145,920 matches
-
Femeilor Române Sălăjene (R.F.R.S). Cu această ocazie s-au înscris 13 membri fondatori, printre care și . De asemenea, s-au mai înscris încă 37 de membri ordinari. Au fost alese, apoi, structurile de conducere ale reuniunii, adică biroul și comitetul. În funcția de președintă a fost aleasă, cu unanimitate de voturi, Clara Maniu, iar în cea de vicepreședintă, Maria Cosma, soția fruntașului politic Andrei Cosma. Clara Maniu a îndeplinit această funcție 16 ani, până în 1897. De multe ori adunările generale
Clara Maniu () [Corola-website/Science/324016_a_325345]
-
Vărog dar respectabile Doamne, să primiți pentru Dvoastră și totodată să binevoiți a esprima On. Dame din Sălagiu simțirile mele de adâncă recunoștință pentru nobilul îndemn.”. În anul 1897, la adunarea generală a R.F.R.S. de la Unimăt, se alegea un nou comitet de conducere. Biroul de conducere se alegea pe un mandat de trei ani. Clara Maniu se găsea la al șaselea mandat. Datorită faptului că înainte cu 2 ani îi murise soțul și se deplasa mai greu la ședințele reuniunii s-
Clara Maniu () [Corola-website/Science/324016_a_325345]
-
ebraic תכן. În 1946, însă, s-a optat pentru ortografierea טכניון, care corespunde transcripției în ebraică a cuvântului „tehnic” din alte limbi. Albert Einstein a vizitat clădirea în construcție în anul 1923 și a acceptat să fie primul președinte a comitetului de conducere. Campusul principal al Technionului se află în cartierul Neve Shaanan. Technionul cuprinde 18 facultăți și unități academice. Printre profesorii care au predat la Technion au fost și laureați ai Premiului Nobel. Din anul 2009 președintele Technionului este prof.
Technion () [Corola-website/Science/324027_a_325356]
-
străvechi leagăn al culturei", dedicat Sălajului. La alegerile din 1933 a fost ales deputat liberal de Sălaj. Pe 8 septembrie 1937 Emil Lobonțiu a participat la sfințirea Bisericii greco-catolice din Bocșa. În 1938, Emil Lobonțiu era la București, chemat de Comitetul geologic, după ce întemeiază și conduce cîteva publicații la Șimleu Silvaniei. După cel de al doilea război mondial, prin 1949, lucrează în domeniul explorării miniere, în județul Suceava, primind, pentru meritele sale, medalia "A XX aniversare a Eliberării Patriei". Cand s-
Emil Lobonțiu () [Corola-website/Science/324035_a_325364]
-
progresul imperiului. În imperiu a apărut o mișcare pentru unificare și diferitele grupuri, care luptaseră până atunci între ele, au început să lucreze împreună pentru salvarea statului comun. Liderii mișcării clandestine Organizația Revoluționară Internă Macedoneană (VMRO) au fraternizat cu membrii Comitetul Unității și Progresului. Grecii și bulgarii au colaborat în cel de-al doilea partid mare din Imperiul Otoman, Uniunea Liberală. Federaliștii bulgari au întâmpinat cu entuziasm revoluția și mai apoi s-au alăturat vieții politice în cadrul Partidului Popular Federativ. Unii
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
ale flotei britanice din Mediterana au eșuat în încercarea de interceptarea a crucișătorului de linie "Goeben" și crucișătorului ușor "Breslau" ale marinei germane, aceste din urmă vase au fost donate Marinei Otomane. Odată cu semnarea unei înțelegeri cu misiunea militară germană, Comitetul Unității și Progresului a fost de acord să păstreze echipajele germane. Pe 21 octombrie s-a anunțat că încă 600 de ofițeri germani urmau să se alăture misiunii lor militare din Imperiul Otoman. Pe 29 octombrie, "Breslau" a bombardat portul
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
izbucnit o rebeliuni în Adrianopol împotriva misiunii militare germane. Pe 13 noiembrie, o bombă a explodat în palatul lui Enver Pașa, ucigând un ofițer german. Aceste evenimente au fost urmate de alte comploturi antigermane pe 18 noiembrie. Au fost formate comitete de acțiune pentru curățarea țării de susținătorii alianței cu Germania. Ofițerii otomani ai trupelor de uscat și ai marinei au protestat împotriva subordonării față de germani. Pe 4 decembrie a izbucnit revolte în întreaga țară. Nouă zile mai târziu a fost
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
de soldați. Revoluția Rusă din1917 a fost un eveniment care le-a dat otomanilor o a doua șansă. Rușii, civili sau militari, nu mai doreau să continue războiul. Pe 9 martie 1917, a fost format la inițiativa guvernului provizoriu rus Comitetul Special Transcaucazian, care urma să înlocuiască organele regionale ale puterii țariste în Caucaz. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzican, prin care s-a pus capăt conflictului dintre ruși și otomani. Marele vizir Tala Pașa a semnat
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Imperiului Otoman. Tratatul de pace de la Sèvres conținea prevederi foarte aspre la adresa Imperiului Otoman, prevederi care au fost criticate în epocă și care s-au dovedit imposibil de pus în practică. Semnarea Tratatului de la Sèvres a marcat sfârșitul Imperiului Otoman. Comitetul Unității și Progresului (CUP) a fost partidul de guvernare în perioada războiului. În perioada 1919 - 1920 au fost organizate o serie de curți marțiale care au judecat pe principalii lideri ai CUP și pe unii dintre comandanții militari pentru capete
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
acesta este un termen inventat de Gaddafi, de obicei tradus ca "stat al maselor". La începutul anului 2011, un război civil a izbucnit în contextul mai larg al "Protestelor din Africa și Orientul Mijlociu din 2010-2011". Forțele Anti-Gaddafi au format un comitet denumit Consiliul Național de Tranziție, la 27 februarie. Acesta a fost menit să acționeze ca o autoritate intermediară în zonele controlate de rebeli. După o serie de atrocități și crime de război, precum și amenințarea de masacre în continuare, o coaliție
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
trebuie să fie constituite potrivit legilor unui anumit stat, legea sediului fiind aplicabilă oricărei asemenea organizații. Toate organizațiile internaționale create de persoane fizice sunt clasate, potrivit dreptului internațional, ca neguvernamentale, deși unele dintre acestea îndeplinesc funcții importante (de ex: Interpolul, Comitetul Internațional al Crucii Roșii) Organizațiile interguvernamantale nu se confundă cu grupurile de state (G8) sau cu coalițiile, acestea din urmă nefiind constituite decât pentru o perioadă determinată de timp și pentru a soluționa o anumită problemă. Primele forme de organizare
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
învățat literatura rusă la Universitatea din București. Între anii 1954-1958 a fost conferențiar la catedra de literatură rusă la această universitate și la Școala de literatură și critică literară Mihai Eminescu din București. Spiegelblatt a fost un timp membru în comitetul de redacție al revistei în idiș „Ikuf bletter” care a fost închisă în anul 1963, de asemenea a colaborat la redactarea paginilor în limba idiș ale „Revistei Cultului Mozaic” din Romania. În anul 1964 el a emigrat în Israel și
Alexander Spiegelblatt () [Corola-website/Science/324225_a_325554]
-
mari dimensiuni a izbucnit în piață în ziua care a fost denumită „Duminica însângerată”. Una din cele mai importante demonstrații politice din epoca modernă care a avut loc în Piața Trafalgar a fost aceea din 29 septembrie 1961 organizată de Comitetul celor 100 din care făcea parte și Bertrand Russell. Protestul a fost îndreptat împotriva războiului și a armelor nucleare. De-a lungul anilor 1980, s-a protestat continuu împotriva apartheid-ului în fața ambasadei Africii de Sud. Mai recent, piața a găzduit protestul
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
propriul taraf (taraf foarte interesant ca mixtură etnică, format din doi evrei, doi țigani, un sârb și un român). În 1848 participă la revoluție, cântându-i o serenadă generalului Józef Bem (colaborator apropiat al lui Nicolae Bălcescu), sub fereastra casei comitetului din Lugoj. Ajunge, în același an, în Timișoara, în tabăra luptătorului revoluționar Lajos Kossuth, trăind în mediu unguresc 6 luni, până la întoarcerea în Lugoj. Din 1860 cântă în diferite orașe și comune din jurul Lugojului (Anina, Oravița, Vârșeț, Buziaș etc.), în
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
Tatiana Grigorievna Anodina () (n. 16 aprilie 1939 la Leningrad) este un inginer rus, profesor, doctor în științe tehnice. De la înființarea sa și până în prezent este președinte al Comitetului Interstatal de Aviație (), funcție echivalentă gradului militar de general de aviație. s-a născut în 16 aprilie 1939 la Leningrad, în familia unui pilot militar. A absolvit Institutul Politehnic Liov în anul 1961. A lucrat la Institutul de Stat de
Tatiana Anodina () [Corola-website/Science/324294_a_325623]
-
navigație și supraveghere prin satelit. Este om de știință și tehnologie emerit, fiind autoarea a mai mult de 100 de lucrări științifice. În același timp a devenit șef al Departamentului Tehnic din cadrul Ministerului Aviației Civile. În 1991 a fost înființat Comitetul Interstatal de Aviație, ca structură a CSI, fiind numită președinte, funcție deținută și în prezent. S-a speculat că ar avea gradul de general de aviație, însă ea a dezmințit acest lucru, afirmând că apelativul de „general în fustă” se
Tatiana Anodina () [Corola-website/Science/324294_a_325623]
-
pe teritoriul Transilvaniei în 14 martie 1769 când oficialitățile Guberniatului Regal al Marelui Principat al Transilvaniei (Sibiu) dau o circulară privind cultura cartofului deoarece existau serioase voci din partea populației care se opuneau culturii acestei plante. Circulara a fost înaintată tuturor comitetelor și districtelor și, probabil, scaunelor săsești. Conform lui C. Teodorescu, în districtul Brașov în anul 1780, Bucșa - "birăul" din Tohanul Nou raporta "notărașului" că în anul respectiv nu s-au semănat "mere de pământ". În 1781 cei din Zărnești raportau
Istoria cartofului în România () [Corola-website/Science/324312_a_325641]
-
Benghazi la data de 27 februarie 2011. Scopul lor a fost de a acționa ca "fața politică a revoluției". La 5 martie 2011, Consiliul s-a declarat a fi "singurul organism legitim reprezentând oamenii din Libia și statul libian". Un comitet executiv, prezidat de Mahmoud Jibril, a fost format sub formă de consiliu la 23 martie 2011 după ce a fost, de facto, asamblată ca o "echipa executivă" la 5 martie 2011. Consiliul a fost recunoscut internațional ca autoritatea legitimă care guvernează
Consiliul Național de Tranziție () [Corola-website/Science/324336_a_325665]
-
a stabilit detaliile împărțirii teritoriului bizantin și ale noii organizări politice a regiunii. Tratatul, promulgat fie la finele lui septembrie și începutul lui octombrie 1204, fie (potrivit opiniei istoricului Nikolaos Oikonomides) imediat după cucerirea Constantinopolului, a fost schițat de către un comitet de 24 de conducători ai cruciadei, compus din 12 reprezentanți ai dogelui Enrico Dandolo al Veneției și 12 ai celorlalți participanți la cruciadă. Tratatul acorda noului împărat controlul direct asupra unui sfert din teritoriul fostului Imperiu bizantin, Veneției trei optimi
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
Armeni iau cerut ca ședințele să se țină în limba franceză, propunere respinsă de restul delegaților. Al doilea congres al opoziției otomane a avut loc tot la Paris, în 1907. Scopul acestui congres era unirea tuturor forțelor progresiste, inclusiv al Comitetului Unității și Progresului, pentru declanșarea revoluției. Naționalismul unor părți și alte probleme rămase nerezolvate în cadrul imperiului au făcut imposibilă visata unitate. Junii Turci au devenit o mișcare organizată în adevăratul înțeles al cuvântului odată cu luarea lor sub umbrela Congresului Unității
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
a organizațiilor sale, au reușit să-l oblige pe sultan să accepte repunerea în drepturi a constituției. Armata a III-a din Macedonai a mărșăluit asupra palatului sultanului pe 12 iunie și, pe 24 iunie, constituția a fost reinstaurată. După ce Comitetul Unității și Progresului (CUP) a ieșit câștigător la alegeri, unitatea Revoluției Junilor Turci a fost înlocuită de fragmentarea politică care caracteriza realitatea Imperiului Otoman. Detaliile evenimentelor politice din această perioadă sunt descrise de A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
creeze o nouă religie pe care să o numească tot islam” Pozitivismul, care pretindea că este religia științei, i-a impresionat profund pe Junii Turci, care considerau că un asemenea curent fiolozofic putea fi mai ușor conciliat cu islamul. Numele Comitetului Unității și Progresului pare a fi inspirat de mottoul pozitivistului Auguste Comte "Ordine și Ptogres" În perioada târzie a Imperiului Otoman, oficialii statului erau cu toții intelectuali, iar Junii Turci se aflau în cea mai mare parte pe ștatele de plate
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
statalității sale. Acordul a fost semnat pe 28 mai 1918 de generalul german Otto von Lossow și de premierul Noe Ramishvili și ministrul de externe georgieni Akaki Chkhenkeli în orașul-port la Marea Neagră Poti. Pe 9 martie 1917 a fost înființat Comitetul Special Transcaucazian în frunte cu deputatul Dumei de Stat V. A. Harlamov, care trebuia să îl înlocuiască pe viceregele imperial marele duce Nicolae ca cel mai înalt reprezentat al administrașiei civile al guvernului provizoriu rus în Transcaucazia. Georgianul Akaki Chkhenkeli
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
Dumei de Stat V. A. Harlamov, care trebuia să îl înlocuiască pe viceregele imperial marele duce Nicolae ca cel mai înalt reprezentat al administrașiei civile al guvernului provizoriu rus în Transcaucazia. Georgianul Akaki Chkhenkeli a fost numit membru al acestui Comitet Special. În noiembrie 1917 a fost creat primul govern al Trancaucaziei independente cu capital la Tbilisi - Seimul Transcaucazian, înlocuit după cucerirea puterii la Sankt Petersburg de către bolșevici de Comitetul Transcaucazian. Acest nou organ al puterii civile a fost condus de
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
în Transcaucazia. Georgianul Akaki Chkhenkeli a fost numit membru al acestui Comitet Special. În noiembrie 1917 a fost creat primul govern al Trancaucaziei independente cu capital la Tbilisi - Seimul Transcaucazian, înlocuit după cucerirea puterii la Sankt Petersburg de către bolșevici de Comitetul Transcaucazian. Acest nou organ al puterii civile a fost condus de menșevicul georgian Nikoloz Chkheidze. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzincan dintre ruși și turci, care a pus capăt conflictului armat dintre Rusia bolșevică și Imperiul
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]