KorAP: Find »[drukola/base=menit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...578 579 580 ...588 >

14,693 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

al unui partid politic ce fusese reprezentat În parlament Înainte de război, dar care colaborase cu nemții În timpul ocupației? Anticipând acest impas, guvernele În exil francez, belgian și norvegian au emis Încă din timpul războiului decrete ce anunțau represalii postbelice dure. Menite să descurajeze cooperarea cu naziștii, ele nu tratau Însă chestiuni mai ample, precum jurisprudența și imparțialitatea. și, mai ales, nu puteau tranșa anticipat Între responsabilitatea individuală și cea colectivă. În anii 1944-1945, era un avantaj politic să poți atribui În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
afilierea la un partid politic ori la un cult religios incomod sau, pur și simplu, o prea mare vizibilitate și popularitate În comunitatea locală. În procesul de transformare socială și politică inițiat de sovietici, epurarea, exproprierea, expulzarea, aresturile și execuțiile menite să elimine adversarii politici au fost etape cruciale. Dar ele au pedepsit deopotrivă criminali de război și fasciști autentici. Astfel, printre persecuțiile care vizau Biserica Catolică din Croația, Tito l-a acuzat și pe rău famatul cardinal Alois Stepinac din

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-se cu o delegație a guvernului ceh, din care făcea parte și Masaryk, Stalin a avertizat că „aceasta este o problemă fundamentală, de care depinde prietenia ruso-cehoslovacă. Mergând la Paris, veți arăta că doriți să luați parte la o acțiune menită să izoleze Uniunea Sovietică”. A doua zi, guvernul de coaliție ceh a anunțat conștiincios că nu va trimite nici o delegație la Paris. „Participarea cehoslovacă ar fi interpretată ca o dezmințire a prieteniei cu Uniunea Sovietică și cu restul aliaților noștri

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
reduceau angajamentul militar În Europa, diplomații americani se confruntau cu realități mai complexe. Același secretar de stat Byrnes, care se baza inițial pe acordurile din timpul războiului și pe buna-credință sovietică, ținea la Stuttgart, la 6 septembrie 1946, o cuvântare menită să liniștească publicul german: „Câtă vreme e nevoie de o forță de ocupație În Germania, armata Statelor Unite va face parte din această forță”. Nu era chiar un angajament sonor pentru apărarea europeană, dar, provocat probabil de o scrisoare din iunie

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Franța, Italia și, bineînțeles, URSS pentru o Întâlnire la Szklarska Porêba, În Polonia, la sfârșitul lui septembrie 1947. Scopul declarat al Întâlnirii era constituirea Kominformului (Biroul Informativ al Partidelor Comuniste și Muncitorești), un succesor al Internaționalei Comuniste, menit să coordoneze activitatea comunistă internațională și să amelioreze comunicarea Între Moscova și partidele-satelit. Dar obiectivul real al Întâlnirii și al Kominformului Însuși (care s-a reunit de numai trei ori Înainte de a fi desființat În 1956) era să restabilească dominația

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
observatorii străini de buna-credință a procedurilor judiciare sovietice. Dar procesele-spectacol din blocul comunist nu urmăreau dreptatea. Erau mai degrabă o demonstrație pedagogică pentru public, o venerabilă instituție comunistă (primele procese de acest fel au avut loc În URSS În 1928) menită să ilustreze structurile autorității din sistemul sovietic. Procesele lămureau publicul cine are dreptate și cine se Înșală, Îi indicau cine este vinovat de eșecurile politice și cine s-a remarcat prin loialitate și obediență; ele furnizau chiar și replicile, un

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
difuzate la radio (puțini Își puteau permite un patefon Înainte de anii ’50, iar tonomatul nu Înlocuise Încă orchestra). Prăpastia dintre generații ce avea să caracterizeze deceniul următor nu se făcea simțită deocamdată. „NewLook” lansat de Christian Dior În februarie 1947 (menit să contrasteze cu criza de textile din timpul războiului, noul stil, de un lux ostentativ, abunda În fuste ample, umeri falși, mâneci bufante și o avalanșă de funde și falduri) a fost adoptat, după posibilități, de femei de toate vârstele

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
controlul călătoriilor În străinătate (pentru a reține În țară prețioasa valută străină) și de legislația care Împiedica circulația muncitorilor străini și a altor imigranți (În Franța, republica postbelică a menținut În vigoare legislația din anii ’30 și din timpul ocupației, menită să blocheze forța de muncă străină și alți indivizi nedoriți, exceptând doar anumiți lucrători calificați, după necesitățile din economie). În multe privințe, Europa de la sfârșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50 era mai Închisă, mai puțin mobilă și mai izolată

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
pentru reduceri tarifare și armonizare, deschiseseră perspectiva unor eventuale alinieri monetare și căzuseră de acord să promoveze libertatea de mișcare a mărfurilor, monedei și forței de muncă. Cea mai mare parte a textului forma un cadru pentru instituirea de proceduri menite să stabilească și să aplice reglementări viitoare. Singura inovație cu adevărat semnificativă - Înființarea, conform Articolului 177, a unei Curți Europene de Justiție căreia curțile naționale urmau să-i remită dosare pentru decizia finală - avea să se dovedească de o importanță

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
din perioada interbelică erau legate de conflict și instabilitate (politică și monetară deopotrivă), guvernanții de la Bonn s-au implicat mai puțin decât omologii lor francezi sau italieni În proiectarea sau regizarea comportamentului economic, dar au acordat mai multă atenție aranjamentelor menite să prevină sau să atenueze conflictul social, mai ales dintre angajați și angajatori. Mai exact, ei au Încurajat și au semnat negocieri și „contracte sociale” menite să reducă riscul de grevă sau inflația salariilor. În consecință, industriile private (și băncile

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
italieni În proiectarea sau regizarea comportamentului economic, dar au acordat mai multă atenție aranjamentelor menite să prevină sau să atenueze conflictul social, mai ales dintre angajați și angajatori. Mai exact, ei au Încurajat și au semnat negocieri și „contracte sociale” menite să reducă riscul de grevă sau inflația salariilor. În consecință, industriile private (și băncile cu care lucrau sau care le dețineau) au fost mult mai predispuse să investească În viitorul lor, pentru că puteau conta pe restricțiile salariale pe termen lung

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
dubioase ale ministrului Apărării din guvernul lui Adenauer, bavarezul Franz-Josef Strauss. Cu permisiunea lui Adenauer și la cererea lui Strauss, poliția a hărțuit redacția, a răvășit birourile și l-a arestat pe editor. Un abuz de putere atât de nerușinat, menit să pună capăt reportajelor incomode, a stârnit indignarea universală - chiar și Frankfurter Allgemeine Zeitung, impecabil de conservator, a observat că „este o pată pe obrazul democrației noastre, care nu poate exista fără o presă liberă - fără libertatea neîngrădită a presei

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
era dovada activității antisovietice. Cei doi au fost găsiți vinovați și condamnați la muncă silnică: Siniavski a primit șapte ani (dar a făcut numai șase) și Daniel cinci. Procesul Siniavski-Daniel s-a desfășurat in camera, deși o campanie de presă menită să-i demonizeze pe cei doi reușise să atragă atenția publicului. Dar procedurile de judecată, Înregistrate și transcrise În secret de câțiva oameni prezenți În sala tribunalului, au fost publicate un an mai târziu În rusă și engleză, generând petiții

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
afaceri mai mărunți: „lacheii capitalismului”, servi del padrone, ceea ce reflecta interesul lor inițial pentru democrația la nivelul clasei muncitoare. Dar, la mijlocul anilor ’70, ei au trecut la asasinate politice (mai Întâi politicieni de dreapta, apoi polițiști, ziariști și procurori), strategie menită să „sfâșie masca” legalității burgheze, obligând statul la represiune brutală și polarizând astfel opinia publică. Până În 1978, Brigăzile Roșii nu au reușit să provoace reacția dorită, În ciuda unui crescendo de atacuri În cursul anului precedent. Apoi, la 16 martie 1978

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În funcția de cancelar - socialistul Helmut Schmidt și creștin-democratul Helmut Kohl - nu s-au abătut niciodată de la linia generală a Ostpolitik, pe care au urmat-o nu numai În diplomația publică, ci prin multiple legături cu RDG, oficiale și neoficiale, menite toate să faciliteze contactele umane, să Îmbunătățească relațiile, să alunge teama de revanșismul vest-german și, În general, să „normalizeze” relațiile Bonnului cu vecinii răsăriteni - acceptând, cum spunea Brandt la semnarea Tratatului de la Moscova prin care erau recunoscute frontierele postbelice ale

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În linii mari categoriilor Războiului Rece, au fost mereu dominate de probleme specific locale. În martie 1949, la apogeul conflictului dintre Stalin și Tito, un KKE aservit Moscovei a transmis la radio (din București) un apel pentru independența Macedoniei. Manevra, menită să-l destabilizeze pe Tito prin fragmentarea teritorială a Iugoslaviei, nu a avut efectul scontat. Sugerând că o victorie a comuniștilor ar Însemna autonomia nordului macedonean al țării (cu minoritari slavi și albanezi) și, prin urmare, fărâmițarea statului grec, ea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
reacționar, dar, spre deosebire de vecinul său Salazar, era realist În privința economiei. În 1959, Spania a renunțat la practicile autarhice din ultimele două decenii și, la propunerea unui grup de preoți din ordinul Opus Dei, a adoptat un Plan de Stabilizare Națională menit să stopeze inflația masivă din țară, favorizând comerțul și investițiile. Inițial, Planul a avut un impact economic brutal: devalorizarea, reducerile de buget, Înghețarea creditelor și restricțiile salariale - toate aplicate ferm și riguros - au redus inflația, dar i-au determinat pe

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
drepturilor civile În țara noastră și În Întreaga lume”. Ei au avut grijă să evidențieze faptul că asociația Carta 77 nu era o organizație, nu avea statut sau organe permanente și „nu forma baza nici unei activități politice de opoziție” - precizare menită să plaseze activitatea ei În limitele legii cehoslovace. Carta 77 era opera unei rețele minuscule de indivizi curajoși care nu reprezentau pe nimeni altcineva decât pe ei Înșiși: documentul original a fost semnat de 243 de oameni, căror li s-

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a lui Lenin din 1921, Începuseră În același mod și Își pierduseră suflul din același motive. O reformă economică profundă Însemna implicit slăbirea sau abandonarea pârghiilor de control. Nu numai că ea exacerba În faza inițială problemele pe care era menită să le rezolve, ci Însemna realmente o pierdere a controlului. Iar comunismul se baza pe control - mai exact, comunismul era control: control asupra economiei, control asupra informației, control asupra mișcării, asupra opiniilor și asupra oamenilor. Restul era dialectică, iar dialectica

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Moscova) era să propună „reforme”. Devenit președintele statului, Jaruzelski i-a eliberat din Închisoare În 1986 pe Adam Michnik și pe alți lideri ai Solidarității și, prin intermediul unui nou-Înființat Minister al Reformei Economice a propus o serie de schimbări economice menite, printre altele, să atragă noi surse de finanțare străină pentru datoria națională a Poloniei, care se apropia de 40 de miliarde de dolari 17. Cu un bizar gest democratic, În 1987, guvernul a Început chiar să ceară părerea polonezilor asupra

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
urmă să-l Îndepărteze pe Kádár (acum În vârstă de 78 de ani) de la conducere și să-l Înlocuiască cu prim-ministrul Károly Grósz. Consecințele practice ale acestei lovituri interne de partid se limitau la un program economic de austeritate menit să Întărească „forțele pieței”, Însă forța ei simbolică era imensă. János Kádár conducea Ungaria de la revoluția din 1956, la Înăbușirea căreia jucase un rol major. În ciuda imaginii destul de favorabile pe care o avea peste hotare, pentru maghiari el era personificarea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
exact ca atunci când Bonnul a acceptat, după 1955, să limiteze „Europa” la cele șase țări fondatoare, pentru a potoli neliniștea francezilor privind o restaurare deplină a suveranității Germaniei. Kohl chiar a făcut În lunile următoare o serie de concesii minore menite să recompenseze Parisul pentru toleranța sa6. Unificarea merita efortul de a-i calma pe agitații vecini ai Germaniei. și, oricum, Kohl - născut În Ludwigshafen și, la fel ca renanul Adenauer, deschis spre Occident - nu avea nimic Împotriva unei Germanii legate

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
poziția În republica sârbă, Miloševiæ a Început să Încurajeze fățiș În 1988 mitinguri naționaliste În care erau arborate În public, pentru prima oară după patru decenii, simbolurile cetnicilor din timpul războiului: Însemn al unui trecut refulat de Tito și manevră menită să-i sperie pe croați. Naționalismul era pentru Miloševiæ o tactică pentru acapararea Serbiei - validată de scrutinul din mai 1989, În urma căruia a devenit președintele republicii sârbe. Dar, pentru a menține și a consolida influența Serbiei În Iugoslavia, el trebuia

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Bosnia (desemnate „zone sigure”) a unor trupe de menținere a păcii cu misiunea de a-i proteja pe refugiații (În majoritate musulmani) comasați În aceste zone. Mai târziu au fost stabilite În anumite regiuni din Bosnia zone de interdicție aeriană, menite să limiteze capacitatea Iugoslaviei de a amenința civilii sau de a Încălca sancțiunile impuse de ONU. Mai importantă pe termen lung, poate, a fost crearea la Haga În mai 1993 a unui Tribunal Internațional pentru Crime de Război. Simpla existență

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
printre care mulți copii. NATO a intervenit În acest moment. Trecând peste ultimele reticențe ale conducerii ONU, a unor șefi de stat europeni și chiar a unor generali americani, președintele Clinton a autorizat o campanie de bombardamente masive și susținute, menite să reducă și, În ultimă instanță, să distrugă capacitatea sârbilor de a mai face rău. Era târziu, dar a funcționat. Mult lăudata mașină de luptă a sârbilor s-a evaporat. Supuși unui atac pe termen nelimitat și privați de sprijinul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]