27,810 matches
-
la dreptul de proprietate. Prin art. 1 din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 51/1998 nu se încalcă dreptul de proprietate sau creanțele asupra statului, ci se stabilește cadrul pentru valorificarea activelor bancare la care statul este acționar majoritar, legiuitorul având posibilitatea de a stabili conținutul și limitele acestor drepturi. III.2. În ceea ce privește dispozițiile art. 5^3 din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 409/2001 , Curtea constată că acestea
DECIZIE nr. 28 din 30 ianuarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 şi 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, precum şi ale art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) şi ale art. 19^23 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001 , cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140328_a_141657]
-
în vedere activele bancare valorificate după intrarea în vigoare a ordonanței, deci nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2). Destinația pe care ordonanță o dă sumelor obținute din valorificarea activelor rămâne la latitudinea exclusivă a legiuitorului, în funcție de oportunitățile pe care acesta le consideră necesare. De asemenea, nu pot fi reținute susținerile autorilor excepției privind imposibilitatea AVAB de a achita drepturile de creanța ale investitorilor, pentru motivele prezentate la pct. III.6 din prezenta decizie. În ceea ce privește prevederile
DECIZIE nr. 28 din 30 ianuarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 şi 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, precum şi ale art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) şi ale art. 19^23 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001 , cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140328_a_141657]
-
nr. 242 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 21 decembrie 2000, respingând excepțiile de neconstituționalitate. În motivarea soluțiilor Curtea a reținut că reglementarea procedurii de judecată este de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, acesta fiind îndreptățit să reglementeze proceduri derogatorii de la dreptul comun, în considerarea anumitor situații determinate. Obligația reclamantului de a comunica Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare, înainte de introducerea în instanță, cererea să împreună cu anumite
DECIZIE nr. 28 din 30 ianuarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 şi 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, precum şi ale art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) şi ale art. 19^23 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001 , cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140328_a_141657]
-
alin. 1^1, 1^2 și 1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, modificată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , este neîntemeiată. În acest sens se arata ca "din dispozițiile art. 125 din Constituție, rezultă ca legiuitorul este cel care stabilește modul de organizare a instanțelor judecătorești, competența și procedura de judecată. Astfel, dispozițiile art. 17 alin. 1^2 și alin. 1^3 din Legea nr. 92/1992 reprezintă tocmai o aplicare a textului constituțional menționat". Se
DECIZIE nr. 36 din 5 februarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140395_a_141724]
-
punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca prevederile legale criticate sunt constituționale. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca potrivit art. 453 din Codul de procedură penală legiuitorul "nu operează o limitare a accesului liber la justiție, ci posibilitatea admiterii anumitor cereri care stabilesc circumstanțe subiective ce țin de condiția petentului condamnat". Legea limitează dreptul condamnatului la amânarea executării pedepsei, în sensul că după obținerea amânării nu poate
DECIZIE nr. 49 din 14 februarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140572_a_141901]
-
verificarea acestor mijloace de probă, dispozițiile alin. 1 al art. 91^5 reglementează posibilitatea că înregistrările audio și video să poată fi supuse unor expertize tehnice la cererea procurorului, a părților ori a instanței, din oficiu. Curtea mai reține că legiuitorul, în cuprinsul art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, consacră două principii de drept procesual penal, si anume: principiul potrivit căruia probele nu au valoare mai dinainte stabilită și principiul aprecierii probelor. Potrivit acestor principii, aprecierea fiecărei probe
DECIZIE nr. 57 din 21 februarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^5 alin. 2 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140595_a_141924]
-
restituie reclamantului după rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu excepția cazului în care cererea a fost respinsă și paratul solicită despăgubiri sau cheltuieli de judecată, situație în care cauțiunea servește la dezdăunarea acestuia. Această modalitate de reglementare, care reprezintă o opțiune a legiuitorului, este în conformitate cu dispozițiile constituționale privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești și exercitarea cu bună-credință a drepturilor subiective. Astfel, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", iar conform art. 54, "Cetățenii
DECIZIE nr. 236 din 5 iulie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138306_a_139635]
-
54 din Constituție, întrucat scutirea în discuție "decurge din însăși natură nepatrimonială a valorilor ocrotite: onoarea și demnitatea", iar instituirea unei taxe proporționale cu valoarea despăgubirilor ar face ineficiente dispozițiile constituționale care ocrotesc demnitatea și onoarea, precum și datorită faptului că legiuitorul poate reglementa excepții de la obligația generală de plată a taxelor judiciare de timbru. În plus, prin Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 53/2000 s-a instituit obligația reclamantului de a depune o cauțiune, stabilită la o cotă de 5
DECIZIE nr. 231 din 5 iulie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daune morale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138305_a_139634]
-
2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, Curtea a reținut că "instituirea unor excepții (scutiri de plata taxei) de la regulă generală a plății taxelor judiciare de timbru este o prerogativă exclusivă a legiuitorului. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, lt; lt;Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege gt; gt;. Stabilirea unor excepții de la plata taxelor de
DECIZIE nr. 231 din 5 iulie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daune morale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138305_a_139634]
-
și prin taxe, la cheltuielile publice gt; gt;". De asemenea, prin Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, Curtea Constituțională a statuat că rămâne "la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite fără că prin această să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută
DECIZIE nr. 231 din 5 iulie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daune morale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138305_a_139634]
-
2) din Constituție. Referitor la susținerile autorilor excepției, potrivit cărora dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 54 din Constituție, prin aceea că ele creează o categorie de persoane "care este supusă cu ușurință abuzurilor procesuale ale reclamanților", Curtea constată că legiuitorul a instituit prin alte norme juridice o garanție procesuală a exercitării drepturilor fundamentale cu bună-credință. Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 53/2000 , "Cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusă
DECIZIE nr. 231 din 5 iulie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daune morale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138305_a_139634]
-
2 din textul Ordonanței 11/1996 - text ce cuprindea aceeași idee cu noul text, introdus prin O.U.G. 113/1999 - iar nu la alineatul 2, care descrie procedura de efectuare a executării silite. Dacă mergem pe ideea aplicării voinței legiuitorului, ar însemna ca paragraful 2 al alineatului 1 din art. 27 ar reglementa aceeași situație cu alineatul 2 al aceluiași articol, existând așadar un paralelism de reglementare, inadmisibil conform logicii juridice. De aceea am considerat că reactualizarea legii în formula
ORDONANTA nr. 11 din 23 ianuarie 1996 privind executarea creanţelor bugetare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138208_a_139537]
-
al alineatului 1 din art. 27 ar reglementa aceeași situație cu alineatul 2 al aceluiași articol, existând așadar un paralelism de reglementare, inadmisibil conform logicii juridice. De aceea am considerat că reactualizarea legii în formula de mai sus corespunde intenției legiuitorului, cu precizarea că numai o republicare a legii, eventual după aprobarea de către Parlament a tuturor ordonanțelor de modificare, poate conduce la aflarea voinței reale a legiuitorului. Articolul 28 (1) În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică spre executare unui singur
ORDONANTA nr. 11 din 23 ianuarie 1996 privind executarea creanţelor bugetare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138208_a_139537]
-
De aceea am considerat că reactualizarea legii în formula de mai sus corespunde intenției legiuitorului, cu precizarea că numai o republicare a legii, eventual după aprobarea de către Parlament a tuturor ordonanțelor de modificare, poate conduce la aflarea voinței reale a legiuitorului. Articolul 28 (1) În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică spre executare unui singur organ de executare coordonator al întregii executări silite. Organul de executare coordonator este cel în a cărui rază teritorială își are domiciliul său sediul debitorul despre
ORDONANTA nr. 11 din 23 ianuarie 1996 privind executarea creanţelor bugetare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138208_a_139537]
-
2013. ---------- *) NOTA CTCE: Potrivit prevederilor LEGII nr. 187 din 24 octombrie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012, art. 14 din prezentul act normativ va fi modificat la data de 1 februarie 2014. Între timp însă, legiuitorul a modificat respectivul articol 14 prin LEGEA nr. 258 din 26 septembrie 2013 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 601 din 26 septembrie 2013. Considerăm că forma aplicabilă a articolului 14 din prezentul act normativ este cea cu modificările operate de
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 155 din 21 noiembrie 2001 (*actualizată*) privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138696_a_140025]
-
2013. ---------- *) NOTA CTCE: Potrivit prevederilor LEGII nr. 187 din 24 octombrie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012, art. 14 din prezentul act normativ va fi modificat la data de 1 februarie 2014. Între timp însă, legiuitorul a modificat respectivul articol 15 prin LEGEA nr. 258 din 26 septembrie 2013 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 601 din 26 septembrie 2013. Considerăm că forma aplicabilă a articolului 15 din prezentul act normativ este cea cu modificările operate de
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 155 din 21 noiembrie 2001 (*actualizată*) privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138696_a_140025]
-
o stimulare sporită a categoriilor de "persoane fizice sau juridice în procesul de privatizare a societăților comerciale sau regiilor autonome la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar". Pe de altă parte, se arată că "legiuitorul nu obligă societatea comercială sau regia autonomă să încheie contractele respective". De altfel, conform aceluiași punct de vedere, "contractele vor putea fi sau nu încheiate, în funcție de rezultatul negocierilor care vor avea, întotdeauna, fundamentări economice reale". Președinții celor două Camere ale
DECIZIE nr. 186 din 19 iunie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998 şi modificată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/136618_a_137947]
-
altor persoane". Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, soluția pronunțată și considerentele care au stat la baza acesteia își păstrează valabilitatea și în cauză de față. Curtea reține, de asemenea, că utilizarea de către legiuitor, în conținutul art. 27, a cuvântului "pot", atunci când se referă la vânzarea unor active sau la încheierea contractelor de leasing imobiliar, creează o posibilitate, iar nu o obligație fermă, de natură să aducă atingere prerogativelor dreptului de proprietate al societăților
DECIZIE nr. 186 din 19 iunie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998 şi modificată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/136618_a_137947]
-
luni, iar ordonatorul de credite are la dispoziție termenul general de prescripție și, în al doilea rând, prin aceea că "instituirea regulilor privind accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția având caracter organic, este de competența exclusivă a legiuitorului, excedând competențelor Guvernului prin emiterea de ordonanțe de urgență". Judecătoria Baia Mare, exprimându-și opinia, arată că "prevederile vizate de excepție sunt neconstituționale, deoarece ordonanțele de urgență, caracterizate prin faptul că sunt emise de Guvern în cazuri excepționale, în absența unei
DECIZIE nr. 111 din 2 aprilie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 , precum şi ale art. 37 alin. (2) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142552_a_143881]
-
de frontiere, sub forma orală, scrisă, tipărită ori artistică sau prin orice mijloace, la alegerea să." Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Prin dispozițiile art. 206 din Codul penal legiuitorul incriminează și sancționează faptele de calomnie că infracțiuni contra demnității persoanei, valoare esențială, prevăzută la art. 1 alin. (3) din Constituție. Prin acest text de lege sunt sancționate penal cuvintele, gesturile, precum și orice alte mijloace prin care se aduce atingere
DECIZIE nr. 129 din 16 aprilie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142573_a_143902]
-
pot constitui numai dispoziții în vigoare, fără a se putea invocă pe calea contenciosului constituțional lipsa de reglementare într-un anumit domeniu. Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra oportunității sau necesității unor anumite reglementări, acest rol avându-l doar legiuitorul". Președintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii
DECIZIE nr. 121 din 11 aprilie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142614_a_143943]
-
textelor de lege. Faptul că prin Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare nu s-a reglementat în mod distinct sau integral răspunderea instituțiilor militare pentru eventualele inegalități nu poate fi privit decât, cel mult, ca o omisiune a legiuitorului, care nu poate fi suplinita printr-o decizie a Curții Constituționale. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicata, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau
DECIZIE nr. 121 din 11 aprilie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142614_a_143943]
-
exprimându-și opinia, apreciază că excepția invocată este neîntemeiată, întrucât, în ceea ce privește dispozițiile art. 6 alin. 2 din Ordonanță Guvernului nr. 15/1996 , stabilirea unei amenzi, ca sancțiune contravenționala, se realizează în funcție de pericolul social abstract al faptei, care este evaluată de legiuitor în funcție de consecințele pe care le-ar putea produce. În ceea ce privește dispozițiile art. 5 alin. 2 lit. c) din ordonanță, "instanță consideră justificată limitarea plafonului de plăți în numerar, întrucat prin această nu se încalcă libertatea comerțului, doar se disciplinează activitatea contabilă
DECIZIE nr. 127 din 16 aprilie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 2 lit. c) şi ale art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996 , cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142670_a_143999]
-
din Constituție. Aceste interese sunt, în asemenea situații, protejate prin întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale. În ceea ce privește dispozițiile art. 6 alin. 2 din Ordonanță Guvernului nr. 15/1996 , presedintele Camerei Deputaților arată că amendă contravenționala a fost stabilită de legiuitor în funcție de pericolul social al faptei, iar nu "în funcție de cuantumul plafonului prevăzut de art. 5 alin. (2) lit. c) sau de sumele ce depășesc acest plafon", și că aplicarea unei amenzi contravenționale, în condițiile legii, nu poate fi privită că o
DECIZIE nr. 127 din 16 aprilie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 2 lit. c) şi ale art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996 , cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142670_a_143999]
-
dispozițiile legale criticate se apreciază că acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, deoarece, în concordanță cu cerințele art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, privind obligația statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economico-financiară, legiuitorul a stabilit ca fiind prioritară executarea creanțelor "preluate la datoria publică în raport cu alte creanțe, măsura venind în întâmpinarea dispozițiilor constituționale referitoare la primordialitatea interesului public". Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA
DECIZIE nr. 140 din 30 aprilie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19^35 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142721_a_144050]