15,245 matches
-
Hsien Feng arată mai tânăr decât mi-am închipuit. Pare să aibă puțin peste douăzeci de ani și are o piele frumoasă. Ochii lui mari au colțurile ridicate. Expresia lui e blândă și preocupată, dar lipsită de curiozitate. Are un nas tipic manciurian, drept și lung, și buze ferme. Obrajii săi au o roșeață ca de febră. N-a zâmbit când ne-a văzut intrând. Mi se pare că visez. Fiul Cerului e îmbrăcat într-o robă lungă, aurie. Pe țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe față. După asta, ridică sticla verde și pulverizează un lichid pe fața-i ca o prăjitură. Un parfum greu umple încăperea. Profit de ocazia ivită și îmi ridic privirea. Majestatea Sa Împăratul se uită la mine. Și-a strâns nasul și gura ca și cum ar încerca să mă facă să râd. Nu știu cum să reacționez. Tachinarea continuă. Pare să fie mai interesat în a mă face să încalc regulile. Îmi vine în minte învățătura tatălui meu: „Tinerii văd o oportunitate acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
costumul. Țesătura e pictată manual cu nori roșii care plutesc peste un deal acoperit de pini. Pe ambii obraji sunt desenate două cercuri precum roșiile. Eunucul le-a pictat cu siguranță în grabă, căci culoarea s-a întins. Jumătate din nas e și el roșu. O linie albă îngustă merge de la frunte în jos, de-a lungul rădăcinii nasului. Are o față ca de țap, iar ochii săi arată ca și cum i-ar fi crescut din urechi. Zâmbește, dezvăluindu-și dinții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
obraji sunt desenate două cercuri precum roșiile. Eunucul le-a pictat cu siguranță în grabă, căci culoarea s-a întins. Jumătate din nas e și el roșu. O linie albă îngustă merge de la frunte în jos, de-a lungul rădăcinii nasului. Are o față ca de țap, iar ochii săi arată ca și cum i-ar fi crescut din urechi. Zâmbește, dezvăluindu-și dinții de aur. Bătrâna doamnă e înveselită: — Shim, ce o să spui? — Felicitări cu ocazia dobândirii a șapte nurori, stăpână. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care o iubește. Tăcerea se așterne între noi pentru o vreme, apoi mama continuă: Probabil că Majestatea Sa le urăște pe doamnele pe care mama sa și eunucii i le impun. Cu siguranță se simte ca un câine dus de nas. Orhideea, ce o să faci? întreabă Rong. Dacă respecți regulile, nu-i vei atrage atenția împăratului; însă dacă vei încerca să fii ispititoare, iar Majestatea Sa te va dori, Marea Împărăteasă ar putea să-ți taie membrele! Haideți să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urmez instrucțiunile. Numele de pe lista călugărului par să nu se mai termine, și fruntea începe să mă doară. Puterea de a continua vine numai din faptul că știu că sfârșitul e aproape. Numai că mă înșel. Călugărul continuă să citească. Nasul meu se află la foarte mică distanță de picioarele lui și pot să-i văd bătăturile. Cu siguranță că fruntea-mi sângerează de-acum, mă gândesc. Îmi mușc buzele. În cele din urmă termină cu lista, însă atunci zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să scap de coșmaruri? Cum adică ținea de mine? Urmează o pauză, după care se aude un zgomot de porțelan care se sparge. Vântul de nord șuieră pe la ferestre. După o lungă tăcere, îl aud pe Hsien Feng suflându-și nasul. Se aude apoi un târșâit de picioare. Zăresc umbra Majestății Sale, care s-a apropiat de pat și trage pătura de pe capul meu. Se așază pe marginea patului și oftează adânc, în timp ce își dă roba jos. — Ceai, Majestatea Voastră? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în plus. Nu întrezăresc nici o scânteie de interes în ochii lui mari și oblici. Abia acum încep să-mi amintesc înfățișarea împăratului din prima zi în care l-am întâlnit, și realizez că e la fel de frumos ca atunci - bărbia rasă, nasul drept, manciurian, gura în formă de barcă, buzele ferme. N-am mai văzut niciodată un bărbat cu trăsături atât de perfecte și o piele atât de delicată. Continuăm să ne fixăm unul pe celălalt cu privirea, și simt cum sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nobil“. Gem precum o femeie beată. Încercând să-l înveselesc, dau poruncă să fie jucate operele sale preferate. Trupele dau reprezentații în salonul nostru, astfel că săbiile, bețele actorilor și caii de recuzită sunt la o aruncătură de piatră de nasul Majestății Sale. Asta îi captează atenția: pentru câteva zile, e distras în mod plăcut de la propriile gânduri. Într-o zi însă, iese în mijlocul spectacolului. Gata cu opera. Împăratul trăiește cu supă de ginseng. E lipsit de chef și adesea adoarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
este Su Shun, conducătorul Marelui Consiliu, iar celălalt prințul Kung, fratele vitreg al împăratului. Su Shun e un manciurian ambițios și arogant în vârstă de peste patruzeci de ani: un bărbat înalt, cu o constituție viguroasă, ai cărui ochi mari și nas subțire, ușor coroiat, mă duc cu gândul la o bufniță. Spîncenele-i stufoase sunt inegale, una fiind mai sus decât cealaltă. E cunoscut pentru inteligența și temperamentul său exploziv. El reprezintă partea conservatoare a Curții, iar soțul meu îl numește „comerciantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ia fratele de braț. Îmi execut plecăciunile și apoi mă dau deoparte, ca să ascult și să observ. Descopăr asemănări în modul de comportament al fraților: elegant și arogant deopotrivă. Au amândoi trăsături manciuriene tipice: ochi oblici cu o singură pleoapă, nas drept și gură bine conturată. Iată și diferența, decid eu repede: prințul Kung are ținuta unui călăreț mongol. Pășește cu spatele drept, dar are picioarele încovoiate. Mișcările împăratului Hsien Feng seamănă mai mult cu cele ale unui discipol antic. Facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și aur, după care se aduce o găleată cu sânge de la mai multe animale. Pe pereți se împrăștie apă și nisip colorat, pentru a creea imagini. În robele lor lungi, din țesături înfățisând stele, astrologii se ghemuiesc în genunchi. Cu nasurile aproape atingându-li-se de pardoseală, ei studiază vergelele și interpretează imaginile fantomatice de pe pereți. În cele din urmă, se pronunță că bebelușul pe care-l port în pântec posedă echilibrul corespunzător de aur, lemn, apă, foc și pământ. Ritualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
le-a împrăștiat pe tavă: Cea mai mare calitate a băiatului este aceea că e foarte probabil să-și urmeze visurile. În acest punct, omul face o pauză. Își ridică bărbia spre tavan și își încruntă sprâncenele. Se strânge de nas și clipește. Din orbita-i goală se scutură o crustă gălbuie. Nu mai zice nimic. An-te-hai se trage mai aproape de el: — Iată răsplata pentru sinceritatea ta, îi zice eunucul meu, punându-i un săculeț cu tael-i în mâneca largă. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fim văduve. Nuharoo stă dreaptă precum un pin. Clipește din ochi și hotărăște să o ignore pe doamna Yun. Își ia ceșcuța de ceai, ridică de pe ea capacul și bea. Restul doamnelor îi urmează exemplul. La unison, fiecare își ascunde nasul în propria ceașcă. Mă întreb dacă doamna Yun are mintea teafără. Pe măsură ce o observ, judecata pare să se încețoșeze. Totuși, simt că este un sâmbure de adevăr în cuvintele ei, atunci când începe să cânte Țărână în vânt: Mă întrebi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urăște Dee? Doamna Yun se întoarce. În acest moment, ochii ei o zăresc pe Nuharoo: — Dee mi-a fost dăruită de Majestatea Sa, împărăteasa Nuharoo. Nu am vrut-o niciodată. Am pedepsit-o de mai multe ori pentru că își băga nasul unde nu-i fierbea oala... — Dee are numai treisprezece ani, o întrerupe Nuharoo. Să acuzi o nevinovată ca să-ți acoperi crima este rușinos. Se întoarce la mine, ca și cum ar fi căutat sprijin: Dee e cunoscută pentru drăgălășenia ei, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui și m-am urât pentru asta. Fiul meu își ridică bărbia micuță. Ce caută? Se uită după mine? Uitând de bunele maniere, trec prin mulțime și mă opresc în fața lui. Îi zâmbesc și trasez o linie cu privirea între nasul lui și sigiliul imperial. Micuțul reacționează. Cu o mișcare hotărâtă, apucă sigiliul. — Felicitări, Majestatea Voastră! aclamă mulțimea. Țipând de bucurie, An-te-hai aleargă în curte. Spre cer se trage cu rachete și în aer se deschid o sută de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fruntea lovind pământul. — Ridică-te, îi zice Nuharoo și le face semn eunucilor să aducă ceai. Yung Lu are spre treizeci de ani. Ochii lui sunt arzători, și pielea îi e tăbăcită de intemperii. Are sprâncenele ca niște săbii și nasul unui taur, Maxilare mari și colțuroase, iar gura are forma unui lingou. Umerii săi lați și felul în care stă îmi amintesc de un războinic străvechi. Nuharoo începe să pălăvrăgească despre lucruri mărunte. Face remarci despre vreme, în timp ce el întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În camera de îmbrăcat a lui Hsien Feng intră Su Shun: — Trebuie să ne grăbim, Majestatea Voastră. O să dureze mai multe zile să ajungem la Jehol. Intră și Tuan, fratele vitreg al lui Su Shun. E un bărbat slab, cu nasul lung și gâtul strâmb, ceea ce-i face capul să stea aplecat într-o parte: — Majestatea Voastră, zice el, iată lista cu lucrurile pe care le-am împachetat pentru dumneavoastră. — Unde-mi sunt sigiliile? întreabă împăratul. — Au fost luate din Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
auzi zgomotul făcut de ciocanul care bate cuiele în lemn. În ciuda comportamentului său, Tung Chih s-a făcut un băiat frumos. De la mine are ochii luminoși și pielea fină. Restul trăsăturilor sunt de la tatăl său. Are o frunte plină, un nas manciurian drept și o gură frumoasă. Expresia lui este de obicei serioasă, însă când zâmbește ea e foarte dulce. Nu pot să suport gândul că Tung Chih își va pierde și tatăl și mama în același timp. După cum văd eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prin a-l păstra. Ca și An-te-hai, Li era vesel și își ținea nefericirea pentru el. Spre deosebire de An-te-hai însă, era sfrijit și înfățișarea lui nu era tocmai frumoasă. Avea fața în formă de dovlecel, pielea deloc fină, ochi de pește, nas turtit și gura strâmbă. La început nu-mi dădeam seama dacă zâmbește sau se încruntă. În ciuda înfățișării sale neplăcute, blândețea și bunătatea sa mi-au cucerit inima. Lui An-te-hai îi plăcea la nebunie să-l privească pe Li Lien-ying aranjându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am gândit la doamna Yun și la fiica ei, prințesa Jung. Pe vremea când trăia, doamna Yun îmi interzisese să vorbesc cu fiica ei. O văzusem pe copilă numai la spectacole și la aniversări. Mi-o aminteam ca având un nas îngust, gură subțire și bărbia ușor ascuțită. Expresia ei era absentă și visătoare. M-am întrebat dacă era bine și dacă i se spusese despre moartea tatălui ei. Mi-a fost adusă fata. Nu moștenise frumusețea mamei sale. Purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toată durata perioadei de doliu de o sută de zile, nimeni nu purtase altceva decât alb. Cum bărbații nu aveau voie să se radă, ei semănau cu niște pustinici cărunți, cu bărbi crescute la întâmplare și păr ieșindu-le din nas și urechi. Într-o săptămână, în Sala Dezvoltării Spirituale s-a făcut o curățenie sclipitoare. În mijlocul sălii a fost pus un birou din lemn roșu de trei pe nouă picioare, acoperit cu o față de masă din mătase galbenă brodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
funcțiune rapid, amintindu-mi că ar fi fost nepotrivit - ca să mă exprim blând - să pun În cuvinte ceea ce gândeam cu adevărat. E un ratat, P. Un puști răsfățat, drogat, Într-un corp de băiat mare. Știe că nu ești de nasul lui și-ți pune verigheta pe deget Înainte s-apuci să-ți dai și tu seama. Căsătoria cu el va fi pur și simplu o pierdere de timp pentru tine, cel puțin până când te va Înlocui, peste vreo zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
șapte etaje. Ea era stereotipul de artistă din East Village, Îmbrăcată În negru din creștet până-n tălpi, care-și schimba tot timpul culoarea părului și avea un mic piercing facial care părea să migreze În mod regulat de la buze la nas și la sprânceană. O artistă de East Village cu o dăruire pasionată față de romanele sentimentale pentru femei. În mod evident, ea avea cel mai mult de pierdut dacă s-ar fi aflat În grupul ei - un grup banal, cu pretenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
petrec cinci ani fără să dau vreodată peste ea. În mod evident, norocul mă părăsise. Cei cinci ani ce trecuseră de la absolvirea facultății Îi dăduseră un aer mai dur, arăta mai bătrână decât era. Fără Îndoială, făcuse o operație la nas și-și administrase o porție zdravănă de colagen În zona buzelor, dar cel mai tare ieșeau În evidență sânii. Pieptul, acum supradimensionat, părea să-i acopere toată statura ei de un metru cincizeci. Acum mi se spune Abigail, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]