15,099 matches
-
împreună cu bunica și Irina) Val: (Alex gustă cîte ceva din farfuriile de pe masă) Păi ce faci, iubitule, demolezi masa oficială? Alex: Nu, dar cred că bunica are dreptate... întrebările pe stomacul gol duc la răspunsuri anapoda... Așa mi-a spus bunica și eu nu știu ce am azi că mă sîcîie toate întrebările... Val: Și mai spuneți că în casa asta numai eu îmi pierd timpul fâcînd filosofie. Alex: Tu nu faci fîlosofie... Tu, cel mult, înveți filosofie... Val: Poate că nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
eu știu asta. Alex: Dar dacă eu făcînd filosofie aș descoperi că sînt deștept? Val: Ar însemna că ai făcut filosofie degeaba. (soneria de la intrare; în clipa asta apare, prima, Maria, precipitată, trăgînd-o de mînă pe Irina; imediat apare și bunica, mergînd liniștită; Maria face un semn către băieți, adică să se ridice în picioare și să intre în formație, ceea ce se și întîmplă, după care se duce să deschidă; în pragul ușii, un bărbat) Delegatul: Bună ziua. Maria: (dezamăgită, nedumerită) Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se trece într-un rîs nu lipsit de crispare) Maria: Ca să vezi! Comitetul de bloc! Hm! Dar, la urma urmei, drăguț din partea lor! Ei, hai, ce ați rămas așa! Gata, pe loc repaus! Am mai făcut încă o repetiție generală. Bunica: Pot să mă întorc la bucătărie? Maria: Du-te. Dar la semnal... Bunica: Lasă că știu. De-acuma știu. Trec fugulița în rînd și gata. Maria: Mamă, ia stai. Da' ce ți-ai pus în picioare? Bunica: Să știi că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de bloc! Hm! Dar, la urma urmei, drăguț din partea lor! Ei, hai, ce ați rămas așa! Gata, pe loc repaus! Am mai făcut încă o repetiție generală. Bunica: Pot să mă întorc la bucătărie? Maria: Du-te. Dar la semnal... Bunica: Lasă că știu. De-acuma știu. Trec fugulița în rînd și gata. Maria: Mamă, ia stai. Da' ce ți-ai pus în picioare? Bunica: Să știi că opincuțe n-am. Știu, s-ar asorta la costumul național, da' n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o repetiție generală. Bunica: Pot să mă întorc la bucătărie? Maria: Du-te. Dar la semnal... Bunica: Lasă că știu. De-acuma știu. Trec fugulița în rînd și gata. Maria: Mamă, ia stai. Da' ce ți-ai pus în picioare? Bunica: Să știi că opincuțe n-am. Știu, s-ar asorta la costumul național, da' n-am. (iese) Alex: Mamă, da' eu acum sînt corespunzător? (e vorba de costum) Val: Cît despre mine... (își arată cravata) cred că sînt exemplu... Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
undeva, se privește cu oboseală într-o oglindă din apropiere; cei trei au rămas neclintiți; Alex, simțind privirea Irinei, fuge spre bucătărie; Mihai observă această stinghereală) Da' ce-i cu voi? (pînă să capete vreun răspuns, vin în fugă Maria, bunica și Alex, așezîndu-se înformația bine știută și cîntînd "Mulți ani trăiască" în fața lui Mihai, care, rămas încă cu o sacoșă de plastic în mînă, îi privește, neștiind bine cum ar trebui să reacționeze; se termină urarea; Mihai, realizînd că are
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Prea tînăr! (expune tabloul) Așa ești în realitate. Irina: (vine cu vaza) Din partea mea și a lui Val... Am fost fericiți că le-am găsit... roșii... cum îți plac ție... Mihai: Da... sînt frumoase... Și cele albe sînt frumoase... mulțumesc... Bunica: Dragu' mamii, eu nu ți-am cumpărat nimic, dar mă rog să fii sănătos.. (îl sărută) Mihai: Îți mulțumesc, mamă. Alex: (vine cu un pachet) Și eu ți-am cumpărat ceva... nu prea de sezon, e drept, dar, cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tango, o romanță, două, trei, nouă... Ai ceva? Ești obosit? Mihai: (reîntors din alt timp și alte gînduri) Ce? A, da... Poate... Maria: Și dacă ai fi, nu-i normal?... (se privesc și zîmbesc fiecare în felul său complici parcă). Bunica: Iaca am adus cafeluțele... Pentru toți. Maria: Mamă! Da' ceașca aia, mai mare, chinezească, adus-o? S-o oferim sărbătoritului. Mihai: Marie, mai potolește-te! (bunica iese) Maria: Da' ce ai, frate! Eu nu știu ce-aveți cu toții!! Eu altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fi, nu-i normal?... (se privesc și zîmbesc fiecare în felul său complici parcă). Bunica: Iaca am adus cafeluțele... Pentru toți. Maria: Mamă! Da' ceașca aia, mai mare, chinezească, adus-o? S-o oferim sărbătoritului. Mihai: Marie, mai potolește-te! (bunica iese) Maria: Da' ce ai, frate! Eu nu știu ce-aveți cu toții!! Eu altfel mi-am închipuit ziua de azi. Mihai:... Și eu... Maria: Mă rog, ce să mai... Alex, da' tu de ce nu i-ai dat tatei darul?! Alex
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îi deranjăm. Maria: Pe cine deranjăm, dragă!? Val: Pe ăi de sus. Maria: Ce să-ți spun! Da' cu ce-i deranjăm, mă rog! Val: Cred că cu țipetele... Maria: Care țipete, d-le, ce țipete! Cine a țipat aici! Bunica: (intră) Ei, ce facem, aducem fripturica? (privindu-i, înțelege că în tăcerea lor se zvîrcolesc multe cuvinte) Ce spune tovarășul rector de o bucățică de fripturică? Maria: (dacă nimeni nu are curajul) Nu mai este rector. Bunica: Ei cum așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a țipat aici! Bunica: (intră) Ei, ce facem, aducem fripturica? (privindu-i, înțelege că în tăcerea lor se zvîrcolesc multe cuvinte) Ce spune tovarășul rector de o bucățică de fripturică? Maria: (dacă nimeni nu are curajul) Nu mai este rector. Bunica: Ei cum așa! Gata? Da cînd te-au schimbat? Maria: Mamă! Bunica: Ce? Am întrebat și eu așa... Nu-i nimic, mamă, nu mai ești rector, dar băiatul meu tot ești... Din funcția asta nu te schimbă nimeni... Așa că, rector
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înțelege că în tăcerea lor se zvîrcolesc multe cuvinte) Ce spune tovarășul rector de o bucățică de fripturică? Maria: (dacă nimeni nu are curajul) Nu mai este rector. Bunica: Ei cum așa! Gata? Da cînd te-au schimbat? Maria: Mamă! Bunica: Ce? Am întrebat și eu așa... Nu-i nimic, mamă, nu mai ești rector, dar băiatul meu tot ești... Din funcția asta nu te schimbă nimeni... Așa că, rector nerector, eu tot îți aduc o bucățică de fripturică. (iese) Maria: (după
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru tine. Alex: Îmi pare rău dar cred că nu m-ai înțeles... Mihai: Lasă, că te-am înțeles... De m-ai înțelege și tu pe mine... Alex: Cred că o să fie mai greu... sau poate mai ușor... Cine știe! Bunica: (aducînd un platou cu fripturi; îi vede pe toți adunați cu paharele în mîini și, în mod reflex, se instalează în formație) Da' ce, iar te-au ales rector? (o șansă de relaxare pe care n-o pierde nimeni și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
iar te-au ales rector? (o șansă de relaxare pe care n-o pierde nimeni și rîd) Mihai: Nu, mamă, pe rectorul care... am fost... să-l lăsăm în pace. Să bem pentru cel care o să fiu... Maria: Chiar așa. Bunica: (nu uită cu nici un chip repetițiile) Mulți ani trăiască... (și după ea cîntă Maria și Mihai, ceea ce vor face, evident, și ceilalți fără nici un chef) Maria: Sst! Sst! Iar o să bată în pereți sau în tavan! Mihai: Și ce, ți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bietului instrument, evident cu intenția de a face numai gălăgie; furios, se apropie de Maria, care simte nevoia să fie solidară și încearcă ceva ce ar putea să fie și cîntec... la-la-la; apoi Mihai vrea s-o angajeze și pe bunica, drept care bătrîna, presată de situație, speriată, încropește ce poate din "foaie verde de cicoare...") Irina: (îngrozită, țipînd) Bunică! (o ia și o duce spre bucătărie; se întoarce imediat, întrerupe toate aparatele și-i smulge ghitara) Tată! Mai mare rușinea! Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să fie solidară și încearcă ceva ce ar putea să fie și cîntec... la-la-la; apoi Mihai vrea s-o angajeze și pe bunica, drept care bătrîna, presată de situație, speriată, încropește ce poate din "foaie verde de cicoare...") Irina: (îngrozită, țipînd) Bunică! (o ia și o duce spre bucătărie; se întoarce imediat, întrerupe toate aparatele și-i smulge ghitara) Tată! Mai mare rușinea! Mihai: (în culmea surescitării) Ce??? Mai mare rușinea? Cine spune asta? Irina: Eu. Mihai: Da?! Și mai cine spune
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Să ne suspectăm unii pe alții. Mihai: Și asta nu de azi. Maria: Ia mai terminați cu prostiile și veniți la masă. Să mîncăm! Să mîncăm friptura asta, că se răcește de tot... Să fim împreună, hai!... Alex: Ehe, tot bunica are dreptate... Mîncarea te scutește de întrebări... Maria: Acu și tu! Ce tot bîigui și tu! Alex:... o fripturi că... un vinișor... și se împacă toate întrebările... și toate răspunsurile... Maria: Na, acum te-ai apucat și tu de filosofie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Înseamnă că era prea vechi sau ruginit. Îmi pare rău (toți rămîn într-o tăcere în care gîndurile apar și dispar ca fulgerele pe cer, din toată această zvîrcoleală lăuntrică rămînînd numai privirile fiecăruia spre fiecare; în această clipă, intră bunica; ca de obicei, aduce ceva la masă; dînd cu ochii de noii veniți și de încordarea tuturor, îi examinează pe fiecare din vecini, înțelege bine situația și, împotriva ei, își adaptează comportamentul) Bunica: Vasăzică iaca și musafirii! Bravo! (către vecini
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fiecăruia spre fiecare; în această clipă, intră bunica; ca de obicei, aduce ceva la masă; dînd cu ochii de noii veniți și de încordarea tuturor, îi examinează pe fiecare din vecini, înțelege bine situația și, împotriva ei, își adaptează comportamentul) Bunica: Vasăzică iaca și musafirii! Bravo! (către vecini) Ei credeau că i-ați părăsit pentru că nu l-au mai ales rector. Da', iaca, nu i-ați părăsit. Bravo! Prietenul la nevoie se cunoaște. (nici vecinii, nici cei ai casei nu deslușesc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și musafirii! Bravo! (către vecini) Ei credeau că i-ați părăsit pentru că nu l-au mai ales rector. Da', iaca, nu i-ați părăsit. Bravo! Prietenul la nevoie se cunoaște. (nici vecinii, nici cei ai casei nu deslușesc noima purtării bunicii) Ei, da ce stați așa care încotro? Ia poftiți la masă. Îmi place. Acum iar o luăm de la început! (dar pentru că nimeni nu știe ce să facă, bunica rostește " Poftim la masă" cu o autoritate care-i determină pe toți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se cunoaște. (nici vecinii, nici cei ai casei nu deslușesc noima purtării bunicii) Ei, da ce stați așa care încotro? Ia poftiți la masă. Îmi place. Acum iar o luăm de la început! (dar pentru că nimeni nu știe ce să facă, bunica rostește " Poftim la masă" cu o autoritate care-i determină pe toți să se așeze la masă; se pune în pahare; Acuma beți", spune bunica și toți se ridică în picioare, ciocnesc, în timp ce bunica avansează spre proscenium și, ținîndu-și cît
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
place. Acum iar o luăm de la început! (dar pentru că nimeni nu știe ce să facă, bunica rostește " Poftim la masă" cu o autoritate care-i determină pe toți să se așeze la masă; se pune în pahare; Acuma beți", spune bunica și toți se ridică în picioare, ciocnesc, în timp ce bunica avansează spre proscenium și, ținîndu-și cît poate plînsul, cîntă "Mulți ani trăiască") Alex: (nu mai poate suporta, sare de la masă) Bunică!!! Nu!!! (o apucă de umeri, o zgîlțîie cu putere și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nimeni nu știe ce să facă, bunica rostește " Poftim la masă" cu o autoritate care-i determină pe toți să se așeze la masă; se pune în pahare; Acuma beți", spune bunica și toți se ridică în picioare, ciocnesc, în timp ce bunica avansează spre proscenium și, ținîndu-și cît poate plînsul, cîntă "Mulți ani trăiască") Alex: (nu mai poate suporta, sare de la masă) Bunică!!! Nu!!! (o apucă de umeri, o zgîlțîie cu putere și disperare) Bunică, ce faci?! Ăștia nu-s musafiri adevărați
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așeze la masă; se pune în pahare; Acuma beți", spune bunica și toți se ridică în picioare, ciocnesc, în timp ce bunica avansează spre proscenium și, ținîndu-și cît poate plînsul, cîntă "Mulți ani trăiască") Alex: (nu mai poate suporta, sare de la masă) Bunică!!! Nu!!! (o apucă de umeri, o zgîlțîie cu putere și disperare) Bunică, ce faci?! Ăștia nu-s musafiri adevărați! Bunica: Știu. Alex: (aproape plîngînd) Și atunci de ce le cînți mulți ani trăiască? Bunica: Ca să nu le cîntați voi. PARTEA A
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toți se ridică în picioare, ciocnesc, în timp ce bunica avansează spre proscenium și, ținîndu-și cît poate plînsul, cîntă "Mulți ani trăiască") Alex: (nu mai poate suporta, sare de la masă) Bunică!!! Nu!!! (o apucă de umeri, o zgîlțîie cu putere și disperare) Bunică, ce faci?! Ăștia nu-s musafiri adevărați! Bunica: Știu. Alex: (aproape plîngînd) Și atunci de ce le cînți mulți ani trăiască? Bunica: Ca să nu le cîntați voi. PARTEA A DOUA (Același decor, doar că draperia e trasă; Vecin 3 va dormi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]