145,920 matches
-
În anul 1893, printr-o dispoziție a guvernatorului Austriei Inferioare, a fost reglemetată arondarea celor trei biserici ortodoxe ("Sf. Treime", "Sf. Gheorghe" și "Sf. Sava", a sârbilor) în sensul includerii românilor ortodocși la Biserica Sf. Treime, însă nu și la comitetul parohial, reglementare care a nemulțumit toate părțile, greci și români deopotrivă. În aceste condiții, românii ortodocși din Viena au înființat o asociație având ca obiect "construirea unei biserici româno-greco-orientale" la Viena, asociație intitulată " Rumänisch-griechisch-orientalische Kaiser-Jubiläums-Kirchenbau- und Kirchengründungsverein in Wien", cu
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
dar să fie subversiv, iar el a facut asta toată viața." Deși Dyson a castigat numeroase premii științifice, nu a câștigat niciodată un Premiu Nobel, care l-a făcut pe laureatul premiului Nobel pentru fizica Steven Weinberg să constate că Comitetul Nobel l-a „jecmănit” Dyson. Dyson a răspuns: „Cred ca este aproape adevărat, fără excepție, dacă doriți să câștige un Premiu Nobel, trebuie să fii în centrul atenției, să te concentrezi asupra unei probleme profunde și importante și să lucrezi
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
ca paroh al armenilor din Saint-Étienne și împrejurimi (regiunea Lyon). A slujit timp de șapte ani la Biserica "Sf. Grigore Luminătorul" (Surp Grigor Lusavorici) din Saint Étienne; a înființat corul “Tarkmanceaț”, școala de duminică, clase de limbă armeană pentru tineri, comitetul doamnelor bisericii armene, precum și revista trimestrială „Hai Lvar Magazin”. A urmat cursuri de limba și literatura franceză la Universitatea Jean Monet din Saint-Étienne (1997-1998) și a realizat o serie de emisiuni despre biserica armeană la postul de radio RCF al
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
în același timp un grup de presiune politică și o rețea extrem de eficientă. Activitatea clubului, esențială încă de la începutul lui 1790, a devenit dominantă între 1792 și 1794. În această perioadă, adjectivul „iacobin” a ajuns să însemne „partizan al politicii Comitetului de Salvare Publică”. La sfârșitul lui 1793, clubul colabora cu circa de societăți de același tip în toată Franța. Căderea lui Robespierre a marcat sfârșitul exercitării rolului politic de către club și a antrenat dizolvarea sa în noiembrie 1794. Din această
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
cărora le-a acordat învestitura. La sfârșitul lui 1790, avea deja 150 de filiale, constituind o vastă rețea națională, dotată, începând cu luna octombrie 1790, cu "Journal des Sociétés des amis de la constitution", publicație înființată de Choderlos de Laclos. Un comitet de corespondență, cel mai important din club, controlat de Barnave și de prietenii săi asigura legăturile între societatea-mamă și filiale. O analiză socială a membrilor, atât a celor din Paris cât și a celor din provincie, arată aceeași predominanță a
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
cenzură riguroasă a tribunalului opiniei publice”, și mai ales „denunțarea legilor rele și căutarea mijloacelor pentru a obține revocarea lor”. Admiterea la ședințe a publicului, la 12 octombrie 1791, a supus clubul la presiunea activiștilor parizieni din tribune. Celor trei comitete existente (de corespondență, de admitere și de prezentare) li s-a adăugat un comitet de raportare și unul de supraveghere, dar comitetul de corespondență și-a păstrat rolul strategic și a regrupat liderii: Pétion, Brissot, Buzot, Robespierre, Réal, Carra, Bourdon
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
mijloacelor pentru a obține revocarea lor”. Admiterea la ședințe a publicului, la 12 octombrie 1791, a supus clubul la presiunea activiștilor parizieni din tribune. Celor trei comitete existente (de corespondență, de admitere și de prezentare) li s-a adăugat un comitet de raportare și unul de supraveghere, dar comitetul de corespondență și-a păstrat rolul strategic și a regrupat liderii: Pétion, Brissot, Buzot, Robespierre, Réal, Carra, Bourdon, Billaud-Varennes, Collot d’Herbois, Desmoulins, Clavière. Iarna 1791-1792 a fost marcată la Clubul Iacobinilor
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
ședințe a publicului, la 12 octombrie 1791, a supus clubul la presiunea activiștilor parizieni din tribune. Celor trei comitete existente (de corespondență, de admitere și de prezentare) li s-a adăugat un comitet de raportare și unul de supraveghere, dar comitetul de corespondență și-a păstrat rolul strategic și a regrupat liderii: Pétion, Brissot, Buzot, Robespierre, Réal, Carra, Bourdon, Billaud-Varennes, Collot d’Herbois, Desmoulins, Clavière. Iarna 1791-1792 a fost marcată la Clubul Iacobinilor de dezbaterea pe tema războiului și de un
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
lor, să dirijeze opinia publică într-o manieră mai utilă decât până în prezent, și să vină la lucrările Convenției și să ne oblige să punem în aplicare arestarea deputaților necredincioși.” Iacobinii aveau să participe activ cu mai mulți membri în comitetul care a organizat insurecția. În ziua de 26, la club, Maximilien Robespierre a invitat „poporul să înceapă insurecția contra deputaților corupți.” La 2 iunie, o mulțime formată din de oameni înarmați a încercuit Convenția. După o tentativă de ieșire în
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
decreteze arestarea tuturor liderilor girondini. Iacobinii, străjeri ai fundamentalismului revoluționar, aveau să se bazeze din ce în ce mai mult pe scrutinele de epurare din Paris și din provincie supravegheate de reprezentanți în misiune. La Paris, după epurarea din aprilie 1793 condusă de un comitet desemnat (nu ales), întrucât Robespierre a arătat că „societatea are în sânul ei destui dușmani interesați să îndepărteze din acest comitet pe membrii de a căror severitate se tem”. Epurările au fost urmate de eliminarea „facțiunilor” (hebertiștii, dantoniștii). „Se votează
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Paris și din provincie supravegheate de reprezentanți în misiune. La Paris, după epurarea din aprilie 1793 condusă de un comitet desemnat (nu ales), întrucât Robespierre a arătat că „societatea are în sânul ei destui dușmani interesați să îndepărteze din acest comitet pe membrii de a căror severitate se tem”. Epurările au fost urmate de eliminarea „facțiunilor” (hebertiștii, dantoniștii). „Se votează cu mâna ridicată, prin definiție: secretul nu convine decât complotiștilor. Hotărârea trebuie luată înainte de reuniunea clubului, în conciliabulele șefilor, și ratificată
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
în Ile-de-France, Aquitania, sud-vest și în Provence-ul de est, slabă în Bocage-ul normand, în Bretania interioară, în Vendée-ul de Vest, în Vosgi, Alsacia, Champagne, Berry, Bourbonnais și o parte din Masivul Central. În fiecare comună trebuia, conform unei instrucțiuni a Comitetului de Salvare Publică, să existe „o societate care să reîncălzească spiritul public, să protejeze poporul și să-i supravegheze pe cei care i-ar putea face rău”. Atribuțiile acestor filiale erau multiple: încurajau înscrierile și susțineau efortul de război, urmăreau
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Robespierre în anul II. Acolo îi plăcea lui să meargă, să-și testeze ideile, unde era mereu aclamat. El era acolo „ca un pește în apă”, după cum spunea François Furet. Pregătirea complotului din 9 thermidor (27 iulie 1794) este celebră. Comitetul de Salvare Publică s-a divizat. Robespierre nu a mai apărut acolo de o lună. Collot d’Herbois, Billaud-Varenne, Carnot se simțeau amenințați și au luat legătura cu alte grupări: foștii reprezentați în misiune demiși de Robespierre pentru că au „abuzat
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
s-a divizat. Robespierre nu a mai apărut acolo de o lună. Collot d’Herbois, Billaud-Varenne, Carnot se simțeau amenințați și au luat legătura cu alte grupări: foștii reprezentați în misiune demiși de Robespierre pentru că au „abuzat de principiile revoluționare”, Comitetul de Siguranță Generală care nu a acceptat să renunțe la unele prerogative ale sale în materie de menținerea ordinii, deputații moderați care se sufereau și deplângeau regimul Terorii. Clubul Iacobinilor l-a susținut până la sfârșit dar nu a reușit să
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
sfârșit dar nu a reușit să-i ridice la luptă pe "sans-culottes" din secțiunile Parisului cum a reușit la 2 iunie. La 8 thermidor, Robespierre a luat cuvântul la Convenție să ceară pedepsirea trădătorilor (fără a-i numi) și epurarea comitetului. Intimidată, Adunarea a încuviințat discursul său, după care mai mulți deputați au cerut nume iar Robespierre a refuzat să le dea și Adunarea a hotărât să trimită discursul să fie examinat de comisii. Seara, Robespierre s-a dus împreună cu Couthon
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
informații”, la data de 17 martie 1930 Ministerul Apărării Naționale a încheiat cu uzinele Škoda un contract de furnizare de muniții și armamente, inclusiv artilerie grea în valoare de peste 5 miliarde lei, fără a se cere și avizul Direcției armamentului, Comitetului materialului, Direcției tehnice și Consiliului superior al armatei. Spre sfârșitul anului 1931, au avut loc trageri experimentale cu tunurile fabricate la uzinele Škoda. Reprezentantul trimis de noul ministru al apărării naționale Constantin Ștefănescu Amza, a constatat că "“tunurile nu corespund
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri", prima de acest fel din Transilvania (un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci). În 1867, a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin", unde a rămas membru de comitet până în 1873. Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania", el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani. Din momentul reorganizării Consiliului Local, el a devenit și reprezentant al orașului și membru al
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
până în 1873. Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania", el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani. Din momentul reorganizării Consiliului Local, el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș. În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj. In 1872, Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 - 1875, iar în 1875 a fost ales
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
istoric,etnologic și artistic al județului Caraș-Severin. Instituția își are locația în municipiul Reșița, reședința administrativă a județului Caraș-Severin, bulevardul Republicii, numărul 10. Muzeul reșițean este o instituție relativ tânără. În anul 1957, în cadrul uzinelor din localitate a luat ființă Comitetul pentru înființarea muzeului, pentru început fiind vizată conservarea și promovarea tradițiilor industriale din zonă. Doi ani mai târziu, în anul 1959, s-a obținut aprobarea oficială pentru înființarea unui muzeu orășenesc la Reșița care în anul 1962 primește recunoașterea oficială
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
dotare peste 40 de avioane și a fost activă pe aerodromurile de la Băneasa, Clinceni, Giulești, Otopeni și Popești-Leordeni din jurul Bucureștiului, precum și a altor orașe cum ar fi Alexandria, Cluj și Iași. ARPA a fost înființată în 1926 la inițiativa unui comitet în frunte cu col. Gheorghe Rujinschi. În scopul atragerii de fonduri asociația a publicat articole în revista "România Aeriană", a organizat conferințe, expoziții, serbări, mitinguri aviatice și concursuri dotate cu cupe aviatice ("Cupa „M. Zorileanu”, Cupa „V. Craiu”"), zboruri de
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
6) (8)(9). A mai fost caracterizat ca fiind ,etnolog, prozator,istoric cu studii de dacologie ce conturează perspective noi" (10) Activitatea de jurnalist : Între anii 1976 -1989 a fost redactor angajat al ziarului ,Delta" Tulcea - organul de presa al comitetului județean P.C.R. În anul 1990 a înființat și condus gazeta ,Cronicarul" Tulcea - săptămânal informativ-independent.A colaborat la mai multe publicații, printre care : Steaua Dobrogei- Tulcea, Cetatea culturală - Cluj, Dacia Magazin - New-York,Boema - Galați,Revista Sud - Bolintin Vale, Daima- Tulcea,Moldova
Gheorghe Șeitan () [Corola-website/Science/329698_a_331027]
-
scurtă -schița ,Caracterizarea" - în suplimentul literar-artistic al ziarului ,Delta" nr. din luna mai 1981 Volume/cărți publicate : Volume colective și antologii : Apartanența la organizații profesionale : Gheorghe Șeitan este membru fondator al Asociației Scriitorilor din Județul Tulcea ,Aegyssus" și membru în comitetul director. Premii și distincții primite : Funcții publice deținute : Gheorghe Șeitan, în calitate de personalitate independentă politic, a deținut funcția de vice-președinte al Consiliului Provizoriu Județean de Uniune Națională (CPUN)- instituția administrativă care a condus jud. Tulcea , în perioada dintre evenimentele din decembrie
Gheorghe Șeitan () [Corola-website/Science/329698_a_331027]
-
controlul polonez în 1919, anexarea fiind confirmată de acordul dintre Polonia și Republica Populară Ucraina din aprilie 1920. Podolia a fost ocupată pentru scurt timp în 1920 de către sovietici, în timpul războiului polono-sovietic. RSS Galițiană a fost creată și administrată de către Comitetul Revoluționar Galițian (Halrevkom), un guvern provizoriu creat sub patronajul Rusiei Sovietice. Guvernul a fost așezat în Ternopil, în estul Galiției. În calitate de președinte, a fost numit Vladimir Zatonsky. Halrevkom a stabilit o structură administrativă, o Armata Roșie galiciană, o monedă și
Republica Sovietică Socialistă Galițiană () [Corola-website/Science/329704_a_331033]
-
clădi o casă înseamnă mai mult decât un simplu acoperiș deasupra capului: La baza procesului de selecție se află 3 criterii de bază: Familiile aflate în cea mai mare nevoie de locuință sunt alese în mod transparent și nediscriminatoriu de către comitetul de selecție a familiilor. Aceste comitete sunt constituite din voluntari din comunitatea în care activează o filială Habitat for Humanity. Comitetul de selecție supune aprobării Consiliului Director lista cu familiile aflate în cea mai mare nevoie de locuință din zonă
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
decât un simplu acoperiș deasupra capului: La baza procesului de selecție se află 3 criterii de bază: Familiile aflate în cea mai mare nevoie de locuință sunt alese în mod transparent și nediscriminatoriu de către comitetul de selecție a familiilor. Aceste comitete sunt constituite din voluntari din comunitatea în care activează o filială Habitat for Humanity. Comitetul de selecție supune aprobării Consiliului Director lista cu familiile aflate în cea mai mare nevoie de locuință din zonă. Oportunitatea de a obține o locuință
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]