145,920 matches
-
de cărți de literatură artistică într-un tiraj de 173 milioane exemplare, fără cele 2473 de titluri de cărți pentru copii în peste 270 milioane exemplare, editate la Editura pentru copii. 1922 — editura a fost înființată la Moscova, la inițiativa Comitetului Central al Comsomolului în scopul educării tineretului. Anii 1930 — editura a început să publice nu numai cărți, ci și ziare și reviste, care au reprezentat a cincea parte din toate materialele tipărite în URSS. Revistele pentru tineret populare în epoca
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
fiecare emisiune era supusă spre aprobare unei comisii din Consiliul Politic Superior al Armatei, în perioada 1987 - 1990 emisiunea a fost eliminată de pe post, deoarece dictatorul se temea de orice producție TV sau radio care nu era direct supusă controlului Comitetului Central al PCR. În 1990, emisiunea armatei a fost reluată cu titlul "Pro patria". Spațiul de emisie a crescut la 60 de minute și, timp de 7 ani, aceasta s-a difuzat în fiecare vineri, de la ora 18,30. În
Pro Patria () [Corola-website/Science/325042_a_326371]
-
cu sobritate: “Acolo trăiesc ciocoi! Să iau câțiva gălbiori, Să mai dau și la săraci, Să-și cumpere boi și vaci”. Autoritățile din Țară Românească identificuau în Stânga pe autorul unor atacuri haiducești săvârșite în ținutul Mehedinți. La 11 Noembrie (1840), comitetul carantinelor și ocârmuirea Mehedintului raportau la București că în ziua de 19 Septembrie, precum și în alte zile mai ‘nainte, o ceață a efectuat mai multe calcări asupra arendașilor (ciocoi) de pe marginea Dunării și că haiducii au reușit să-și asigure
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
a înlăturat paravanul așa cum promisese. O largă campanie de proteste arabe împotriva intențiilor presupuse ale evreilor de a intra în posesia Moscheii Al Aqsa a cuprins întreaga regiune și astfel a fost înființată „Societatea pentru Protecția Locuri Sfinte Musulmane” sau „Comitetul pentru apărarea Sublimului Buraq”. Răspunsul conducerii evreilor din Palestina, Vaad Leumi, a constat într-o declarație în care se spunea: „Noi afirmăm prin prezenta cu tărie și sinceritate că nici un evreu nu s-a gândit vreodată să atenteze la drepturile
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
cu tărie și sinceritate că nici un evreu nu s-a gândit vreodată să atenteze la drepturile musulmanilor asupra locurilor lor sfinte, dar frații noștri arabi ar trebui să recunoască, de asemenea, drepturile evreilor la locurile lor proprii sfinte din Palestina”. Comitetul a mai cerut ca administrația britanică să exproprieze zidul in favoarea evreilor. Din octombrie 1928, Muftiul Amin al-Husseini a organizat o serie de măsuri pentru a demonstra pretențiile arabilor pentru „drepturile exclusive ale arabilor pentru Muntele Templului și împrejurimile lui
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
israeliene între care și scriitorii Amos Oz,A. B. Yehoshua, S.Izhar și fostul președinte al Curții Supreme, judecătorul Meir Shamgar, au avertizat în legătură cu primejdia lezării și ștergerii mărturiilor trecutului evreiesc al Muntelui Templului. În urma protestului public a fost creat „Comitetul pentru prevenirea distrugerii vestigiilor antice de pe Muntele Templului”. În acelaș timp, arheologii Tzahi Zweig si Gavriel Barkayi au inițiat Proiectul de triere a pământului îndepărtat în urma lucrărilor de pe Munte. Triajul este efectuat în parcul național Emek Tzurim, cu participarea a
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
de prescripție ilegală de la farmacii din Canada. Oponenții spun că acesta încalcă drepturile din Primul Amendament, adică cenzura pe Internet și va amenința dreptul de libera exprimare. Audieri pe SOPA au avut loc pe 16 noiembrie și 15 decembrie 2011. Comitetul judiciar din SUA este programat pentru a continua dezbaterea atunci când Congresul se întoarce din vacanța de iarnă, mai exact pe 24 ianuarie.
Stop Online Piracy Act () [Corola-website/Science/325059_a_326388]
-
Expediția Națională Britanică Antarctică, 1901-1904, în general cunoscută sub numele de , a fost prima explorare britanică oficială a regiunilor Antarcticii după călătoria lui James Clark Ross, care a avut loc cu șaizeci de ani mai devreme. Organizată în cardul unui comitet al Societății Regale și al Societății Geografice Regale (RGS), aceasta viza efectuarea unor cercetări științifice și a unei explorări geografice a ceea ce era în mare parte, pe atunci, un continent neatins. Aceasta a lansat carierele multor exploratori polari, care vor
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a prezentat o lucrare intitulată „Reînoirea explorărilor antarctice”, cerând o expediție pe scară largă în beneficiul științei britanice. Aceasta a fost puternic susținută, atât de Markham cât și de conducătorii organizației științifice a țării, Societatea Regală. S-a stabilit un comitet comun al celor două societăți, care să decidă forma viitoarei expediții. Markham își dorea o expediție navală completă, în stilul lui Ross sau al lui Franklin. Această alegere a fost criticată de unii membrii ai comitetului asociat, dar tenacitatea sa
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
S-a stabilit un comitet comun al celor două societăți, care să decidă forma viitoarei expediții. Markham își dorea o expediție navală completă, în stilul lui Ross sau al lui Franklin. Această alegere a fost criticată de unii membrii ai comitetului asociat, dar tenacitatea sa a făcut astfel încât expediția să se desfășoare așa cum și-a dorit. Vărul său biograf a scris mai târziu că expediția a fost „creația minții sale, produsul energiei sale persistente”. Markham obișnuia să urmărească cu atenție ofițerii
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
știință. Scott, scriindu-i lui Markham după numirea sa ca și comandor, a reiterat că „trebuie să aibă control complet asupra navei și a locurilor unde va debarca”, insistând să fie consultat în legătură cu orice alte anunțuri ulterioare. Cu toate acestea, comitetul asociat, cu consințământul lui Markham, l-a numit pe Sir John Walter Gregory, profesor de geologie la Universitatea din Melbourne și fost geolog asistent la Muzeul Britanic, ca director științific al expediției. Opinia lui Gregory, aprobată de către facțiunea Societății Regale
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
cu consințământul lui Markham, l-a numit pe Sir John Walter Gregory, profesor de geologie la Universitatea din Melbourne și fost geolog asistent la Muzeul Britanic, ca director științific al expediției. Opinia lui Gregory, aprobată de către facțiunea Societății Regale din comitetul asociat, era ca organizarea și comanda echipajelor de teren să fie în mâinile sale:„...Căpitanul va fi instruit să acorde asistență necesară în dragare, remorcarea plaselor etc., să pună bărci la dispoziția personalului științific.” În disputa care a urmat, Markham
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Ross din Antarctica. Și alte părți ale vastului continent fuseseră puse în discuție, dar principiul urmat a fost cel conform căruia „pentru a pleca în necunoscut trebuie început de la ceva cunoscut”. Principalele două obiective ale expediție au fost dezbătute în comitetul comun, „Instrucțiuni pentru Căpitan”, pentru „a se determina, pe cât de mult posibil, natura, condiția și mărimea porțiunii de teritorii polare care sunt incluse în vizorul expediției voastre”, și pentru „a se face un studiu magnetic în regiunile la sud de
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
similare din Serbia și Grecia prin lipsa componentei militare, cel puțin în faza inițială. După fondarea Exarhatului Bulgar pe 28 februarie 1870, s-a dezvoltat o mișcare armată subversivă la începutul deceniului al optulea prin fondarea Organizației Revoluționare Interne și Comitetului Central revoluționar Bulgar. În aceeași perioadă, s-a remarcat implicarea activă a revoluționarului Vasil Levski în activitatea ambelor organizații. Mișcările antiotomane au atins apogeul în timpul Revoltei din Aprilie , izbucnite în 1876 în mai multe regiuni din Moesia, Tracia și Macedonia
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
Unit semnase între timp Entente Cordiale cu Franța în 1904, reușind să-și rezolve toate diferendurile cu vechiul său rival continental. În 1907, Regatul Unit a reușit să obțină reconcilierea cu Imperiul Rus, semnând Antanta anglo-rusă în 1907. În 1908, Comitetul Unității și Progresului (cunoscuți și ca Junii Turci) a condus o revoltă împotriva domniei absolutiste a sultanului Abdul Hamid al II-lea. Partidul reformator al Junilor Turci l-au detronat pe sultan în 1909, înlocuindu-l cu Mehmed al V
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
silvici, cum sunt speciile: Cossus cossus L., Zeuzera pyrina L., Lymantria dispar L., Euproctis chrysirrhoea L., Euxoa tritici L., E. segetum Den. et Schiff., Mamestra brassicae L., Malacosoma neustria L., Odonestis pruni L. și Pergesa elpenor L. ( Studii și cercetări, Comitetul de Cultură și Educație Socialistă a Județului Vâlcea, Râmnicu - Vâlcea, 1973, pag.219 - 225 ) VI. CULTURA Între anii 1904-1911 funcționează Cercul Cultural Grădiștea. Activitățile publice organizate de acesta se adresau populației nevoiașe a satelor și aborda probleme privind educația morală
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
luând astfel parte la dezbaterea problemelor generale la ordinea zilei, la expozițiile de artă populară, la spectacolele de teatru și serbările câmpenești, precum și la alte activități organizate cu aceste prilejuri. În timpul procesului memorandiștilor (1894) s-a format la Brașov un comitet politic secret al femeilor pentru “a spijini și apăra pe bărbații lor prin apeluri și propagandă în țară și în străinătate” . Din inițiativa acestui comitet a fost trimis un protest, semnat de 920 de femei din Transilvania, Parlamentului italian care
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
activități organizate cu aceste prilejuri. În timpul procesului memorandiștilor (1894) s-a format la Brașov un comitet politic secret al femeilor pentru “a spijini și apăra pe bărbații lor prin apeluri și propagandă în țară și în străinătate” . Din inițiativa acestui comitet a fost trimis un protest, semnat de 920 de femei din Transilvania, Parlamentului italian care a luat apărarea cauzei naționale române și a condamnat politica șovină a cercurilor guvernamentale budapestane (Carpați, 1926). Meritul deosebit al Reuniunii Femeilor Române de la Brașov
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
Femeilor Române de la Iași a fost înființată în 1867 de Cornelia Emilian, publicistă, autoarea unor scrieri în care problematica dominantă era soarta femeii și căile emancipării sale (Amintiri). Reuniunea, organizată după modelul R.F.R. de la Brașov, a fost condusă de un comitet format din 12 membre printre care: Matilda Sihleanu, Cornelia Emilian, Elena Mârzescu, Eugenia Al. Urechea, Ecaterina Sion, Veronica Micle, Aristia Popescu, Ecaterina Tzony, Elena Corjescu, Natalia Lochman, Cassandra Hazu. În 1870 Reuniunea a deschis prima școală profesională pentru fete din
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
afilia la Uniunea Femeilor Române din România-Mare. 4. Asociația pentru emanciparea civilă și politică a femeilor române (A.E.C.P.F.R.) s-a constituit la Iași, pe 30 iulie 1918, când a fost adoptat programul și s-au votat statutele sale. Din comitetul de conducere au făcut parte 23 de membre, printre care personalități remarcabile ale feminismului românesc: Maria Baiulescu, Elena Meissner, Ella Negruzzi (directoare), Eleonora Statilescu (secretară), Maria C. Buțureanu (casieră), Elena Alestari, Calypso C. Botez, Cornelia Emilian, Ana Conta - Kernbach, Sofia
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
ale Sfatului Țării din Chișinău (1918), care prevedeau acordarea votului universal ambelor sexe. În urma intervențiilor repetate ale A.E.C.P.F.R. au fost obținute doar drepturi parțiale: accesul femeilor în consiliile interimare, în Consiliul Superior al Muncii, în Camerele de agricultori, în Comitetul Eforiei Școalelor, în barouri de avocați; ca profesoare universitare, arhitecte, inginere, funcționare în serviciul căilor ferate, etc (Calypso C. Botez, Problema feminismului). Asociația s-a afiliat la Alianța internațională pentru sufragiul feminin, informând opinia publică românească despre realizările mișcării feministe
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
de simpatie și de solidaritate între toate manifestările activităților feminine și feministe din România Mare” ; “a lucra la îmbunătățirea condițiilor juridice, economice și morale ale femeii” și “a face cunoscută activitatea femeilor române în străinătate” . Consiliul era condus de un Comitet Executiv, în frunte cu Calypso C. Botez (președintă), Alexandrina Gr. Cantacuzino și Zoe Râmniceanu (vice-președinte), Cornelia Emilian, Ella Negruzzi, Elena Odobescu, Ecaterina Cerchez ș.a. CNFR a avut mai multe filiale pe întregul teritoriu național și peste 30 de organizații asociate
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
sexe” (art.6), comisiile parlamentare care lucrau la unificarea legislației și la elaborarea noilor reglementări juridice, aveau tendința să lase neschimbate vechile paragrafe care mențineau femeia în stare de inferioritate. De aceea C.N.F.R. a inițiat constituirea unei Comisii juridice pe lângă Comitetul său Executiv (format din eminenți specialiști, profesori universitari, oameni politici influenți și alte personalități publice, printre care Corneliu Botez, Grigore Iunian, Dem Dobrescu, Constantin Mille, Radu Rosetti, Ella Negruzzi, Calypso C. Botez), care să atragă atenția forurilor competente asupra dispozițiilor
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
lanțurile pe Câmpia Libertății. Maria Rosetti va fi alături de soțul ei în anii grei ai exilului, apoi, după revenirea în țară, va susține mișcarea pentru unirea Principatelor Române. În timpul războiului de independență (1877 - 1878), ea se va afla în fruntea Comitetului de femei din București care aduna ajutoare pentru front șui pentru familiile celor mobilizați; din inițiativa ei, au fost înființate două spitale pentru soldații răniți, unul la Craiova și altul la Turnu-Măgurele. Între anii 1865 - 1866 a apărut la București
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
de două ori pe săptămână și avea abonați în toate provinciile românești și în străinătate. În paginile publicației sale, reproduce dezbaterile și rezoluțiile Congresului internațional al drepturilor femeilor, ținut la Paris între 25 iulie - 8 august 1878; ea a îndemnat comitetele de femei create în timpul războiului de independență (1877 - 1878), pentru susținerea frontului și devenite ulterior organizații permanente feministe, să cuprindă în programele lor, pe lângă obiective filantropice, și obiective economice, politice și culturale (Cestiunea femeilor). Articolele semnate de ea, alături de acelea
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]