3,598 matches
-
Bântuite de stafii De mândre și de cârlani De jandarmi și pungi cu bani Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu luceferi și cu sori Că-i fac galbeni sunători Să-ți ia ochii, să te-mbete Și să-i pun la mândre-n plete Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu vin vechi și grâu domnesc Că-n somn poteri mă-ncolțesc Să mă fulgere sub lună Să nu mor de moarte
DINE COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359628_a_360957]
-
se miră că nu mai vedea decât două căciuli care zburau de colo-colo până îl năuciră. Cât pe ce să-și rupă gâtul, răsucindu-se în dreapta și-n stânga, amețind și căzând ca prostul în coadă. - Cred că m-am îmbătat! zise el ca un nătâng și rămase în zăpadă uitându-se printre copaci. Măi, să fie! se zgâi lupul în gol, ca un hăbăuc, clipind des din ochi. Dar în timpul ăsta, Mărțișor și Norocel se strecuraseră pe lângă blegul de lup
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
ca orbeții pe coridoare și, de beți ce erau, suflau în prostie, spărgând ferestrele și policandrele de gheață, de erau să distrugă tot palatul dacă nu intervenea Iarna, cu un harapnic plumbuit în mână, biciuindu-i: - Ho, blestemaților, v-ați îmbătat ca niște imbecili și-acum îmi distrugeți palatul? Dar, în debandada și harababura ce s-a iscat, Mărțișor și Norocel izbutiră să se strecoare până-n turnul lui Nor Vânat, care dormea beat pe două butoaie. De acolo ieșiră pe o
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
nebună, nebună... Prin anii șaizeci circula sintagma cunoscută „o lume nebună...nebună!”. Se dansa, se cânta! Oamenii, indiferent de sistemul politic în care trăiau, simțeau o destindere, un început de prosperitate. Așa a fost și la noi în România! Oameni îmbătați cu apă rece! Au urmat anii șaptezeci, ani în care a început criza economică mondială - odată cu majorările de prețuri la țițeiul brut, odată cu acumulările de capital ale unor țări (alese), odată cu paranoia unor conducători de state - pentru a-și impune
MEMORIA PENIŢEI (2) – CINE TRAGE SFORILE? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359110_a_360439]
-
ajutoare și împrumuturi substanțiale. Se vorbea frumos de România în presă și în alte mijloace mass-media din occident. La fel de frumos se vorbea și de Iugoslavia, care era chiar mai avantajată decât România. Ce viață, ce parfum, ce speranțe! Balcanicii erau Îmbătați cu apă rece! Așa trebuia „atunci” să fie... pentru a i-se dea un picior în dos lui Ivan, că prea se suise pe divan. După căderea comunismului toată lumea a sperat într-o schimbare, într-o viață mai bună. Foștii
MEMORIA PENIŢEI (2) – CINE TRAGE SFORILE? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359110_a_360439]
-
scurg gândurile toate, prin creionul cam tocit și se cer arpegiate ca și ramul înflorit. Se desfac doar în lumină; tot pământul îl cuprind, iar ca floarea de sulfină, gândul bun să îl aprind. Te strecori ușor prin ele, le îmbeți și le alinți; în mine se-aprind iar stele, lacrimile sunt fierbinți. Ți le dau în dar pe toate... nu le mai pot arima. Te rog, dacă se mai poate, în piept lasă-mi inima. Să te pot iubi-n
SE SCURG GÂNDURILE... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359187_a_360516]
-
iubito de flori și de zăpadă Ninsoarea prin livadă a ars în albul pur, Cu soarele pe aripi vin fluturi să ne vadă Cum măsurăm cu gândul al viselor contur. E prea frumos, iubito, la noi în primăvara Miresmele ne-mbată cu-al lor parfum plăcut, Icoane de lumină cu păsări care zboară Dau farmec și culoare acestui început. Te văd așa frumoasă sub crengile plecate Cu părul nins de flori și despletit de vânt, Și nu-mi doresc decât mereu
GHEORGHE UNGUREANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359203_a_360532]
-
486 din 30 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului http://www.trilulilu.ro/colecție/ioana-voicila-dobre/dobre-ioana-athenaisradio-prezentare-poet-si-poezie Plutesc, plutesc în derivă, nu mai știu ce mă ține pe val! Nu sunt regina nici diva și nu-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul și un cântec de ciocârlie Și-acum m-atrage-asfințitul cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos. Eram o ,,arcă-a lui Noe,, cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, nu vede nici el
PLUTESC, PLUTESC, INERŢIE! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359229_a_360558]
-
fost un bunic pe acolo? Mii, sute de mii de soldați s-au dus în pământ, Copii uciși, violuri în lanț, Iar eu scriu versuri, mă numesc simbolist, avangardist, Postmodernist, cui, ce-i pasă? Poezia este un medicament exprirat? Ne îmbătăm cu xanax și whisky, Hackerii își fac de cap, Sexul înlocuiește literatura, Dar nu mi-e silă, știu să apreciez o grădină japoneză. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Grădina japoneză / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 697, Anul II
GRĂDINA JAPONEZĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359255_a_360584]
-
2012 Toate Articolele Autorului uite, ai crescut, lucica! ieri erai, doar,... atâtica! azi, ai devenit femeie; nasturii nu te încheie, sânii vor să dea pe-afară, țipă că mai ești, fecioară! buzele îți ard de sete, vrei - sărutul, să te-mbete. mijlocelul stă să plângă, palme - vrea, în jur, să-l strângă. coapsele, imaculate, mă îmbie la păcate și la cum te văd, ispită, iadul o să mă înghită; dar ce rumeni, obrăjorii! parcă sunt bobocii florii! de gânduri mă cam rușinez
UITE, AI CRESCUT, LUCICA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345209_a_346538]
-
Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire...”. Se spune că un roman fără o poveste este o scriere fără esență și vibrație și, de ce nu, lipsită de valoare. La Virgil Stan există o poveste, în acest caz o furtunoasă idilă dintre „Cupidon
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]
-
suntem aproape de Mântuitor, întrucât îi deplângem suferințele îndurate și întrucât îi condamnăm cu toată severitatea pe toți aceia care, într-un fel sau altul, L-au supus la chinuri: preoții Ana și Caiafa, Iuda Iscarioteanul, procuratorul Ponțiu Pilat, Baraba, gloata îmbătată de ură fanatică, soldații care L-au batjocorit și apoi și-au împărțit hainele Lui. Firește că sfera resentimentelor se lărgește nemăsurat de mult, atunci când în ea includem pe toți persecutorii lui Iisus, în această categorie intrând atât fundamentaliștii iudaici
NEDREPTĂŢIREA LUI IUDA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345218_a_346547]
-
pân' se oprește Mersul dintr-al lui delir ! Ei pe buze-i înflorește Roua lui de trandafir! Contopiți pe veșnicie Ca și floarea-,n zori, de tei, Doar dorința reînvie : EA pe-a lui și EL pe-a ei! Și-mbătați de fericire S-au lăsat conduși de val... EL visa la nemurire EA să zburde pe un cal! Toată noaptea se „certară” (Contrazis, fără măsură...) EA rămas-a prima oară... El rămas făr' pic de ură ! Și-așa-i prinde
EL ȘI EA SAU... EA ȘI EL ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340254_a_341583]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Versuri > Omagiu > REXLIBRIS MEDIA GROUP PREZINTĂ: UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI Autor: Rexlibris Media Group Publicat în: Ediția nr. 1683 din 10 august 2015 Toate Articolele Autorului REVINE IARNA... Revine iarna... Gândul mă îmbată. Tocite zile îmi destramă ore; Mă reîntorc din visuri incolore Să mă ascund în umbra ta înceată Dar îți mai caut nopțile de vată... Trec mai ușor când spun că nu mă doare Această clipă ce întreabă: "oare M-ai
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
oară dându-le viața cu parfumul lui. Mi-ai scris despre Soare și Luna cum se privesc peste zenit, despre noapte și zi cerșind timpului o clipă împreună, despre pădurea ce-și întinde brațele îmbrățișând cărarea, despre câmpia ce se îmbată cu sărutul de roua al dimineții , despre dânsul ceții în fapt de seară în brațele diafane ale nălucilor... Mi-ai scris ...iar cuvintele au înmugurit iubiri în ochii îmbătrâniți de așteptare născând o primăvară în sufletul amorțit de tristeți făcând
MI-AI SCRIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340385_a_341714]
-
asta doar īn timp înveți E legată de capacitatea cognitivă Dezvoltată în mai multe vieți Cu încărcătura ei cumulativă Te aruncă dincolo de nori Și devine foarte explozivă Īnsă nu mereu, doar uneori Alte dăți, ca la o zi festivă Te îmbată cu nectarul său Dar devine leneșă, tardivă Și atunci te prăbușești în hău Când ajunge foarte permisivă Este semn ca tu să te oprești Căci o latură ușor contemplativă Te va destabiliza, și-ai să greșești Ce te faci când
RELATIVĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340484_a_341813]
-
din strămoși E neamul de basarabeni-români. Mândria Visez acele lanuri unduioase, Combinele ce treierau în vale Boabe de aur pline și frumoase, Tractoarele arând mi-apar în cale... ***** ...Eu simt și azi mirosul țărânii, Și dansul spicelor în noapte. Mă-mbată gustul dulce-al pâinii Și ale câmpului plăcute șoapte. Mereu mă încălzește, zău, Acea pâinică coaptă în lumină, Și mă mândresc cu tatăl meu Ce crește pâine din țărână... Dragoste de meleag Mi-i drag și scump meleagul meu, Cu
DURERE ... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340498_a_341827]
-
al metaforei sublime: Iată stejarii și plopii se prăbușesc și se frî ng, aidoma unor lujere, aidoma plăpîndelor flori răsădite î n glastre. Cîtă grație, ziceam, curge ca mierea într-o avalanșă de imagini grațioase: Bețivii aspiră alcoolul luminii, se-mbată, cu ochii-n văzduh, gîlgî ind... Concretul, aparența nu pot explica singure realul delicat: Și vei avea, drept sprijin, sub picioare, Pămî ntul de aramă arzătoare... Iat ă cum simte la modul absolut frumusețea interioară a simțirii poetice: Noaptea, pe
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
al Franței). Începi să te faci preș în fața unora care te așteaptă la o partidă de bridge, cu papion și cu soția, în fața gării în noaptea de revelion. Începi să îți demolezi bisericile, fără să crâcnești sub harapnicul unui paranoic îmbătat de modelul nord-coreean, și apoi, cu simț civic și în absența harapnicului, dar în umbra sfintei ideologii a toleranței atee. Mergi tot mai rar la muzee, mai ales dacă n-ai cafenele la parter. Deci, ca să mergi mai des, poate
Ministerul care ne scoate limba. Limba latină () [Corola-blog/BlogPost/338317_a_339646]
-
Răspunsul meu, deși formulat ambiguu, n-ar trebui să lase loc de interpretare: training-urile cu acești antrenori-minune sunt la fel de eficiente ca pelerinajele la Arsenie Boca. Unii oameni îi dau târcoale lui Arsenie la mormânt și, trei ore mai târziu, îmbătați de pioșenie, pleacă transfigurați. Numai că iluminarea și purificarea spirituală se evaporă îndată ce Prislopul dispare în zare și, dimineața următoare, credința în omul care-au crezut c-au devenit lasă loc vechiului Vasile meschin, fățarnic și egoist, atât de familiar
În pelerinaj la Arsenie Boca al corporatiștilor () [Corola-blog/BlogPost/338409_a_339738]
-
pasiunea #LaMunca. Nu numai celor din autobuz, ci și celorlalți cu care nu am plăcerea să stau să vorbesc mai mult. Colegi din toată țara care au înțeles că schimbarea este posibilă dacă muncești pentru oameni. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apa rece, ar mai fi multe de făcut, dar este un început bun și o direcție ce ar trebui continuată! PS: Poate umplem un tren data viitoare cu #DreamTeamMMuncii - să promovăm și CFR-ul un pic ;-) ”, a scris minustrul
Cheltuielile cu parfumuri și whisky au umflat costurile SGG cu mașinile de serviciu ale demnitarilor. Plus () [Corola-blog/BlogPost/338784_a_340113]
-
să participi la o chestie care care o detești, dar să trebuiască să ai zâmbetul pe buze. E exact genul ăsta de conveniență socială practicată cu sânge rece și care te duce la o alienare care te face să te îmbeți cu vin prost și să mănânci mizerii. Este exact ca în viață. Pe Facebook nu dai like numai la ce îți place - am pus-o în carte și e foarte bună. E ca la nunți. Vine la mine, mă duc
Cum s-a vindecat de nefericire Răzvan Exarhu () [Corola-blog/BlogPost/338801_a_340130]
-
orașului Sibiu pentru CEaC în anul 2007”. Un fel de uitați de 2007, când ați intrat și voi, erați la început, mai treacă-meargă. Acum e o altă poveste. La polul opus al înțelegerii noului context s-a aflat Iașiul care, îmbătat de parfumul atuurilor sale tradiționale, a intrat cu entuziasm în competiție, dar ... nu a reușit să intre nici măcar în finală. Un uriaș al tradiției culturale (l-au invocat inclusiv pe Cantemir), o stea în ascensiune în noua economie bazată pe
Și ce-i iese Europei de aici? Lecția de pragmatism pe care Timișoara a prins-o, iar Iașiul a vrut s-o fenteze () [Corola-blog/BlogPost/338569_a_339898]
-
industriali.” De ce luăm decizia asta? Simplu: ne-am săturat, mă-nțelegi, „să rămânem doar o țară de outsorcing”. Trumpist de simplu! Vrem să facem și noi ceva mare din țara asta, cum putea să fie odată. Pe voi, americanilor, vă îmbată electoral unu' care vă dă combinatele siderurgice înapoi de la chinezi, noi venim cu un uragan industrial 4.0, cu „big data la Iași, semiconductori la Cluj și nanotehnologie la București”. (Na, dacă ăsta a fost norocul nostru - la toată lumea s-
americanii, cu Trump, noi, cu Big data la găleata și Y combinator pe graham () [Corola-blog/BlogPost/338597_a_339926]
-
Era o băutură prin anii `30-`50. Tata era cârciumar într-un sat de lângă Dunăre, aproape de Orșova. Avea o cârciumă în două camere de la parterul casei noastre. Veneau oamenii din sat, fel de fel. Odată, unul, bețiv ordinar, s-a îmbătat și i-a cerut o sticlă de secărică tatii, dar fără bani. Tata nu i-a dat. A venit noul regim și iată-l pe cel cu „secărica”, ajuns mare prin comună. Și, când a avut ocazia s-a răzbunat
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]