17,970 matches
-
spunea părintele Dumitru Cobzaru în a sa monografie, s-a dovedit a fi o adevărată piatră de încercare. Prea multă emoție colectivă, care m-a prins în mrejele sale. Este dificil să reziști acestei uriașe mulțimi de oameni cu lumânări aprinse în mâini, cântând la unison, într-o comuniune deplină, imposibil de realizat altfel în viața reală. și totuși. După primele momente de uimire, așezat undeva foarte sus, aproape sub poala pădurii, am o bună viziune de ansamblu asupra întregului. Totul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu un design sofisticat. Cărbunele este produs de o mănăstire din județul Vâlcea, al cărei nume nu l-am reținut. Un prieten teolog mi-a spus că acest tip de cărbune este cel mai indicat pentru candele și cădelnițe, se aprinde ușor, arde aproape fără fum, constant. Odată ajuns la mănăstire, zăresc lângă bisericuța de lemn un grup de șapte-opt rromi căldărari, prezențe cunoscute și familiare ale pelerinajului de la Iași. Aplic mai vechea mea tehnică de abordare : mă opresc brusc, surâd
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
teologi, și nu de jandarmi, ca acum, numărul estimat de pelerini fiind de 100.000-120.000. Racla cu moaștele Sfintei era scoasă doar timp de două zile și o noapte din catedrală, amplasamentul estradei era diferit și el, se puteau aprinde lumânări în jurul acesteia. Atmosfera generală de atunci pare a fi mult mai calmă și relaxată, iar numărul de pelerini „rurali”, mai important ca astăzi. Este remarcată și prezența rromilor, resplendissant de beauté et d’insolence provocatrice, îmbrăcați în hainele lor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Nivat, fin cunoscător din interior al Orto doxiei, notează într-un jurnal de călătorie prin Rusia contemporană faptul că, în cadrul acestei confesiuni, corpul joacă un rol esențial în înțelegerea credinței. „Corpul feminin este cel care pricepe, face mătănii, sărută icoanele, aprinde lumânări, dă acatiste pe care scrie numele morților săi care să fie pomenite de preot. (Nivat, 2004 : 281) O ultimă observație cu privire la corporalitatea feminină în pelerinaje : felul deosebit al femeilor de a se îmbrăca, respectarea unor coduri vestimentare mai stricte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
necesare pentru izolare, anunțând de cele întâmplate cel mai apropiat organ al poliției. Articolul 69 Conducătorilor de vehicule cu care se transporta încărcături periculoase le este interzis: a) să provoace șocuri vehiculului condus; ... b) să fumeze în timpul transportului sau să aprindă focuri la opriri ori staționari, la o distanță mai mică de 50 m de vehicul; ... c) să lase vehiculul și încărcătură fără supraveghere; ... d) să lase vehiculul încărcat în garaj; ... e) să păstreze în vehicul rezerve de combustibil în ambalaje
REGULAMENT nr. 328 din 29 aprilie 1966 *** Republicat pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124302_a_125631]
-
pe dinainte și a spus că, înainte de a merge acasă, ne vom duce la Münnich care dorește să ne vorbească. Imediat am coborât din autobuz, nu i-am mai permis să mai pornească și m-am antrenat într-o discuție aprinsă cu comandanții sovietici ce se aflau acolo în post, precum și cu translatorul Ambasadei Sovietice, care urcase și el în autobuz. Am chemat din clădirea Ambasadei Iugoslave pe ambasadorul Soldatici, căruia i-am comunicat cele întâmplate și i-am cerut să
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o comunitate mare, cu președinte... Existau și sinagogi multe? Da, erau chiar vreo patru temple, un cimitir mare, tot ce trebuia... Familia dumneavoastră era religioasă? Nu, nu era o familie religioasă. Se duceau de sărbători la templu, asta da, mama aprindea vineri lumânări, se mânca coșer, dacă știți mâncarea asta rituală... Dumneavoastră locuiați Într-un cartier de evrei? Nu, strada unde locuiam noi era mai izolată - pornea din centru și era o stradă unde mai era școala primară, o capelă, erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
știu, dar probabil o persoană care nu era evreu, pentru că nu este voie să duci această mâncare. Și eu de acest lucru Îmi aduc aminte, că mergeam cu mama la bunica pentru a păstra mâncarea caldă pentru sâmbătă până se aprind stelele... În afară de aceste tradiții țin minte când mă ducea tata la grădiniță, mi-amintesc cum mă ducea iarna cu sania... Am amintiri frumoase despre această perioadă de viață... — Grădinița era mixtă, adică erau și români, și ucraineni etc.? — Probabil, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Început să arunc pietricelele În stradă, peste gard. Cineva a aruncat Înapoi și mi-a spart capul: a Început să curgă sângele pe bluza albă... Îmi mai amintesc că era o sărbătoare care se numește Hanuca: este sărbătoarea când se aprind lumânările o săptămână (istoria sărbătorii: când a fost distrus templul În Ierusalim rămăsese Într-o candelă puțin ulei care, dacă era aprins, ar fi trebuit să ardă - normal - o singură zi, dar s-a Întâmplat minunea că acest ulei a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe bluza albă... Îmi mai amintesc că era o sărbătoare care se numește Hanuca: este sărbătoarea când se aprind lumânările o săptămână (istoria sărbătorii: când a fost distrus templul În Ierusalim rămăsese Într-o candelă puțin ulei care, dacă era aprins, ar fi trebuit să ardă - normal - o singură zi, dar s-a Întâmplat minunea că acest ulei a ars o săptămână. În amintirea acestui eveniment noi aprindem În fiecare an, de Hanuca, aceste lumânărele)... În una din aceste zile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
distrus templul În Ierusalim rămăsese Într-o candelă puțin ulei care, dacă era aprins, ar fi trebuit să ardă - normal - o singură zi, dar s-a Întâmplat minunea că acest ulei a ars o săptămână. În amintirea acestui eveniment noi aprindem În fiecare an, de Hanuca, aceste lumânărele)... În una din aceste zile de Hanuca, În afară de acele lumânări care se aprindeau În casă, eu aprindeam lumânări Într-o șură de lemn. Aveam un colț al meu de joacă acolo. Mi-amintesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o singură zi, dar s-a Întâmplat minunea că acest ulei a ars o săptămână. În amintirea acestui eveniment noi aprindem În fiecare an, de Hanuca, aceste lumânărele)... În una din aceste zile de Hanuca, În afară de acele lumânări care se aprindeau În casă, eu aprindeam lumânări Într-o șură de lemn. Aveam un colț al meu de joacă acolo. Mi-amintesc că Într-o zi am și dat foc și a ars tot acolo. Îmi mai aduc aminte că În curte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a Întâmplat minunea că acest ulei a ars o săptămână. În amintirea acestui eveniment noi aprindem În fiecare an, de Hanuca, aceste lumânărele)... În una din aceste zile de Hanuca, În afară de acele lumânări care se aprindeau În casă, eu aprindeam lumânări Într-o șură de lemn. Aveam un colț al meu de joacă acolo. Mi-amintesc că Într-o zi am și dat foc și a ars tot acolo. Îmi mai aduc aminte că În curte aveam păsări și În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ea ducea cartofii și ceapa oamenilor În ajutor. Deci o persoană absolut ieșită din comun. După aceea am aflat că era fiica unui mare rabin, care are și un monument În Câmpulung, la care și astăzi se duc oameni și aprind lumânări. Deci probabil și această doamnă (Salomia Mishel se numea) era Învățată În casa părintească să facă bine, era un om În folosul oamenilor - la mormântul ei din Israel sunt totdeauna lumânări aprinse, pentru că se duce lumea să aprindă lumânări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și aprind lumânări. Deci probabil și această doamnă (Salomia Mishel se numea) era Învățată În casa părintească să facă bine, era un om În folosul oamenilor - la mormântul ei din Israel sunt totdeauna lumânări aprinse, pentru că se duce lumea să aprindă lumânări... Eu nu Înțeleg cum a supraviețuit - lumea zicea că e o minune, fiindcă tatăl ei a fost mare rabin. Era singură cu doi copilași, dar a supraviețuit. „Țăranii se repezeau să ia hainele de pe cadavre”, interviu cu Beris Liviu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unde a stat unchiul meu - și el a aranjat... Dar tot a fost comun, că bunicul meu așa a lăsat lucrurile, că era onest și fin. Acolo a lucrat tata și după aceea fabrica a fost arsă de trei ori, aprinsă la sărbători evreiești. Asta În ce an se Întâmpla, cam În ce perioadă? Nu știu să vă spun, că eram Încă o copilă. Simțeați deja mișcarea antisemită? Știți, asta a fost prima fabrică din Târgu-Mureș. Și muncitorii au Început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ministrul de Război al Germaniei. Programul era următorul: la ora cinci deșteptarea, iar cine nu sărea din pat sărea după bătaia primită cu un băț din bambus, de la cei care supravegheau și conduceau baraca. Astfel, era obligatoriu, cum s-a aprins lumina, la ora cinci, trebuia să sari din pat. Mergeai la WC și la spălătorie. Asta era bine, că ne punea să ne spălăm zilnic și, o dată pe săptămână, un duș cald. Ne dădea săpun, un săpun micuț, așa, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întâlneam pe drum, noi Încoace, ele dincolo. Acolo unde am fost noi, În Gaizlingen, a fost atât de Îngrozitor... Am dormit În baracă, am dormit cu soră-mea, că era frig. Am avut și o pătură, dar n-au Încălzit. Aprindeau și stingeau lumina din oficiu: deșteptarea, stingerea, asta făceau... La sfârșit s-a terminat materia primă și ne-au dus și În toate părțile: ne-au Împărțit și ne-au băgat În vagoane, unde era o bancă cu patru SS
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acuma să vină poeții să Întrebe ce frumos e la 20 de ani. Acuma să vină să mă intervieveze pe mine”. Foarte multe lucruri au fost de așa natură. Noaptea ne-am trezit, că au venit În inspecție și au aprins lumina. Trebuia să strig „Achtung!”, drepți, În picioare. Și am strigat „Achtung!”, În picioare. Și s-a uitat la mine - era o femeie (brutali și răi fără precedent), care mi-a dat o palmă când a ieșit de mi-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aminte cum duminica dimineața el o lua de braț, o Însoțea la catedrala mare din centrul orașului. Ea intra, iar el se plimba până la terminarea slujbei, iar apoi, ținând-o de braț, se duceau acasă. În schimb, această doamnă catolică aprindea lumânări vineri seara, la „preîntâmpinarea” Sabatului, iar cu ocazia sărbătorilor evreiești - de pildă, la Pesah (Paștele evreilor) - nu a lipsit azima pe masă, sărbătorește așternută. Cu alte cuvinte, au trăit bine, a fost o căsnicie reușită. De menționat că la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a terminat... Bocanci cu talpa de lemn, care erau prea mici... - Ați putea descrie cum se vedea lagărul Înainte de a intra În curte? Era luminat, era Încă noapte? - Era spre noapte. Deja nu mai era soare, iar luminile erau aprinse. Și am văzut turnurile de pază unde stăteau ăia cu mitralierele. - Erau multe asemenea turnuri? - La 100 de metri era un turn. - Cât de mare era lagărul? - Deși Întotdeauna erau 60-70.000 de deținuți, nu avea mai mult de 2
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne mișcăm... Dacă cineva, noaptea, voia să se dea jos, trebuia ca toată lumea să Îi facă loc. Treaba mare o făceai În curte: era o groapă mare unde... - Se putea ieși noaptea din baracă? - Da, În curte. - Exista o lumină aprinsă În baracă? - Da. În permanență. Nu știu dacă era mai mult de un bec Într-o cameră, unde eram 400, dar cred că era un singur bec. Tot timpul era semiântuneric. - Dar În cadrul aceluiași lagăr exista un fel de lagăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să vadă dacă... Un fel de poliție sanitar-veterinară (râde). Dar bazată pe niște chestii religioase, moștenite de cine știe când. Pe urmă se mergea la templu, se făceau rugăciunile de rigoare, care trebuie făcute la templu În perioada respectivă, se aprindeau vineri seara lumânări.. Adică se respectau toate canoanele. Se mai făceau abateri. De exemplu, și eu, și tata eram mari mâncători de „porcării” - nu În sensul rău al cuvântului, ci pur și simplu alimentele obținute de la porc. Ele se mâncau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În Israel am văzut că foarte mulți practică treaba asta. Pe vremea aia doar tata practica, la noi. Deci nu se respectau absolut cu sfințenie toate prevederile religioase. Era și dificil. De exemplu, un evreu evlavios nu are voie să aprindă lumina de vineri seara până sâmbătă seara. Legea este foarte ușor explicabilă: sâmbăta nu ai voie să muncești. În epoca În care a apărut legislația asta Însemna să freci două pietre Între ele cu un băț acolo. Acum sigur că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și pietrele cioplite crăpau avântu-n frig. Cu rădăcinile spre cer copacul iar Se-ntoarse-ntr-al fântânii antic rit Coșmar în gerul iernii ca zidar O calfă cu-n echer suia avid un zid. Să-l ajutăm, strigă marele meșter, dar Să îi aprindem sus, în labirint Din forța gândurilor noastre un amnar Cum fiecare dintre noi am suferit Coșmar în gerul iernii ca zidar 22. Cum cel de-al doilea grad după discipol păstrează denumirea de companion calfă, nu putem să nu ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]