari biblioteci din lume, sunt înscrisuri medicale de o excepțională valoare pentru Istoria Medicinei. Ele oferă date certe asupra medicinii Egiptului Antic, pe specialități și specialiști în boli de ochi, gât, dinți, stomac etc. în diferite centre egiptene existau școli de medicină și inițiere în asistența sanitară. Cunoștințe generale dar și speciale: anatomie, morfopatologie, chirurgie, traumatologie etc. În Egipt domina noțiunea integralistă asupra corpului uman, în care rolul coordonator îl
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în insulele Mării Egee. Antropologia a demonstrat că în acele timpuri îndepărtate populațiile grecești aveam toate formele craniene, iar istoria demonstrează că grecii au ilustrat toate talentele din lume în științe, arte, filosofie, medicină. Scurți sau înalți, blonzi și bronzați, cu ochi albaștri și negri, supli și viguroși, cerebrali și sentimentali, comunicativi și reținuți, activi și visători, temperați și explozivi, grecii antichității au sintetizat omenirea, redând-o eternității prin ipostaza ei creatoare. Grecia antropologică a atras și reținut aproape o mie de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de valid și mai apoi au asimilat-o zeiței lor Salus = sănătatea. Pentru ca starea de conștiință responsabilă să fie maximă, jurământul îi cheamă în preajmă ca martori „pe toți zeii și zeițele“, prezența spiritelor supreme ocrotitoare și vindecătoare ca sub ochiul lor mobilizator și veșnic treaz, prin profesia de medic să poți ajunge la starea de grație, de fericire, respectând acest jurământghid profesional și uman, fiindu-i „credincios“, stare de spirituală continuă, potențată de reușitele profesionale. La fericire și la căile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fiziologul Erasistrate accentuează caracterul științific al medicinei. Herofil era din Calcedonia și în Alexandria a fost elevul lui Praxagoras din Cos. Tratatul său nu ne-a parvenit direct. Herofil s-a ocupat de creier, de meninge, nervi cranieni, zone cerebrale; ochi și membrane; duoden și epididim; ficat și funcțiile sale; inimă și circulația sângelui etc., dar și de organele de reproducere. S-a distins și ca terapeut, clinician, medic de acțiune. în registrul operațiilor sale se înscriu și amputațiile pe care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
învățat acolo, la oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se spune că îi face pe oameni nemuritori...“. Preciza el: „Zalmoxis, regele nostru care este un zeu, ne învață că, după cum nu trebuie să îngrijim ochii fără ca să ținem seama de cap, nici capul nu trebuie să fie îngrijit fără a ține seama de trup. și tot așa trebuie să dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul. Iată de ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]