15,415 matches
-
din farfurie: — Doamne, spuse Nick. Doamne, Dumnezeule! spuse bucuros. Golise deja toată farfuria până să-și aducă aminte de pâine. A doua porție o mâncă cu pâine și apoi șterse farfuria până străluci. Ultima oară când mâncase fusese În restaurantul gării St. Ignace, de unde Își luase un sandviș cu șuncă și o cană de cafea. Fusese o experiență plăcută. Mai fusese și altădată Înfometat, dar niciodată nu reușise să se sature În felul ăsta. Dacă ar fi vrut, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe fereastră. Munții ca niște elefanți albi Munții de peste Ebru erau albi și prelungi. Pe partea asta nu era pic de umbră, nu vedeai nici un copac, și peronul se afla În plin soare, Între două linii de cale ferată. Clădirea gării arunca un petic de umbră fierbinte și În ușa barului atârna o perdea din mărgele de bambus, ca să țină muștele afară. Americanul și fata care-l Însoțea stăteau la o masă, În umbra de afară. Era foarte cald și expresul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceva pentru mine? — Aș face orice pentru tine. Atunci, n-ai vrea, te rog eu, te rog te rog te rog te rog te rog, să taci? El nu răspunse nimic și-și Îndreptă privirea Înspre bagajele sprijinite de zidul gării. Pe valize erau lipite etichete de la toate hotelurile pe unde-și petrecuseră nopțile. — Dar nu vreau s-o faci. Mi-e indiferent. — Să știi că țip, spuse fata. Femeia ieși de după perdea cu două pahare de bere și le așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Fata Îi zâmbi larg femeii, În semn de mulțumire. — Mai bine aș duce bagajele pe partea cealaltă, spuse bărbatul. Fata Îi zâmbi. — Bine. Și pe urmă Întoarce-te, să ne terminăm berile. Ridică cele două valize grele și, Înconjurând clădirea gării, le duse pe peronul opus. Se uită de-a lungul șinelor, dar nu văzu trenul. La Întoarcere trecu prin bar, unde oamenii beau, așteptând trenul. Bău un Anis la tejghea și se uită la cei din jur. Oamenii așteptau frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scârboasă o să ai după ce o să termine Walcott cu tine. — Da, sigur, spuse Jack, poate așa o să fie. Da’ deocamdată mi-e scârbă de tine. Așa că Soldier urcă-n trenul spre oraș chiar În dimineața aia. Eu l-am condus la gară. Era cam amărât. — Glumeam cu el doar, spuse el În timp ce așteptam pe peron. Nu poa’ să-mi facă una ca asta, Jerry. — E nervos și pus pe harță. Da’ altfel e un tip de treabă, Soldier. — E pe dracu’. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu poa’ să-mi facă una ca asta, Jerry. — E nervos și pus pe harță. Da’ altfel e un tip de treabă, Soldier. — E pe dracu’. N-a fost niciodată de treabă. — În fine, la revedere, Soldier. Trenul sosise-n gară. Se urcă pe scară, cu valiza-n mână. — La revedere, Jerry, Îmi spuse. Treci prin oraș Înainte de meci? — Nu cred. Păi, atunci ne vedem la meci. Intră În compartiment, conductorul dădu liber și trenul plecă. M-am Întors la fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oară când o sună, de când e aici, spuse Hogan. — I-a scris În fiecare zi. — Păi, sigur, spuse Hogan, o scrisoare te costă doar doi cenți. Ne luarăm rămas-bun de la Hogan și Bruce, maseurul negru, ne duse cu căruța la gară. La revedere, domnule Brennan, spuse Bruce când ajunserăm la tren. Sper din toată inima să-i stingeți felinarele. La revedere, spuse Jack și-i dădu doi dolari. Bruce Îl masase tot timpul. Acum părea cam dezamăgit. Jack observă că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de ulei și podgorii Întinse, În spatele cărora se Înălțau dealurile pline de bolovani gri. Când intrarăm În Marsilia, văzurăm multe hornuri Înalte din care ieșea fum, și trenul Încetini, Încadrându-se pe o linie dintre multe altele care duceau În gară. Stăteam douăzeci și cinci de minute-n Marsilia și doamna din America a cumpărat un The Daily Mail și o sticlă de Evian de o jumătate de litru. Se plimbă puțin pe peron, dar nu se Îndepărta de scări, pentru că la Cannes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trenul se pusese-n mișcare fără vreun semnal de avertizare și ea abia mai apucase să urce. Doamna din America era puțin surdă și se temea că probabil semnalele de plecare existau, dar nu le auzea ea. Trenul plecă din gară și nu văzurăm doar fabricile fumegând și macazurile, ci, dacă priveam Înapoi, puteam să vedem și orașul și portul În spatele căruia se Înălțau dealurile cu stânci și ultimele raze ale soarelui oglindite În apă. În timp ce se-ntuneca trecurăm pe lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ba nu vă-ntoarceți. — Spune-i ce tare se-nșală, spuse Tom Întorcându-se spre mine. — Hai să mergem. Afară era bine și era Întuneric. — Ce dracu’ de loc mai e și ăsta? spuse Tommy. — Nu știu. Hai să mergem la gară. Intraserăm În orașul ăla printr-o parte și ieșeam prin alta. Mirosea a piei și a scoarță pentru argăsit și a maldăre de rumeguș. Se-nnegura când am intrat În oraș și acum, că era deja Întuneric, se lăsase frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alta. Mirosea a piei și a scoarță pentru argăsit și a maldăre de rumeguș. Se-nnegura când am intrat În oraș și acum, că era deja Întuneric, se lăsase frigul și băltoacele de apă de pe stradă Înghețaseră pe la margini. La gară mai erau cinci curve care așteptau să vină trenul, șase bărbați albi și patru indieni. Era aglomerație și zăpușeală de la sobă și un fum rânced umplea Încăperea. Nimeni nu vorbea când intrarăm și ferastra de la ghișeul de bilete era Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu era neapărat nevoie s-o ia. Nu știu ce să fac. Cât mi-aș dori să nu fi luat nici o boală. Nu știu de ce a trebuit să ia vreo boală. Omagiu Elveției PRIMA PARTE PORTRETUL DOMNULUI WHEELER ÎN MONTREUX În cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele de lemn străluceau după ce fuseseră șterse și pe ele erau așezat coșulețe cu covrigei. Scaunele erau cioplite-n, lemn dar erau confortabile pentru că fuseseră folosite vreme Îndelungată. Pe perete era o pendulă de lemn, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi simțit mai bine dacă-i lăsa doar șapteșcinci de centime. Un franc elvețian face cât cinci franci francezi. Domnul Wheeler se-ndrepta către Paris. Era foarte atent cu banii și de femei nu-i păsa deloc. Mai fusese În gara asta și știa că n-ar fi avut unde s-o ducă pe fată. Domnul Wheeler nu-și asuma vreun risc vreodată. PARTEA A DOUA DOMNUL JOHNSON POVEȘTEȘTE TOTUL LA VEVEY În cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i păsa deloc. Mai fusese În gara asta și știa că n-ar fi avut unde s-o ducă pe fată. Domnul Wheeler nu-și asuma vreun risc vreodată. PARTEA A DOUA DOMNUL JOHNSON POVEȘTEȘTE TOTUL LA VEVEY În cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele străluceau după ce fuseseră șterse și unele erau acoperite cu fețe de masă roșii cu dungi albe. Pe celelalte erau fețe de masă albastre cu dungi albe și pe toate erau așezate coșulețe cu covrigei. Scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plimbe pe peron. Înăuntru se gândise c-o să-i mai aline din suferință dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era un pic cam prea cald. Luminile străluceau În mesele șterse. Pe ele erau coșulețe cu covrigei și suporturi pentru paharele de bere, ca să nu lase semne pe lemn. Scaunele erau făcute din lemn, dar erau uzate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bidoanele pentru apă și haide-ți cu mine să vedem de unde putem lua apă de băut și poate să aflăm unde suntem și cât staționează trenul. Toaibă și Trestie l-au urmat pe locotenent. Trenul fiind tras cu mult în afara gării, au avut ceva de mers, împiedecându-se la fiecare pas. Stai! - s-a auzit un glas hotărât. Asta s-a înțeles și din țăcănitul închizătorului puștii. „A băgat cartuș pe țeavă. Nu glumește omul!” - a gândit locotenentul Făgurel, întinzând mâinile în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în spatele nostru. Am coborât să căutăm apă de băut. Dumneavoastră înaintați. Restul, pe loc! Locotenentul a făcut doar doi pași și s-a trezit cu o lumină orbitoare în ochi. Ordinul de serviciu, domnule locotenent! Sunt șeful gărzii din această gară - s-a auzit altă voce, din spatele sentinelei. Locotenentul a prezentat documentul cerut. După o scurtă examinare, șeful gărzii - un sergent - i-a înapoiat documentul, cu indicația: 18 Nu aveți voie să mergeți în gară. Apă de băut puteți lua de la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
locotenent! Sunt șeful gărzii din această gară - s-a auzit altă voce, din spatele sentinelei. Locotenentul a prezentat documentul cerut. După o scurtă examinare, șeful gărzii - un sergent - i-a înapoiat documentul, cu indicația: 18 Nu aveți voie să mergeți în gară. Apă de băut puteți lua de la turnul pentru apă aflat colea. Găsiți acolo mecanicul de serviciu. Spuneți-i că v-am permis să luați apă de băut. Am înțeles. Aș avea totuși o întrebare. Vă rog. Unde ne aflăm? Nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
turnul pentru apă. După destule poticneli, l-au găsit. Mecanicul, om de treabă - avea și el un fecior plecat pe front - i-a ajutat să-și umple bidoanele, dar - cu regret - nu le-a putut spune nici el în ce gară se aflau. Nu avem voie să spunem nimic. Îi secret militar. Dacă se află că am suflat o vorbă... pușcăria mă mănâncă! Când toate bidoanele au fost umplute, Toaibă a raportat: Suntem gata, domn’ locotenent. Direcția trenul, înainte, marș! a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ar putea să fi ajuns la capătul plimbării noastre. Iaca că trenul o cam slăbit din viteză. Abia își târâie fierăraia... După cum se vede, am cam ajuns. Uite colo cum mărșăluiește trupa. Eu bag seamă că aici nu-i o gară adevărată, ci doar o haltă, unde armata a mai adăugat câteva linii - a constatat Toaibă. Gara o fi mai departe și nu-i treabă bună să te apropii de ea, fiindcă ori e în mâna inamicului ori îi în „țara
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
viteză. Abia își târâie fierăraia... După cum se vede, am cam ajuns. Uite colo cum mărșăluiește trupa. Eu bag seamă că aici nu-i o gară adevărată, ci doar o haltă, unde armata a mai adăugat câteva linii - a constatat Toaibă. Gara o fi mai departe și nu-i treabă bună să te apropii de ea, fiindcă ori e în mâna inamicului ori îi în „țara nimănui” și se dau lupte pentru ea. Tu ai dreptate, mai ales dacă îi un nod
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ajunge la locul indicat de șeful statului major. Sergent, vino la mine! Acesta s-a apropiat, iar locotenentul i-a comunicat în șoaptă: Misiunea noastră este să trecem în spatele inamicului, pentru a vedea de ce forțe dispune, cum este organizată apărarea gării și cam ce făină se macină pe acolo. 40 Cum trecem linia frontului, domn’ locotenent? Asta o aflăm de la comandantul batalionului din aripa dreaptă a frontului nostru. Curând au ajuns în sectorul indicat. Ziua trecuse deja. Locotenentul Făgurel a fost
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cărora le-am identificat amplasamentul. Locul posibil de trecere peste linia inamică se află pe direcția râpei din dreapta noastră. Pe buza dâmbului nu au decât un post de observație, doar pe timpul zilei. Nu s-a tras niciodată din acel loc. Gara este așezată pe direcția est. Sarcina dumitale este ca în această noapte să treci linia frontului, să identifici cam tot ce se află în gară și împrejurul ei și să distrugi pe cât posibil eventuale depozite de muniție și armament. Până ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un post de observație, doar pe timpul zilei. Nu s-a tras niciodată din acel loc. Gara este așezată pe direcția est. Sarcina dumitale este ca în această noapte să treci linia frontului, să identifici cam tot ce se află în gară și împrejurul ei și să distrugi pe cât posibil eventuale depozite de muniție și armament. Până ce ieșiți din linia noastră, vă conduce un ofițer al meu. Pe urmă... Cel de Sus. Vă doresc noroc și succes! Locotenentul Făgurel a ieșit grăbit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se retrage. Când toți cercetașii au fost prezenți, locotenentul a deschis vorba: Abia din această clipă începe greul. Suntem în prima misiune și s-a nimerit să fie foarte complicată. De aici, urmând firul pârâului, trebuie să ajungem în nordul gării. Asta înseamnă în spatele inamicului. Sergent Cicoare, vei pleca înainte. În caz că dai de inamic, vă orpiți fără a face mișcări care să vă descopere. Consemnul este să nu deschideți focul sub nici un motiv! Semnalul de atenție va fi strigătul de pitpalac
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]