KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...578 579 580 ...584 >

14,578 matches

Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864

e frică?! Sau, nu cumva ai o copie xerox și după sufletul meu...! Gh. P. doi: Dacă nu ți-e frică, de ce nu te uiți în dosar? Gh. P. unu: N-am chef..., nu mă interesează... Gh. P. doi: Pe dracu nu te interesează...! Nu te uiți pentru că dosarele astea, ca și albumele, sînt tot niște morminte... cum spui tu..., niște cavouri secrete..., în care trăiește celălalt mort al nostru..., și întrebarea e dacă mortul acela a murit cu adevărat..., sau

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
punea părul pe moațe cu hîrtie din Scînteia, tot n-ai făcut nici un rău? Tot nevinovat ești? Gh. P. unu: (descumpănit) ...Tot... (în lipsă de altceva, oarecum pe de rost) ...N-am făcut poliție politică... Gh. P. doi: Du-te dracului cu tîmpenia asta, cu poliția ta politică, sau economică, sau științifică, sau dracu' mai știe ce fel de poliție! Gh. P. unu: Dar așa este! N-am făcut nici un rău..., nici o crimă! Gh. P. doi: Dacă n-ai făcut nici o

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
rău? Tot nevinovat ești? Gh. P. unu: (descumpănit) ...Tot... (în lipsă de altceva, oarecum pe de rost) ...N-am făcut poliție politică... Gh. P. doi: Du-te dracului cu tîmpenia asta, cu poliția ta politică, sau economică, sau științifică, sau dracu' mai știe ce fel de poliție! Gh. P. unu: Dar așa este! N-am făcut nici un rău..., nici o crimă! Gh. P. doi: Dacă n-ai făcut nici o crimă, hai să ne uităm în dosare! (tentativă de a deschide dosarele) Gh.

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
N-am făcut nici un rău..., nici o crimă! Gh. P. doi: Dacă n-ai făcut nici o crimă, hai să ne uităm în dosare! (tentativă de a deschide dosarele) Gh. P. unu: (speriat) Eu nu-nțeleg al ce bun dosariada asta! Ce dracu' te-a apucat să-mi faci mie pe anchetatorul! Gh. P. doi: (cu o tensiune care va continua e tot restul scenei) Ai colaborat cu securitatea? Gh. P. unu: Doamne, ești obsedat! Gh. P. doi: Bine, sînt obsedat... Ai colaborat

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
știu că te piși pe tine de frică... Spune-ți ție, și după aia o să ai curajul să-mi spui și mie..., și altora... Hai, încearcă! (îl ia de guler) Gh. P. unu: Ho!, ești nebun? Dă-mi drumu'! Ce dracu' te-a apucat, dă-mi drumu'! Gh. P. doi: Hai, spune-ți ție, dar nu cu milă..., nu cu vinovăția într-o mînă și cu iertarea în cealaltă...! Hai! Gh. P. unu: Ți-am spus...! Gh. P. doi: Nu, ai

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Acu' ești ca nou, așa că dă-i drumu'! (tot ce urmează trebuie să fie sub o tensiune maximă violență gestuală, de limbaj, replicile sînt strigate, urlate sau gîfîite, sugrumate de frică sau disperare) Gh. P. unu: (ridicîndu-se de pe scaun) Ce dracu' vrei de la mine! (vrea să plece de pe miniscenă) Ia mai lasă-mă-n pace! Gh. P. doi: Stai aici! Unde te duci?! N-ai unde să fugi ca să scapi de tine! Stai aici, pe scena ta de garsonieră, teatrul tău

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
ca să scapi de tine! Stai aici, pe scena ta de garsonieră, teatrul tău de debara, aici, unde-i înveți pe copii ce e rău și ce e bine, care-i minciuna și care-i adevărul! Spune! Gh. P. unu: Ce dracu' mai vrei să-ți spun?! Nu ți-am spus?! Nu ți-am spus că te-am turnat... cu armele și cu porumbeii spioni...?! Nu ți-am spus că am turnat-o pe nevastă-mea că ascultă Europa liberă și că

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
cocoșeii de aur? Gh. P. doi: Tocmai de aia. Spune ce ascunzi în sufletul ăla care-ți duhnește a canal, a rușine... (îl apucă de gît) Gh. P. unu: Ești nebun de-a binelea! Ești bun de legat, du-te dracului! Dă-mi drumu'! (scapă din strînsoare) Gh. P. doi: (îl prinde) Vino-ncoace! Stai aici și spune! Dacă spui tu, spun și eu... Te rog...! Ajută-mă să spun adevărul! Să scap de el...! Gh. P. unu: (înțelegîndu-i disperarea) Bine

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
jalnici...; primul care se ridică e Gh. P. unu; îți reface cît de cît ținuta și se îndreaptă către public, într-o atitudine de solist de operă după ce și-a cîntat aria...) Gh. P. doi: (încă pe jos) Ei, ce dracu' faci?! Gh. P. unu: (parcă vindecat de febra de pînă acum) Cum ce fac?! Gh. P. doi: Păi... ce faci, ieși la aplauze?! Gh. P. unu: Păi nu?!, a fost o scenă destul de bună... Gh. P. doi: Ce scenă, măi

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Gh. P. unu: Și ce te deranjează?! Bîzîie și ea pe unde poate... Gh. P. doi: ...Numai că în cazul nostru bîzîie în urechi, în ochi, pe mîini, pe picioare, în cap, în suflet... Și asta cu atât mai al dracului cu cît ne prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai muscă? Gh. P. doi: Păi, cum să-ți spun eu, după ce ai strigat, după ce ai urlat "asta e musca

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
P. doi: ...Și mai rău decît complicitatea noastră era faptul că ei ajungeau să creadă că ceea ce fac e bine..., că fac ceea ce trebuie să facă... Și-și vedeau mai departe de treabă..., fără acordul nostru, ba chiar mai al dracului... (pauză) Gh. P. unu: Dar eu vreau să te întreb altceva...; auzi, mie-mi place că tu te frăsui, că ai remușcări, că ai procese de conștiință, că ai fost laș, complice, că te-ai prefăcut că n-ai văzut

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
vrea să le pună în geantă, ezită și, în cele din urmă, deschide un dosar) Ia să vedem noi cum mă cheamă..., și cine sînt eu... (începe să răsfoiască, din ce în ce mai agitat, mai uluit și mai revoltat) Dumnezeule, să fiu al dracului dacă..., dacă dosarul ăsta nu-i decît un mare căcat! Să fiu eu al dracului dacă dosarul ăsta nu are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără... Fir-ai al dracului și

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Ia să vedem noi cum mă cheamă..., și cine sînt eu... (începe să răsfoiască, din ce în ce mai agitat, mai uluit și mai revoltat) Dumnezeule, să fiu al dracului dacă..., dacă dosarul ăsta nu-i decît un mare căcat! Să fiu eu al dracului dacă dosarul ăsta nu are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără... Fir-ai al dracului și tu, Gh. P. doi... Ia să-l vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
al dracului dacă..., dacă dosarul ăsta nu-i decît un mare căcat! Să fiu eu al dracului dacă dosarul ăsta nu are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără... Fir-ai al dracului și tu, Gh. P. doi... Ia să-l vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
nou spre miniscenă; se oprește o clipă în fața cortinei și apoi o deschide; reacția firească...) Dumnezeule, mă simt vinovat..., sînt vinovat..., nu trebuia să... sînt vinovat... (în genunchi, adună foile de hîrtie, ridică fotoliul, masa și resturile de fursecuri) De ce dracu' nu le-o fi luat cînd am plecat! (copleșit, se așează pe unul dintre fotolii) Cu el mai rămăsesem... că restul... s-au... retras... în pămînt... sau în cer... sau naiba știe pe unde-or fi..., cetățeni ai nicăierului..., cum

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
P. doi: Nu pot, părinte... Gh. P. unu: Știu..., dar ce păcat...! Gh. P. doi: Mai bine dă-mi o mie de mătănii... Gh. P. unu: Degeaba ți-ai pus lavaliera... Gh. P. doi: Părinte, știi ce, mai du-te dracului...! (se deplasează spre masa cu cel două fotolii; scoate din geantă un pachețel) Gh. P. unu: Ce mi-ai adus azi? (în timp ce desființează strana) Lasă-mă să ghicesc... (se concentrează) Va să zică..., suc, saleuri, fursecuri și pîrjoluțe de la Desdemona...! Gh. P.

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
un doctor, și tu?! Octav: Adică?! Marieta: Adică! Om în toată firea să plece de-acasă, unde avea tot ce-i trebuie, fără să facă nimic..., că stăteai toată ziua îngropat în ziare și tot ascultînd glasurile nu știu cărei fantome... sau dracu' știe ce-o mai fi! Octav: (încordat) Mamă! Mona: Octav, te rog! De fapt eu aș vrea să plec. Marieta: Păi nu-i așa? Că mă-ntreabă lumea că de ce-ai plecat, că unde-ai plecat... Și eu ce

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
măcar eram cu toții la fel... în aceeași oală... Octav: Nici măcar atîta, mama... Pentru că cei care ne învățau ce bine e, ce rațional e, ce echitabil e să fii sărac, erau bogați... Și tu știi asta. Marieta: (nu renunță) Știu pe dracu! Și-acum cum e? Că unii abia-și duc zilele, iar alții... Acu' sîntem mai egali? Taci?! Adică de asta ați făcut voi revoluția aia?! Ca să vă săturați de țigări străine, de spray și de blugi? Ptiu, să dai peste

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Reține te rog că eu nu te ameninț... că nu fac presiuni... Costache: Știu, știu... Securistul: Ca să nu mai vorbesc de altele... Că băiatul ăla al tău nu-i zi să nu facă pe deșteptul cu bancurile... Cu Bulă, cu... dracu' cu lacu'... pe seama realităților socialiste... Știi... și-ai vrea să-l vezi student, nu? Costache: Da..., eu îi tot spun... îl învăț... îl educ... cum mă educați dumneavoastră pe mine... Securistul: Ce să-l înveți, cînd și tu... Ce să

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
renunțe la tentația funcției și să opteze pentru tentația banului. Aici s-a terminat schimbarea pentru ei. Costache: Și încă ceva; ăștia, adică foștii, erau și ei nemulțumiți... cîrteau și ei pe ascuns... voiau și ei schimbarea... Octav: Voiau pe dracu' schimbare! Duseseră țara de rîpă și începuse să le fie teamă că odată și-odată vor trebui să răspundă. Și de asta începuseră să dea vina pe regim, pe cel mai iubit dintre criminali... Adică deja se spălau pe mîini

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
ies. De parcă fusesem cine știe ce barosani de comuniști! Alții au rămas liniștiți pe locurile lor... Ba s-au dus și mai sus... Și noi? Parcă am fi omorît oameni! Costache: (foarte departe de concretețea dialogului) Poate că... am omorît... Marieta: Ce dracu' tot spui tu acolo! Costache: Poate că... ne-am omorît pe noi... pe noi... Marieta: Mă, tu ce naiba ai, ai febră, ești bolnav?! Costache: ...Eu m-am omorît... puțin cîte puțin... Și tu m-ai ajutat... M-ai ajutat, Marieta

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
știu eu... și să nu vă băgați decît la semnul meu... (intră Octav cu masa pliantă, scaunul de rafie și pahare) Haioasă ideea asta cu cortul... În orice caz, e originală Octav: Și mamei îi place... Marieta: Îmi place pe dracu'! Te-ai înhăitat cu un vagabond și stai cu el într-un cort, așa, ca să te plîngi de nu știu ce nedreptăți... că aia nu-i bine... că nu-i bine așa... că nu-i bine nici așa...că ne conduc niște

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
făcuse dezastruosul așa. Nu? Matei: Da, și? Octav: Adică, cum se spune, la vremuri noi, oameni noi...! Nu? Matei: Da, și? Octav: Și s-a făcut în așa fel încît... la vremuri noi, tot noi...! Matei: Bună! Octav: Bună pe dracu'! Matei: Și la urma urmei, cine ar fi putut fi acești oameni noi? Octav: Asta e o întrebare de nivelul mamei... și al lui tata. Marieta: Lasă..., tu răspunde la întrebare! Octav: Dragă Nea Matei, vezi? Chiar întrebarea matale "care

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
înscriindu-se repede în tonusul propus de Matei) Mai e vorbă! Păi ce, degeaba ai risipit matale atîta whisky! Semnez ce vrei. Mai ales acum...! Mă simt mai ușor acum...! Și mai mic, e-adevărat, dar mai ușor...! Ești dat dracului! Matei: Atunci eu încep să mă ocup de toate chestiile... autorizație... marfă... design... Octav: Nea Matei, să fie un cavou a-ntîia! Dacă-o facem, s-o facem lată de tot! Ce spui, Socrate? Aoleu, stai că tu nu erai aici

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
al naibii, zburzi pe-aicea cu ce ți-a mai rămas... Octav: Și ce, nu-s bun? Nu mă pricep? Ai văzut cum i-am băgat pe gît cinci lumînări cînd ea voia să cumpere numai două? Groparul: Ești dat dracului...! Octav: M-am adaptat... m-am dat pieței libere... și cea mai mare satisfacție a mea e că pun și eu umărul la macrostabilizarea economiei...! Groparul: Bravo..., te invidiez... mă mai sponsorizezi cu o guriță? Octav: Clientul nostru stăpînul nostru

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]