14,515 matches
-
emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea râsului cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl apără pe Molière împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate râde de Alceste. Râsul cu privire la un personaj virtuos nu este, după părerea lui Lessing, un râs de excludere, ci are ca funcție să dezvolte la spectator o aptitudine de a găsi ridicolul în comportamentele sociale, adoptarea unei priviri critice. "Orice extravaganță, orice contrast cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl apără pe Molière împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate râde de Alceste. Râsul cu privire la un personaj virtuos nu este, după părerea lui Lessing, un râs de excludere, ci are ca funcție să dezvolte la spectator o aptitudine de a găsi ridicolul în comportamentele sociale, adoptarea unei priviri critice. "Orice extravaganță, orice contrast cu realitatea pe care îl produce un defect, este rizibil. Însă râsul și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un râs de excludere, ci are ca funcție să dezvolte la spectator o aptitudine de a găsi ridicolul în comportamentele sociale, adoptarea unei priviri critice. "Orice extravaganță, orice contrast cu realitatea pe care îl produce un defect, este rizibil. Însă râsul și bătaia de joc sunt două lucruri foarte diferite. Putem râde de un om, să râdem pe seama lui, fără să ne batem câtuși de puțin joc de el. Degeaba este incontestabilă și bine cunoscută această diferență, toate șicanele pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de Mizantrop, și totuși, Mizantropul este omul cinstit din piesă. Ceea ce înseamnă că Molière este dușmanul virtuții, făcându-l demn de dispreț pe omul virtuos."51 Ba nu: Mizantropul nu devine demn de dispreț; el rămâne cel care este, și râsul care izbucnește din situațiile în care îl plasează autorul nu-l lipsește de stima noastră. La fel se întâmplă cu Distratul: râdem de el, dar îl și disprețuim? Îi apreciem celelalte caltăți de preț ale sale, așa cum trebuie să fie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie să fie apreciate; și chiar, fără ele, nu ne-am distra pe socoteala lui. Să fie plasată această distracție în caracterul unui om rău la suflet și fără niciun merit, și să vedem atunci dacă mai găsim ceva de râs în asta! Ea ar fi neplăcută, respingătoare, odioasă, dar nicidecum rizibilă. Comedia își propune să corecteze prin râs, și nu prin bătaie de joc, și nu-și propune să corecteze exact defectele de care ne face să râdem, nici numai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
această distracție în caracterul unui om rău la suflet și fără niciun merit, și să vedem atunci dacă mai găsim ceva de râs în asta! Ea ar fi neplăcută, respingătoare, odioasă, dar nicidecum rizibilă. Comedia își propune să corecteze prin râs, și nu prin bătaie de joc, și nu-și propune să corecteze exact defectele de care ne face să râdem, nici numai persoanele la care găsim aceste defecte rizibile. Adevăratul folos al ei, utilitatea ei generală, constă chiar în râs
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
râs, și nu prin bătaie de joc, și nu-și propune să corecteze exact defectele de care ne face să râdem, nici numai persoanele la care găsim aceste defecte rizibile. Adevăratul folos al ei, utilitatea ei generală, constă chiar în râs, în exercițiul pe care ni-l facilitează de a simți ridicolul, de a-l descoperi ușor și repede, sub deghizamentul pasiunii și al modei, în toate combinațiile în care se amestecă cu alte calități încă și mai rele, sau chiar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și mai rele, sau chiar cu niște calități bune, și chiar în ridurile provocate de gravitatea solemnă. Să recunoaștem că Avarul lui Molière nu a îndreptat niciodată comportamentul vreunui avar, nici Jucătorul lui Regnard pe vreun jucător; să admitem că râsul nu poate corecta felul acesta de nebuni: cu atât mai rău pentru ei, și nu pentru comedie! Dacă ea nu poate vindeca boli disperate, este destul că-i întărește pe cei sănătoși. Avarul este plin de învățăminte chiar și pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să-i cunoaștem pe oamenii cu care putem intra în coliziune, și să fim puși în gardă împotriva tuturor impresiilor unui exemplu. A te apăra este și un remediu prețios, iar morala nu posedă vreunul mai energic, mai eficace decât râsul." (Seara a 34-a) În ciuda acestei pledoarii în favoarea unirii râsului cu emoția, el este înclinat spre preferarea aspectului serios și spre ștergerea, pe cât se poate face, a momentelor hazlii din comedie, din cauza temperamentului său și din cauza misiunii moralizatoare pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
coliziune, și să fim puși în gardă împotriva tuturor impresiilor unui exemplu. A te apăra este și un remediu prețios, iar morala nu posedă vreunul mai energic, mai eficace decât râsul." (Seara a 34-a) În ciuda acestei pledoarii în favoarea unirii râsului cu emoția, el este înclinat spre preferarea aspectului serios și spre ștergerea, pe cât se poate face, a momentelor hazlii din comedie, din cauza temperamentului său și din cauza misiunii moralizatoare pe care o conferă teatrului. Făcând elogiul Tatălui de familie al lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
virtuozitatea comediantului, el descentrează interesul pentru joc către text, iar caracterului îi substituie tipul. Adept al Iluminismului, el concepe teatrul nu ca pe un divertisment, ci ca pe un loc de reflectare asupra moravurilor timpului său pe care vrea, prin râs, să le reformeze în același timp cu teatrul. Autor comic, el tratează mai ales despre comedie, dar reforma sa privește toate genurile. Pasionat de teatru încă din copilărie, acest autor dramatic ce ne-a lăsat, în afara unor livrete de operă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care le provoacă, cu convergența totului în tot, o viață care se angajează acolo în întregime, până la nebunia celor șaisprezece comedii într-un singur an, cu iluzia cea de pe urmă de "a schimba" imediat ceva." 4.3.2. Moralitatea râsului Singurul lucru îndreptat de Goldoni, în tabloul despre timpul său pe care-l prezintă spectatorului, sunt detaliile susceptibile să-l întristeze sau să-i șocheze simțul moral. Astfel se explică el asupra acestui lucru în Autorul către cititor, textul prefață
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai mult. Comedia, care nu este decât o imitație a naturii, nu-și refuză sentimentele virtuoase și patetice, cu condiția să nu fie lipsită de aceste trăsături comice și ieșite în evidență care formează baza fundamentală a existenței sale. " Prin râs, el vrea să-l determine pe spectator să arunce o privire lucidă asupra societății timpului său. Cu privire la Trilogia viligiaturii, el scrie, în prefața primei din cele trei piese, Patima vilegiaturii: "...Personajele principale ale acestor trei reprezentări, care sunt tot timpul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ambiția celor neînsemnați este de a-i imita pe cei puternici, și acesta este aspectul ridicol pe care am căutat să-l pun în evidență, pentru a-l corecta dacă este posibil. "Goldoni evită tot timpul două excese, lacrimile și râsul farsei. El nu vrea să facă prea în profunzime apel la sensibilitatea spectatorului, care trebuie să-și păstreze judecata lucidă. Cât despre râs, lipsit la el de severitate, dovedește în același timp bonomie și încredere în natura umană. Râsul acesta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în evidență, pentru a-l corecta dacă este posibil. "Goldoni evită tot timpul două excese, lacrimile și râsul farsei. El nu vrea să facă prea în profunzime apel la sensibilitatea spectatorului, care trebuie să-și păstreze judecata lucidă. Cât despre râs, lipsit la el de severitate, dovedește în același timp bonomie și încredere în natura umană. Râsul acesta nu sancționează. Goldoni face o distincție foarte clară între "ridicolul onest", pe care se străduiește să-l găsească, și "ridicolul bufon", pentru care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și râsul farsei. El nu vrea să facă prea în profunzime apel la sensibilitatea spectatorului, care trebuie să-și păstreze judecata lucidă. Cât despre râs, lipsit la el de severitate, dovedește în același timp bonomie și încredere în natura umană. Râsul acesta nu sancționează. Goldoni face o distincție foarte clară între "ridicolul onest", pe care se străduiește să-l găsească, și "ridicolul bufon", pentru care nu simte decât dispreț. "Nu-mi plăceau arlechinadele", declară el în Memorii, pronunțându-se împotriva comicului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
însemnatele sale manifestări în marile sărbători ale carnavalului cunoscute atât în Antichitate, cât și în Evul Mediu, în care valorile și regulile erau pe moment răsturnate, ca la unii scriitori antici precum Petronius, Juvenal, Apuleius etc. Grotescul generează atunci un râs salubru, eliberând trupul de interdicțiile ce apasă asupra lui. El înflorește în epoca Renașterii cu cei "trei Homeri bufoni: Ariosto în Italia, Cervantes în Spania, Rabelais în Franța". În epoca romantică, grotescul, devenit mai sumbru, suscită un râs scrâșnit printre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atunci un râs salubru, eliberând trupul de interdicțiile ce apasă asupra lui. El înflorește în epoca Renașterii cu cei "trei Homeri bufoni: Ariosto în Italia, Cervantes în Spania, Rabelais în Franța". În epoca romantică, grotescul, devenit mai sumbru, suscită un râs scrâșnit printre dinți, care nu mai este împărtășit de grupul social, ci răsună, lugubru, în solitudinea sufletului 90. Cuprinzând viața în toate dimensiunile ei, oricât ar fi ele de contradictorii, de la sublim la grotesc, drama atinge un adevăr profund, niciodată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
à la mode). El pregătește calea spre drama burgheză. Comedie. Termen sinonim cu teatru, din Evul Mediu până în secolul al XVIII-lea. Să mergi la comedie însemna să mergi la teatru. În sens modern, comedia este o piesă care provoacă râsul. Se disting în mod tradițional trei tipuri de comedie: comedia de intrigă, fertilă în peripeții, comedia de moravuri, satirică, comedia de caracter unde personajul este purtător al unei trăsături psihologice îngroșate nemăsurat. Comedie-balet. Gen mixt, situat la jumătatea drumului între
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
destin minunat „dincolo”. Cei care le răspândeau erau adesea niște figuri de „purificatori” itineranți care nu erau ușor de identificat. Ei Îi amenințau cu pestilența Hadesului pe cei care nu se supuneau ritualurilor lor de purificare, luate de altfel În râs de Aristofan (Broaștele, 145 sqq.). Acuzați că sunt „șarlatani și ghicitori”, În stare să plece În fața practicilor lor până și cetățile și gata să se Înfățișeze În casele bogaților ca să le ia banii, acești predicatori itineranți aveau și pretenția, nejustificată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
complementară. Diëvas aduce bunuri și bogăție, Vëlinas se bucură să-i Înșele pe oameni și să-i ucidă strangulându-i sau spânzurându-i. Îi plac, de asemenea diferitele practici magice care fac rău oamenilor, pe care le Însoțește cu un râs Înspăimântător. La fel ca germanicul Odin, și Vëlinas are un singur ochi, iar credincioșii săi Își sacrifică un ochi la izvorul sacru Isrutisxe "Isrutis", pentru a deveni asemănători lui În Înțelepciune (Gimbutas, 1974). Perechea Diëvas-Vëlinas este deci comparabilă cu cei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nistrul, ele au replicat prompt în clasica manieră stalinistă: "Numai așa vom obține victoria!" Cînd Iorga le-a spus că trebuie să dobîndești victoria sacrificîndu-te, nu sacrificîndu-i pe alții, evocînd sacrificiul lui Hristos, i s-a răspuns prin hohote de rîs batjocoritoare. În acest moment, doamna Lucia le-a spus că n-au decît să rîdă de sacrificiul lui Hristos, dar rîsul lor nu a împiedicat Creștinismul să dăinuie de două mii de ani. Iorga le-a spus că pot să creadă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să dobîndești victoria sacrificîndu-te, nu sacrificîndu-i pe alții, evocînd sacrificiul lui Hristos, i s-a răspuns prin hohote de rîs batjocoritoare. În acest moment, doamna Lucia le-a spus că n-au decît să rîdă de sacrificiul lui Hristos, dar rîsul lor nu a împiedicat Creștinismul să dăinuie de două mii de ani. Iorga le-a spus că pot să creadă ce vor, dar că trebuie să se comporte civilizat 79. Adresîndu-se unui public american, Iorga spunea: "Nu pot fi sigur că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
r): "Ei, drrhaghă, generația asta bolșevică e atît de obraznică". "Dar voi "schrrie" eu zece volume de istorie românească". "Să ne ferească Dumnezeu de ce-o să fie și asta!" adăuga el. Cu alt prilej, Giurescu amenința că va face "de rîsul curcilor" cele zece volume ale lui Iorga 174. Cele zece volume ale lui Iorga constituie însumarea unei munci de o viață, iar Șeicaru are dreptate afirmînd că " Acesta a fost cel mai minunat dar pe care i-l putea lăsa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bulgarian Empire: Its Origins and History to 1204, în "Speculum" Cambridge, Mass., aprilie 1949, vol. XXIV, nr. 2, p. 175 13 Atunci cînd le vorbesc prietenilor mei români despre dreptate, rațiune sau echitate în relații internaționale, reacția lor este un rîs amar: "Știm din experiență cum s-a manifestat dreptatea și echitatea în istoria noastră" 14 Atunci cînd Iorga a primit titlul onorific la Oxford, Oratorul Public l-a numit "un Tit Liviu al României" 15 G. Călinescu, Istoria literaturii române
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]