14,684 matches
-
care mai puteam fi încă nostalgici 46. Sentimentele acestea își pierd semnificația de expresie a energiei psihice în caz că relația este totul omisă, iar trecutul și viitorul nu mai au nici o legătură cu prezentul. Viața devine atunci un vis ori o trăire în fantezie. Acest caracter l-a căpătat, în mare măsură, humorul romantic. Pentru Steffens, cel mai bun lucru, în epoca în care trăia, era simțul pentru vechile vremuri dispărute 47. Orice concepție despre viață ce-și are idealul în trecut
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
decît să apară un surîs nu cel amar al satirei sau al batjocurii, ori cel reținut al ironiei, ci surîsul liniștit și luminos al humorului. Este pătrunderea într-o lume cu mult mai mare decît cea căreia îi aparțin noile trăiri. Acea lume nu o invidiază totuși pe aceasta. Ea are un loc liber pentru sine, deși nu este locul eminent la care noile trăiri ar ridica pretenții în și pentru sine. Cînd relația cu prezentul este cu totul absentă sau
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
humorului. Este pătrunderea într-o lume cu mult mai mare decît cea căreia îi aparțin noile trăiri. Acea lume nu o invidiază totuși pe aceasta. Ea are un loc liber pentru sine, deși nu este locul eminent la care noile trăiri ar ridica pretenții în și pentru sine. Cînd relația cu prezentul este cu totul absentă sau doar negativă, melancolia și nostalgia nu produc deloc humor. S-a spus astfel despre Shelley, desigur în mod just, că i-a lipsit humorul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
existenței. Oricît de adînc ne retragem în interiorul nostru și oricît de sus ne ridicăm în idei, nu ieșim totuși din legătura mare și logică ce domnește, evident, în toate domeniile existenței. Odată cîștigată această concepție, ea va colora ulterior toate trăirile noastre. Nu este împiedicată printr-asta, în mod necesar, plăcerea și capacitatea de a tinde cu îndrăzneală spre viitor. Experiența ne învață că, fără țeluri și speranțe mari, nu se împlinește nimic. Fără ele, viața stagnează sau decade într-o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tendinței moleșitoare și nivelatoare a repetării. CAPITOLUL V TRAGIC ȘI HUMOR 24. Comedie și tragedie Nu se poate dovedi, așa cum am remarcat deja, despre nici un sentiment total că indică o încheiere completă a vieții psihice. Atîta vreme cît apar noi trăiri, va exista și posibilitatea unei schimbări a dispoziției psihice de bază, asupra căreia datul trăit și-a lăsat efectele. O formație totală perfectă, fie ca o contopire, fie ca organizare este un ideal. Pe tărîmul vieții sentimentale, putem ajunge la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care nu e, ca la copil, doar un dar natural, ci este esențialmente dobîndit de el însuși, adică o muncă economisită. Ceea ce s-a făcut și s-a îndurat în tracut este prelucrat împreună cu noul ce se adaugă acum. Diversele trăiri nu se situează pe același plan. Cele mai serioase experiențe ale vieții sînt cele în jurul cărora se adună toate celelalte, fără să se poată fărîmița; ele se strîng în așa fel încît apar tocmai, prin contrast cu primele, ca niște
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
humorist; humoristul, spune el, este preocupat mai mult de propria dispoziție sufletească decît de obiectul său (în convorbirile cu cancelarul von Müller, 6 iunie 182458). Atitudinea despre care vorbește Goethe nu poate fi, evident, humorul ca sentiment total, născut din trăiri de gen activ și pasiv. În contrast cu conceptul de humor așa cum îl presupune Goethe, se situează noțiunea de humor la Solger și la Kierkegaard, ca o concepție despre viață sau o dispoziție vitală, dezvoltată pe baza seriozității și pe fundalul înțelegerii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
savanți sau artiști, în egală măsură de ceea ce au trăit în afara sferei lor speciale, intelectuale sau estetice, ca și de ceea ce au trăit în afara sferei lor speciale, intelectuale sau estetice, ca și de ceea ce au trăit în propriul domeniu 61. Trăirile de tip individual vor colabora la determinarea sentimentului total și, în afară de asta, atît știința cît și arta își au părțile lor deschise, prin care trimit la alte laturi ale vieții personale, ocupîndu-și locul într-însa, ca totalitate. Omul și nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fie vrem sau nu, și pe care nu putem nici să neglijăm desfășurarea piesei, nici să-i cunoaștem sfîrșitul. 26. Ipohondria (Acedia) Orice sentiment total poate fi amenințat de descompunere, fie că elemente esențiale îi sînt omise, fie că unele trăiri noi pretind o mai mare energie sau o organizare modificată. Și marele humor trebuie să lupte deseori pentru viașă. Armonia luminoasă și energică este amenințată, de exemplu, de cețurile umede ale ipohondriei, produse de niște stări organice interne sau de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
noi pretind o mai mare energie sau o organizare modificată. Și marele humor trebuie să lupte deseori pentru viașă. Armonia luminoasă și energică este amenințată, de exemplu, de cețurile umede ale ipohondriei, produse de niște stări organice interne sau de trăiri esterioare care indispun. O stare sufletească de deprimare favorizează sau cheamă la ea toate reprezentările de imperfecțiune, nefericire, micime și insuficiență. Nimic din noi sau din afara noastră nu pare să ne apare, în starea ipohondrică, întocmai ca și cînd nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
V, 3, 203). Se observă, din întreaga atmosferă și din unele cuvinte emoționante, că inima lui Shakespeare este prezentă în toate. Descrierile sale seamănă cu niște cristalizări produse sub influența profundei emoții pe care i-au stîrnit-o în suflet propriile trăiri. Ne găsim aici într-un loc deschis al artei, din care putem privi, pornind de la opera poetică ce ne stă istoricește înfață, în însăși viața sufletească a poetului, așa cum a fost ea stimulată de ceea ce i s-a întîmplat, ori
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să reprime zîmbetul. Eroul tragic poate dovedi măreție în însăși dispariția sa, dar durerea și tristețea exclud posibilitatea surîsului. Humoristul știe că viața are în aceeași măsură tragediile și comediile sale. Experiența sa de viață, fie datorată propriului destin, fie trăirii unor destine străine, poate fi bogată și cuprinzătoare. Iar strădania sa pleacă, conștient și inconștient, de la îngăduința cu marile contradicții să-și exercite influența lor îndreptățită asupra timbrului întregii sale dispoziții sufletești. El e obligat să recunoască însă că nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
romantic lumea, în amintire, ca pe o lume de vis, prin care putem uita existența temporală ce se scurge neîntrerupt. Există însă o legătură intimă și un schimb reciproc constant între amintire și viață. Lumea amintirii este plină mereu de trăiri furnizate de viața activă, iar aceasta este însuflețită de ceea ce păstrăm în memorie. Amintirea colaborează fără întrerupere la descoperirea noilor valori. Posibilitatea tragicului nu trebuie să determine întreaga viață ori viziunea asupra vieții. Dacă humorul înseamnă fidelitate față de viață, pentru că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
saltul duce realmente de cealaltă parte. Un salt nu înseamnă, bineînțeles, o cădere. Omul liber, a cărui gîndire nu se ocupă cu moartea ci cu viața, va merge totuși la moarte, ca să nu dezmintă ceea ce face viața demnă numai de trăire și de meditație. Humoristul poate într-adevăr să cadă în nedumerire, întocmai ca Prospero, atunci cînd, adîncit în viziunile lui, uitase de Caliban și de conspirația acestuia. (Cîtor oameni nu li s-a întîmplat, în 1914, la fel ca lui
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vieții spirituale umane și ultimul act al dramei omenești ar fi lipsit tocmai de pecetea sublimului. Marele humor subzistă și cade odată cu premisa că ceea ce dispare nu sînt decît valori individuale, date în experiență. Perisabilitatea lor este elementul tragic în trăirile în care își are sursa marele humor. Elementul acesta nu este însă predominant, atîta timp cît sînt descoperite noi surse de valori. În însăși înălțarea sufletească ce se poate manifesta cînd dispare o valoare, apare o nouă valoare. Iar după
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nevoie conștiința religioasă să cunoască principiul abstract al existenței valorii, consecințele acesteia și problemele pe care le pune.Doar experiența poate decide în ce măsură se menține înclinația de a păstra credința în existența valorii, cînd ea nu e sprijinită de înveșmîntarea trăirii cultului și ale dogmei. Este o datorie psihologică să se cerceteze condițiile unei asemenea înclinații, după cum de pildă, e o datorie psihologică să se cerceteze condițiile apariției și existenței marelui humor. Relația tensionată dintre valoare și realitate condiționează trăirile umane
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
înveșmîntarea trăirii cultului și ale dogmei. Este o datorie psihologică să se cerceteze condițiile unei asemenea înclinații, după cum de pildă, e o datorie psihologică să se cerceteze condițiile apariției și existenței marelui humor. Relația tensionată dintre valoare și realitate condiționează trăirile umane cele mai puternice și determină printr-asta, o dată mai mult, existența sentimentelor totale. Atîta timp cît humoristul se interesează de viața spirituală a trecutului, el va putea folosi principiul conservării valorii ca ipoteză de lucru. În orice dogmă și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a face cu cauzele pe care le dezvăluie o cercetare pur obiectivă. Oricum ar sta însă lucrurile, dacă înțelegerea se cuvine să fie fundalul humorului, ea trebuie să aibă caracter de concentrare, să existe ca un țărm solid de care trăirile se sfarmă, fără să-l poată sfărîma. Se pot aduce contribuții din direcții extrem de diferite la înțelegerea despre care vorbim aici. Ea își poate avea sursa cînd mai mult în cap, cînd mai mult în inimă. Ceea ce alcătuiește într-o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dezvoltarea lumii ideilor. Și acest criteriu se menține din toate punctele de vedere în solida legătură ce credem c-o putem afla între observațiile care ne stau la îndemînă în posibilitatea unei coerențe de ansamblu, în care se pot ordona trăirile individuale. Criteriul respectiv nu se păstrează niciodată în ceva cu totul individual și solitar; chiar și cînd un eveniment individual sau o observație izolată ar face o asemenea impresie, și ar trezi un sentiment în așa fel încît tot restul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
eveniment individual sau o observație izolată ar face o asemenea impresie, și ar trezi un sentiment în așa fel încît tot restul să-și piardă importanța în raport cu ele, va exista totuși neîntrerupt tendința de a găsi un raport între acea trăire individuală și toate celelalte. Acestea vor fi interpretate în funcție de ea, în caz că nu poate fi interpretată ea după ele. Misticii bisericii își interpretau trăirile extatice în funcție de relația lor cu contextul pe care-l stabilea dogmatica bisericii 74; acolo unde se produc
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
-și piardă importanța în raport cu ele, va exista totuși neîntrerupt tendința de a găsi un raport între acea trăire individuală și toate celelalte. Acestea vor fi interpretate în funcție de ea, în caz că nu poate fi interpretată ea după ele. Misticii bisericii își interpretau trăirile extatice în funcție de relația lor cu contextul pe care-l stabilea dogmatica bisericii 74; acolo unde se produc stări extatice la unii oameni cu experiență psihologică, în epoca modernă, va apărea dimpotrivă o anumită contradicție între ceea ce este trăit în astfel
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se produc stări extatice la unii oameni cu experiență psihologică, în epoca modernă, va apărea dimpotrivă o anumită contradicție între ceea ce este trăit în astfel de stări și reprezentările dogmatice pe care se întemeiază viața religioasă tradițională 75. Relația între trăire și interpretare este diferită pe diversele trepte ale dezvoltării, după cum a arătat Auguste Comte, în teoria sa despre diversele stadii în evoluția cunoașterii. Interpretarea științifică constă în iluminarea unei trăiri printr-alta, pînă se ajunge să se vadă că, la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe care se întemeiază viața religioasă tradițională 75. Relația între trăire și interpretare este diferită pe diversele trepte ale dezvoltării, după cum a arătat Auguste Comte, în teoria sa despre diversele stadii în evoluția cunoașterii. Interpretarea științifică constă în iluminarea unei trăiri printr-alta, pînă se ajunge să se vadă că, la urma urmelor, toate se află într-o mare legătură interioară, așa încît trăirile ulterioare pot fi chiar deduse, eventual, din cele precedente. Datoria ce-i revine fiecăruia de a se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Auguste Comte, în teoria sa despre diversele stadii în evoluția cunoașterii. Interpretarea științifică constă în iluminarea unei trăiri printr-alta, pînă se ajunge să se vadă că, la urma urmelor, toate se află într-o mare legătură interioară, așa încît trăirile ulterioare pot fi chiar deduse, eventual, din cele precedente. Datoria ce-i revine fiecăruia de a se orienta în lume, de a se distinge între ceea ce este observație, ce e amintire și ce este fantezie, îl va determina să se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nici pentru fidelitatea însăși; singura presupunere e aceea că schimbările se produc în aceeași direcție și conform acelorași legi76. Fidelitatea față de realitate se va vedea în faptul că ne încredem în legile ce s-au dovedit valabile pînă acum pentru trăirile noastre și că sîntem dispuși să le luăm așa cum sînt, cu partea bună și cu cea rea, cu obligațiile și muncile, cu mijloacele și piedicele care ne vin odată cu ele. Împotriva relației exacte stabilite aici între humor și ceea ce există
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]