17,663 matches
-
posibi- litatea de a polariza prin mecanismul optic deja sugerat al lui „simt enorm și văz monstruos”, făcând viabilă o altă apoftegmă a lui Eugen Ionescu, „Il y a peu de chose qui sépare l’horrible du comique” „Puține lucruri despart ori- bilul de comic” (trad. mea, A.M.) Comicul lui Caragiale nu este „oribil”, dar în anumite „situațiuni” devine neliniștitor. Prin urmare, nu lectura operei propriu-zise mă interesează la Caragiale, ci dispozitivul care generează avatarurile deformate ale operei. Aparține Caragiale timpului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și Monica Lovinescu, asupra revenirii operei lui Caragiale în matca literaturii după o îndelungă întrebuințare a ei în sens ideologic sau contra-ideologic cu toate deformările la care aceste întrebuințări au silit opera. „Totuși, cred că a devenit necesar să ne «despărțim de caragialism», chiar și atunci când realitatea ne împinge din nou spre el. Să-l redăm, cu alte cuvinte, pe Caragiale literaturii, și să renun țăm a-l găsi acolo de unde ne face, e drept, semne stărui toare că se află
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este vorba de a face iden- tificări precise sau să stabilim un profil psihologic al lui Coriolan Drăgănescu, profil corespunzător unor forme de sensibilitate politică. Ne aflăm cu personajul într-un moment esențial al evoluției sale, pe frontiera care-l desparte pe erou, cel care asumă acțiunea revoluționară ca pe o misiune individuală de militant, cel care o privește ca pe o disciplină având propriile rigori și o rațiune colectivă. Se va produce această metamorfoză, va asuma Coriolan o misiune în numele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Episodul este amplificat de retorica grandioasă și gesti- culația abundentă. În oglinda secolului, micul funcționar își răsfrânge statura unui revoltat de specie romantică, profesând acel titanism tragic al dezmoșteniților soartei. Aceste bilete de loterie transcriu paradigmatic economia șansei care-l desparte pe cel bogat de cel sărac, economie însoțită de o întreagă metafizică topită ulterior în ideologie. „Ș-apoi, schimbând tonul, cu glasul tunător : - Rușine pentru acest început de secol ! de trei ori rușine !” Și Nae din Situațiunea indica cu un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Caragiale, inversiunea figurilor este esențială, chiasmul reglează și tensiunea care face din acest cuplu de forțe un dispozitiv alimentat în permanență de „setea de intemperanță” ăHoria-Roman Patapieviciă a unuia dintre personaje. Pe cei doi, Lache Diaconescu și Mache Preotescu, îi desparte onomastic o consoană, L și M devin interșan- jabile, iar scriitorul privilegiază confuzia în numeroase împrejurări : 9 devine 6, strada Sapienței nr. 11 bis devine strada Pacienței nr. 11 bis etc. Și numele de familie ne situează în aceeași familiaritate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
decât să mă încrâncenez pentru a-mi urma drumul. Nici n-aveam cum să le cer lor să-și dedice existența mie. Erau femei și fiecare dorea să-și construiască fericirea. Ca și mine, de altfel. Drumurile noastre s-au despărțit. Când mă gândesc la toate cele trăite de mine până la această vârstă, parcă n-aș gândi despre mine. Parcă cineva mi-ar povesti ceva incredibil. Toate faptele mele au fost sub semnul suferinței și al spaimei, al umilinței, al neîncrederii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu-mi dădeam seama ce caut. Și chiar când m-am oprit la cele trei texte, a trecut mult până m-am hotărât să le găsesc liantul. Trei texte tragice, cu încărcătură maximă; trei femei aparținând unor spații diferite, fiind despărțite de timp și concepute separat; trei femei având un singur element comun, răutatea. Răutatea care se întoarce împotriva fiecăreia, în cele din urmă. Având acest punct central, puteam sa-l dezvolt. Dar nu doream numai dezvoltarea lui. Doream din tot
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de greutatea mea, deloc neglijabilă. Lucrul acesta 1-a încântat pe Giusepe care ne-a adus într-o veselie și într-o singura viteză (neavând cum să o schimbe din lipsă de spațiu), până la biserica de „jos” unde ne-am despărțit cu voie bună și mulțumiri reciproce, timp de mai multe minute. Aici l-am găsit pe Mousen la televizor și ne-am sfiit de el pentru întârziere, ca în fața unui părinte, dar tot ca un părinte, Domnia sa ne-a invitat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să-l mănânce. S-au bucurat că o pot face cu noi „așa românește” căci a merge la restaurant cu mâncarea sa îi este specific românului. Încet, apropiindu-se ora de plecare, ne-au condus până la stație și ne-am despărțit urmând să ne scriem și să ne trimitem fotografiile făcute. Acesta a fost al doilea contact cu Barcelona continuând recunoașterea locului, intrând ușor în detalii și pregătind vizitele următoare. Ne-am întors cu trenul până la Llinars si, de data aceasta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
spațiul, indiferent unde te-ai afla: în fața ei aproape, în spatele ei ceva mai departe și din nou în fața ei, foarte departe. Nu mai poți vedea nimic din momentul în care o descoperi și cu greu te poți hotărî să te desparți de spațiul pe care-l cuprinde prezența ei. Cel puțin, asta mi s-a întâmplat mie, care neținând cont de graba la care ne-a supus Mousen pe toți, am zăbovit mai mult de fiecare dată când am descoperit-o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și am mai sporovăit în fața casei până pe la două noaptea, iar a doua zi ne- am trezit, ne-am făcut bagajele, am coborât la „Bodega cu moară” a lui Dimitrin care se afla aproape de plajă, am luat micul dejun, despărțindu-ne apoi de cei care ne-au oferit clipe atât de frumoase. Promisiunea de a ne reîntâlni a fost făcută. Totul e acum în mâinile Destinului, care le programează pe toate așa cum a făcut și cu această călătorie. Chiar dacă noi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Au dispărut odată cu tinerețea! Deși a fost și ceva "la prima vedere", sămânța a încolțit, a dat flori și roade în timp, noi lăsând-o să crească în voie, slobodă, sălbatecă, sănătoasă și luminoasă. Ne-am întâlnit și ne-am despărțit de mai multe ori, fără să ne certăm, fără scene, fără adio, parcă știind că nu peste mult timp o să ne revedem, continuându-ne povestea exact de unde o lăsasem. Au trecut anii, bobocul se deschisese în floare strălucitoare, proaspătă, parfumată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
homarilor. Drumul ne-a oferit posibilitatea de a admira peisajul insolit al Patagoniei, câmpie cât vezi cu ochii, unicele ființe întâlnite fiind lamele guanaco și nandu struții sud-americani, iar în apele strâmtorii, ici și colo, splendide lebede negre! Ne-am despărțit de amabilul Señor Juan Mauricio în Aeroportul "Presidente Ibanez", după mulțumirile de rigoare și după ce primiseram diplomele de "trecători prin Punta Arenas". Ne aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolam timp de 60 de minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unor fonduri forestiere din Sud respectiv din zonele vizitate Partea chiliană punând la dispoziție aria forestieră, asigurând infrastructura de transport și forța de muncă, iar Partea română finanțarea obiectivului și a tehnologiei necesare, precum și asigurarea piețelor de desfacere. Ne-am despărțit în termeni amicali de amabila noastră gazdă și am continuat discuțiile cu delegații la ambasadă. A reieșit că șansele unei colaborări cu chilienii în condițiile precizate erau reduse, având în vedere ca România nu putea asigura finanțarea, distanța mare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că este plaja cea mai frumoasă a nordului Chile , intrând puțin și în Parque Nacional Pan de Azucar, incredibilă zonă de exuberantă vegetație și populată cu vulpi, guanaco (cămila sud-americană), lame, pinguini Humbold, nutrii, foci.... A fost minunat! Ne-am despărțit de prietenoasele noastre gazde, am plecat la drum și până am adormit am putut admira prin geamurile autobuzului miliardele de stele, ce păreau atât de apropiate că puteai să le atingi cu mâna. Trăiam o senzație ciudată, străbătând un deșert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
señor, langostas de Tierra del Fuego, de gran tamaño, un metro y mas ( domnule, languste din Țara de Foc, de mari dimensiuni, un metru și chiar mai mult). I-am promis că o să informez pe cei interesați și ne-am despărțit "prieteni", mie venindu-mi să râd la auzul ofertei: langustă , când la noi se bătea lumea pentru "carcasă de pește"! Pentru a-mi reveni după nereușitele comerciale, datorate atât unor condiții nefavorabile din țara de reședință, dar mai ales incapacității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și un sfert " de la Băneasa, decanul a început să se uite altfel la mine. A desfăcut sticla de țuică, mi-a spus "noroc", eu i-am răspuns "lahaim" (ca moldovean crescut alături de evrei, știam câteva cuvinte-"cheie"), așa că ne-am despărțit în cele mai bune condiții. Cu albumele pe care i le-am dat și cu altele aduse ulterior mi-a organizat o frumoasă expoziție la Facultate, a prezentat filmele cu Brâncuși la televiziune și ne-a devenit un oaspete frecvent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a voiaja de la Santiago la Rio de Janeiro la clasa I, un supliment de kilograme la bagaj, precum și un voucher pe care urma să-l folosim la Madrid pentru soluționarea problemelor de sejur până la continuarea zborului spre București. Ne-am despărțit de cei de la ambasadă, trebuie s-o recunosc de ambele părți fără regrete, iar la aeroport de un grup de prieteni chilieni și români. La suirea în avion ne-a întâmpinat un impozant steward mulatru, îmbrăcat în livrea, care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
eu apărățelul de televiziune de pe brațul scaunului pentru a afla pe unde mai suntem și când citeam că zburăm deasupra Atlanticului la 10000 de metri altitudine, îl închideam rapid din motive "personale"! După ce în finalul filmului Robert Redfort s-a despărțit lacrimogen de femeia iubită, am oftat și am început și eu să mă gândesc la ale mele la Madrid, la Geneva, la neamuri, la prieteni, la locuința din Balta Albă și de bună seama la Ministerul de Externe. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
muncind cu profesionalism și întotdeauna cu bună dispoziție, căutând parcă să recâștig prin tot ceea ce fac "timpul pierdut". Problema era că și în cazul meu, ca și al altor subalterni serioși, care-și văd de treabă , buni meseriași, șefii se despart greu de alde noi. Am fost în toată aceasta perioadă "mâna dreaptă" a lui Adrian Dohotaru, se obișnuise cu mine , aprecia stilul meu de a gândi și a acționa și îi plăcea firea mea mereu pozitivă, felul meu de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
meu de a fi mereu optimist și vesel, indiferent de împrejurări, calificându-mă într-o zi: "Vasile, tu ești o ființă solară!". Avea dreptate! Așa că știu că-i era greu să mă piardă. A venit însă și vremea să ne despărțim. Adrian Dohotaru dirija în MAE și problemele consulare, respectiv Direcția consulară, și la un moment dat se căutau trei consuli generali pentru München, pentru Marsilia și pentru Rio de Janeiro. Cum nu mă interesau nici Münchenul, nici Marsilia, după o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
defilarea școlilor avea loc pe străzile centrale, din 1981 aceasta se desfășoară în "Sambodromul" creat special de Oscar Niemeyer , în zona Marques de Sapucai, o construcție cu două șiruri de tribune și o pistă lungă de 700 metri ce le desparte, pe unde se defilează. Tribunele au o capacitate de cca 80.000 de spectatori și marile instituții și întreprinderi, precum și oamenii cu dare de mână închiriază pentru un carnaval sau pentru mai mulți ani loji spațioase acoperite, dotate cu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
l-am întrebat dacă proiectul rămâne valabil în cazul apariției unei a treia invitații europene. Mi-a răspuns că da, însă că o a treia invitație nu există. Cu replica mea "Por momento, Señor Presidente" deocamdată, domnule președinte, ne-am despărțit. La ieșire, l-am sunat pe ambasadorul Cehiei, cu care eram bun amic, și i-am cerut o întrevedere "imediată". Știam că era în criză de "acțiuni bilaterale", așa că... veni, vidi, vici! Ne-am văzut, i-am spus despre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ani mai înainte doi distinși șefi de misiune erau "alergați" prin ambasade de soții unor subalterne căzute în "păcat" cu șeful, doi "tineri diplomați furioși" de la Viena s-au luat la bătaie într-un restaurant și a trebuit să-i despartă poliția austriacă... Și acestea sunt numai câteva exemple. (Cea mai cea... Cu mulți ani în urmă, la ambasada română de la Berlin, un distins tovarăș consilier a început să "compătimească" pentru o jună angajată la protocol, care, vorba ceea, "merita un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
adevăr, eu, când scriu, mă concentrez natural, dar atunci, ciudat, deși făceam mare efort, atenția Îmi fugea, orice murmur În culise mă deranja, mi se părea că eram amenințat de o conspirație a neatenției, a indiferenței. Nu reușeam să mă despart de „viața“ care, Într-un teatru, continuă să se desfășoare În culise. Un actor se concentrează, eu nu reușeam. Aici e Întrebarea: de ce un anumit lucru ne ajută să ne concentrăm și În secunda următoare altceva ne distrage? Când nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]