14,718 matches
-
dicționarul latin-polon, lucru care s-a terminat probabil în anul 1546. În primăvara anului 1564 s-a mutat la Królewiec, pentru a se ocupă de tipărirea dicționarului al carui corector nefericit a fost Jan Sandenci-Małecki. Aici a editat primul mare dicționar latin-polon „Lexicon Latino Polonicum Ex Optimis Latinae Linguae Scriptoribus Concinnatum” cuprinzând în jur de 20.000 cuvinte latinești și corespondenții lor polonezi. Editarea dicționarului lui Mączyński a fost un eveniment atât de însemnat pentru umaniștii polonezi prezenți încât Jan Kochanowski
Jan Mączyński () [Corola-website/Science/329413_a_330742]
-
de tipărirea dicționarului al carui corector nefericit a fost Jan Sandenci-Małecki. Aici a editat primul mare dicționar latin-polon „Lexicon Latino Polonicum Ex Optimis Latinae Linguae Scriptoribus Concinnatum” cuprinzând în jur de 20.000 cuvinte latinești și corespondenții lor polonezi. Editarea dicționarului lui Mączyński a fost un eveniment atât de însemnat pentru umaniștii polonezi prezenți încât Jan Kochanowski l-a imortalizat în frescă „Dicționarul lui Mączyński.“ Opere mai importante Scrisori și materiale Bibliografia Bibliografia Literaturii Polone - Nowy Korbut, ț. 2 Piśmiennictwo Staropolskie
Jan Mączyński () [Corola-website/Science/329413_a_330742]
-
Optimis Latinae Linguae Scriptoribus Concinnatum” cuprinzând în jur de 20.000 cuvinte latinești și corespondenții lor polonezi. Editarea dicționarului lui Mączyński a fost un eveniment atât de însemnat pentru umaniștii polonezi prezenți încât Jan Kochanowski l-a imortalizat în frescă „Dicționarul lui Mączyński.“ Opere mai importante Scrisori și materiale Bibliografia Bibliografia Literaturii Polone - Nowy Korbut, ț. 2 Piśmiennictwo Staropolskie, Państwowy Instytut Wydawniczy, Warszawa 1964, s. 510-512 Legături interne
Jan Mączyński () [Corola-website/Science/329413_a_330742]
-
a mai scris: „Furtunul de gaz”, „Poem de serviciu”, tomurile de poezii „După femeie lamentație” și „Parcul”, romanul „Dormind în oraș” și „Himalaje”, colecție de povestiri „Vă rog dormiți” și „O dată numai unul”, drama de radio „Pănuță”, dar și „Marele dicționar frazeologic al limbii poloneze.” Opera literară Listă incompletă conform catalogului de Arhivă fonografică a Radioului Polonez în Varșovia, în plus nu se redă aici lista folietoanelor de la radio și nici participarea la audițiile publicistice. În paranteze datele emisiunilor). Altele Opera
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
la dezvoltarea instrumentelor și resurselor de formare computerizată a limbii polone, în special a flexiunii: mulțumită lui a luat ființă „Indexul schematic "a tergo" a formelor exprimate poloneze” început de către Jan Tokarski. Ultimul proiect de echipă în acest domeniu este „Dicționarul gramaticii limbii polone”. (http://sgjp.pl/). Totodată și-a adus contribuția la formarea „Dicționarului polonisticii frecvente contemporare”, început de către I. Kurcz, A. Lewicki, J. Sambor Woronczaka (Kraków: IJP PAN 1990-1991), la care cea mai mare contribuție a avut-o Krzysztof
Zygmunt Saloni () [Corola-website/Science/329426_a_330755]
-
flexiunii: mulțumită lui a luat ființă „Indexul schematic "a tergo" a formelor exprimate poloneze” început de către Jan Tokarski. Ultimul proiect de echipă în acest domeniu este „Dicționarul gramaticii limbii polone”. (http://sgjp.pl/). Totodată și-a adus contribuția la formarea „Dicționarului polonisticii frecvente contemporare”, început de către I. Kurcz, A. Lewicki, J. Sambor Woronczaka (Kraków: IJP PAN 1990-1991), la care cea mai mare contribuție a avut-o Krzysztof Szafran. Fiu al doi istorici de literatură polonă Janina Kulczyckiej-Saloni și Juliusz Saloni. Maria
Zygmunt Saloni () [Corola-website/Science/329426_a_330755]
-
la Varșovia în cercul suporterilor lui Ignacy Potocki și Hugon Kołłątaj. După înfrângerea insurecției a devenit bibliotecar al lui Józef Maksymilian Ossolinski în Viena până în anul 1803. În această perioadă a cules material lexicografic de bază pentru opera vieții sale, „Dicționarul de limba polonă”. În 1800 a fost numit membru al Asociației varșoviene a Prietenilor științei, la a cărei operă a contribuit activ după anul 1803. În anul 1803 a fost investit director la Liceul din Varșovia de către autoritățile prusace - funcție
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
activ după anul 1803. În anul 1803 a fost investit director la Liceul din Varșovia de către autoritățile prusace - funcție pe care a ocupat-o neîntrerupt până în 1831. La 1 martie 1804 Linde a publicat in limbile polonă și germană prospectul dicționarului de limba polonă. Prețul acestuia a fost foarte mare - 10 ducați ( 180 zloți) pe exemplar de o hârtie de proastă calitate și 12 ducați pe hârtie de mai bună calitate, în anul 1809 prețul pentru ambele exemplare a fost redus
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
1809 prețul pentru ambele exemplare a fost redus la 2 ducați. Câștigarea abonaților nu a fost ușoară - a strâns în jur de 30 persoane. Mulțumită abonaților și ajutorului sponsorilor aristocratici, în special a lui Adam Kazimierz Czartoryski, șase tomuri de Dicționar al limbii polone au apărut în titraj foarte mare și anume 1200 exemplare în Varșovia între anii 1807-1815. Linde și-a vândut opera până la sfârșitul vieții ( până în 1847). În 1816 țarul Alexandru I a cumpărat de la autor 98 de exemplare
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
limbii polone au apărut în titraj foarte mare și anume 1200 exemplare în Varșovia între anii 1807-1815. Linde și-a vândut opera până la sfârșitul vieții ( până în 1847). În 1816 țarul Alexandru I a cumpărat de la autor 98 de exemplare din „Dicționarul pentru școli despre Lituania și Ucraina”, care deja a cumpărat mai devreme opera lui Linde grație eforturilor Universității Wilenski, și în special rectorului Jan Sniadecki. A doua ediție a Dicționarului, împreună cu completări, cu efortul lui August Bielowski a apărut în
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
Alexandru I a cumpărat de la autor 98 de exemplare din „Dicționarul pentru școli despre Lituania și Ucraina”, care deja a cumpărat mai devreme opera lui Linde grație eforturilor Universității Wilenski, și în special rectorului Jan Sniadecki. A doua ediție a Dicționarului, împreună cu completări, cu efortul lui August Bielowski a apărut în ediția Ossolineum între anii 1854-1861, retipărită în 1951 și 1994-1995. Conform aprecierii lui Jerzy Michalski: Linde a făcut parte din autoritățile școlare ale Ducatului Varșovian: Comisia de Educație- din anul
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
limba vechilor prusaci”( 1822). Dintre lucrările sale traduse extinse pe larg de către Linde au fost publicate numai cele aparținând lui J.M Ossolinski Vincent Kadłubek, precum și ale lui Mikołaj Grecz, „Literatura istorică rusă” (1823). Fiind la pensie a lucrat la dicționarul ruso-polon, care a rămas neterminat. Această lucrare pentru un anume timp a prezentat interes puterilor ruse, în schimb a fost criticată de către oamenii de stiință ruși. În 1826 a fost înnobilat; a primit rangul de nobil ereditar și Blazonul național
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
ruso-polon, care a rămas neterminat. Această lucrare pentru un anume timp a prezentat interes puterilor ruse, în schimb a fost criticată de către oamenii de stiință ruși. În 1826 a fost înnobilat; a primit rangul de nobil ereditar și Blazonul național Dicționar. A fost desemnat cu Ordinul Sfântului Stanisław clasa III, II, I precum și cu Ordinul Sf. Vladimir clasa III din partea țarilor Alexandru I și Mikołaj I. În 1816 a primit medalia de aur oferită în dar de către societate pentru Dicționarul de
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
național Dicționar. A fost desemnat cu Ordinul Sfântului Stanisław clasa III, II, I precum și cu Ordinul Sf. Vladimir clasa III din partea țarilor Alexandru I și Mikołaj I. În 1816 a primit medalia de aur oferită în dar de către societate pentru Dicționarul de limba polonă; în 1842 a primit cu ocazia jubileului medalia de aur fondată de către autoritățile Regelui Polonez. A murit în 1847 și a fost îngropat în cimitirul evanghelic-luteran din Varșovia (aleea 1, nr. 12) Soțiile: Linde a avut doisprezece
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
Egipt]]ului și una a [[Asia Mică|Asiei Mici]]. Moartea lui İbrahim Müteferrika, survenită la doar trei ani de la tipărirea cărții "Ferheng-i Șuuri", va conduce la stagnarea activității tipografice. În anul [[1755]], ginerele său, Ibrahim Efendi reușește doar să retipăreacă dicționarul "Van Kulu". Apoi, după aproximativ 30 de ani de inactivitate a fost cumpărată de către Beylikçi Rașid și Vak’a-nüvis Vasıf Efendi, tipărindu-se cărțile intitulate "Sâmi", "Suphi ve Șakir tarihleri" și "Izzî Tarihi", apoi și-a continuat activitatea, în ciuda unor
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
turmentat...), argumentele aduse în sprijinul tezei că avem de-a face nu cu o comedie de moravuri, ci cu o piesă istorică și scoaterea ei de sub zodia criticismului anti-liberal au fost reținute drept contribuții importante în caragialeologia modernă. Volumele ulterioare - "Dicționar subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale" (primul inventar exhaustiv al celor peste o mie patru sute de personaje din proza și dramaturgia autorului) și "Caragiale. Marele paradox" (abordare monografică a unui scriitor de panteon și a unei creații literare care obsedează
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
Nicolae Manolescu - "Istoria critică a literaturii române"). "Gelu Negrea amendează exegeza anterioară prin exercițiul unui duh analitic mereu alertat, pus pe contestare, compunând o replică „pozitivă”, să recunoaștem, de o remarcabilă coerență." " În cuprinsul - afirmăm din capul locului - cuceritor al" Dicționarului subiectiv", mai curând decât cu un inventar, avem de-a face cu un univers epic, populat de numeroase personaje reconfigurate de Gelu Negrea, înzestrate cu o capacitate de a se recomanda într-o formulă nouă, de-a ne surprinde frecvent
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
apariții în domeniu. Biblioteca deține o colecție de patrimoniu impresionantă însumând 645 de volume, cărți rare, apărute începând cu jumătatea secolului al XVI-lea. Sunt exemplare de o mare valoare, ce aparțin fondului de istoria României, istorie universală, periodice și dicționare. Colecția de periodice a bibliotecii cuprinde peste 1000 de titluri, apariții prestigioase precum Analele Academiei Române, anuare aparținând unor instituții de știință și cultură renumite din toată țara și din străinătate. Fondul de periodice este format dintr-un număr important de
Institutul de Istorie „George Barițiu” () [Corola-website/Science/334984_a_336313]
-
timpului, în linii și culori”", revista „Moldova, Nr.9. Chișinău, Moldova 2007 Roibu Nicolae, "„A. Mudrea: Numai cultura ne poate scoate în Europa”", ziarul „Timpul”. 30 Noiembrie. Chișinău, Moldova 2008 Sitaru Lidia, "„Personalități orheiene în domeniul Culturii, Artei și Literaturii”", dicționar biobibliografic. Editura "„Pontos”". Chișinău, Moldova 2009 Braga Tudor, "„Andrei Mudrea, aducând Lumină”", ziarul „Literatura și Arta”. Nr. 98. 27 Mai. Chișinău, Moldova 2009 "„Clipe de Lumină cu Andrei Mudrea”", agenția „Info-Prim Neo”. 27 Mai. Chișinău, Moldova 2009 Ețco Tatiana, "„Andrei
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
1780- 1838). Octav-George Lecca a fost văr primar cu Trandafir Djuvara, bunicul lui Neagu Djuvara. Mama lui Trandafir Djuvara , Maria Habudeanu era soră cu mama lui O.-G. Lecca, Eliza Habudeanu. În anul 1899, Octav George Lecca a publicat primul dicționar genealogic românesc, intitulat "Familiile Boerești Române." "Istoric" "și genealogie," ce se referă la peste 200 de familii din toate provinciile țării. În vederea alcătuirii acestei prime sinteze genealogice a boierimii românești, Lecca a consultat documente aflate în colecții particulare și publice
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
totul depășite astăzi și trebuie folosite cu multă prudență. Cu toate că spițele lui Lecca nu se mai pot folosi astăzi, totuși pentru vremea alcătuirii lor și având în vedere puținătatea surselor, meritul autorului ar trebui recunoscut. Mai târziu, în 1937, în "Dicționar istoric, arheologic și geografic al României," chiar dacă în câteva dintre articolele asupra familiilor boierești sunt păstrate referiri la tradițiile de familie (de exemplu, în cazurile familiei Balș, unde este pomenită tradiția descendenței din casa Balsa (Balșici) din Muntenegru și, prin
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
XIV -XV. În afara marilor sinteze genealogice, una dintre preocupările cele mai importante ale lui Lecca în domeniul istoriei familiilor românești este dinastia Basarabilor, în privința căreia adoptă teoriile lui B.P. Hasdeu, legate de originea dacică a acestei familii. Mai târziu, în "Dicționar istoric, arheologic și geografic al României," O.-G. Lecca va renunța la teoria ascendenței dacice a Basarabilor și va menționa posibilitatea ca numele dinastiei pământene să fie de origine cumană. Octav-George Lecca a creat și o fantastică genealogie a propriei
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
Nu se știe dacă O.-G.Lecca credea într-adevăr în descendența lui din aga Lecca sau dacă această pretenție genealogică era doar o strategie menită să ușureze integrarea printre familiile boierești din Oltenia. În articolul dedicat familiei Lecca în "Dicționarul istoric, arheologic și geografic al României," O.-G.Lecca nu mai menționează originile romane ale familiei. Familia Lecca, se pretinde, rămâne doar "de origine din Corsica: comiții de Cinarca și Lecca, în secolele 12-16. Multe dintre genealogiile prezentate de O.
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
a Bibliei în Limba thailandeză. A făcut o călătorie scurtă la Singapore în Decembrie 1829, unde s-a căsătorit cu o misionară englezoaică Maria Newell. Cei doi s-au întors în Bangkok în Februarie 1830 unde au lucrat la un dicționar pentru Limba khmeră and Limba laoțiană. Totuși, înainte ca lucrarea să fie completă, Maria a murit în timpul naștere, lăsând în urmă o moștenire considerabilă. Gutzlaff s-a recăsătorit, de acestă dată cu Mary Wanstall, în 1834. A doua doamnă Gutzlaff
Karl Gützlaff () [Corola-website/Science/335533_a_336862]
-
الرحمن الخليل بن أحمد بن عمرو بن تميم الفراهيدي الأزدي اليحمدي البصري), mai cunoscut ca al-Ḫalīl bin ’ Aḥmad sau pur și simplu al-Farăhīdī, este unul dintre primii filologi și lexicografi arabi, celebru mai ales pentru faptul că a elaborat primul dicționar al limbii arabe, dar și pentru alte inovații în domeniul lingvistic. Al-Farăhīdī s-a născut în anul 718 în Oman, dar a trăit și a predat în Irak la al-Bașra unde a și murit la vârsta de peste șaptezeci de ani
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]