1,662 matches
-
spre fotoliul din fața sa, vă rog, luați loc! Femeia se apropie și se așeză dar nu unde îi arătase Cristi ci pe fotoliul de lângă el. Purta o rochie de casă de culoare albastră iar peste umeri avea înfășurat un șal împletit. Își strânse șalul pe lângă trup și se întoarse ușor spre Cristi: Ce spuneți, domnule Toma, vă place la noi? Da, de ce să nu-mi placă? Eu știu? Mă gândeam că, venind dintr-un oraș mare, atmosfera de aici e... Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
m-a făcut să cred că are ceva, educație. - Eu sunt Steluța a lu’ Tudorița, căpețeleasa satului, mi se zice și Nae! Mamei ei i se spunea așa fiindcă era singura din sat care se pricepea să facă niște pâini Împletite, ca niște colaci, numite “căpețele”, pâini speciale la care li se aplicau câte o pecete cu o cruce, se slujeau și se dădeau de pomană Împreună cu ștergare pentru iertarea păcatelor mortului și toată lumea din localitate apela când avea nevoie la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
autobuzul? ― Prefer somnul. ― Ok, atunci eu am plecat. Cu siguranță știa exact ceea ce urma să se Întâmple. ― Așteaptă! am țipat după ea. Fir-ar să fie! M-am ridicat Înjurând În șoaptă, mi-am tras pe mine o bluză gri Împletită și o fustă la limita lungimii admise, m-am dat cu ruj În timp ce Maria mi-a pieptănat și prins părul și mi-am Îndesat În geantă toate caietele de pe birou. Totul a durat mai puțin de zece minute, ca de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
plase de sfoară și sacoșe din doc; verișoara Lucri trambala mereu, nu înțelegea nimeni de ce, două valize grele între Timișoara și Beiuș; vecinele de pe Ion Vasi, Tantiarsici și Oberneni, se întorceau vinerea de la piață încovoiate de niște coșuri din pai împletit; doamna Türbach și fetele Klein cărau și ele plase de sfoară cu mânere rotunde de lemn, adică țechere sau nețuri, dar uneori le mai atârnau de ghidonul bicicletelor Diamant; Pipoștante, profesoara de pian de la colț, abia târa un cărucior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
avea o pereche de blugi; ce, și Christina, și Daria, și Mădă au, dar mi-a amintit apoi de restul găștii și cum mi-a împletit o tonă de rochii, fuste și bluze (jur că n-o să mai port NIMIC împletit când o să fiu mare) și cum a încercat de un milion de ori să facă rost de blugi și de adidași de la Galați și mi-a adus de la Fondul Plastic din București cureaua aia șmecheră și pantofii bulgărești... Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cap când am zvâcnit mai aprig de pe plete, m-a și pocnit peste o ureche cu clemele alea metalice și n-am mai găsit-o nici după ore; să facă borș cu ea cine-o găsește, mai bine port una împletită. Matricolă iar n-aveam; în ultima clipă, când să ies pe ușă, m-a întors tata din drum și m-a pus să-mi iau cojocul. L-am luat, da’ pe ăsta n-am putut să cos matricola, pentru că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
atribuite lui Georges Danton. ) este cel care știe să taie și să sfâșie cu cruzime, căci așa a fost el, încă de la începuturi, conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate aceste motive, adunate cu meșteșug laolaltă și împletite cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se mai putea acum încrede pe deplin. Își spunea: „Sunt un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
papură albă ușoară. după ce termini, te muți la războiul vertical de țesut, nu ai ce face, sunt vremuri de război, și împletești, dibace, un covoraș pentru grădina ta curată, un covoraș lung cât grădina ta suspendată. după ce termini, folosești banda împletită din trei fire de papură albă ușoară, de care legi multe alte fire de papură albă uscată de vântul cald khamsin, până se termină tot transportul de papură albă, până când ai, în sfârșit, o fundație bună să te despartă de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ia informații despre Viky, a acceptat invitația și s-a instalat lângă noi. Îl simțim așa de apropiat, că nu mă sfiesc să-i spun: - Tare suntem necăjiți, Hacik! Această vorbă cuprinde multe dureri fără legături între ele și totuși împletite așa de bine, înlocuindu-se una pe alta, suprapunîndu-se. - Și eu sunt atât de supărat! Are curajul, umilul Hacik, să se jeluiască, poate pentru că accen tul meu arată că am răbdare să-l ascult puțin sau pentru că el vrea să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
seniori ca Otomo, Omura, Arima și Ito. În ultima vreme, deveniseră tot mai influențați de cultura europeană. Nobunaga accepta, cu recunoștință, tot ceea ce se aducea din Europa - arme de foc, praf de pușcă, telescopuri, doctorii și echipamente medicale, pielărie, produse împletite și vopsite, obiecte de uz zilnic. Era deosebit de entuziasmat - și chiar dornic de a le avea și el - în fața inovațiilor din medicină, din astronomie și din știința militară. Totuși, existau două lucruri pe care nu le putea înțelege cu nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită împletită și smulse capătul șnurului. O scrisoare care fusese lipită dedesubt îi căzu în poală. Shinroku netezi scrisoarea și o puse în mâna seniorului său. Yasumasa studie, un timp, plicul. Da, este fără îndoială scrisul lui Shogen, dar e adresată fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cimitir. Pe ea, care are pentru îngrijirea plantelor o pasiune de-o viață, cu siguranță n-o descurajează numeroasele bălării uscate, rămase de astă-toamnă pe mormânt. Pe atunci ei doi încă nu erau împreună. Au adus în coșul de nuiele împletite douăsprezece primule cu rădăcinile pline de pământ umed, cumpărate în aceeași dimineață de la piață. În afară de bălăriile uscate mai sunt și tulpinile de muri, adânc și definitiv înrădăcinate într-o margine a îngrăditurii, de care Lucian n-a reușit să scape
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
loc să treacă. La cimitir, la fel ca la țară, chiar și necunoscuții se salută între ei. Mai stăm? o întreabă pe Liliana după ce doamna s-a îndepărtat. N-ai aprins lumânările. Așa e. Lucian cotrobăiește prin coșul de nuiele împletite, în căutarea lumânărilor... Cu puțin înainte de a muri, tatăl său și-a amintit de un preot cu care fusese coleg de liceu, la Iași. Prietenia lor poate continuase și în anii maturității. Lucian nu mai are posibilitatea să-l întrebe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei ce stătea să cadă, urmele de cocleală, șnurul de la toaletă, făcut din fire de nailon odinioară împletite, care se desfăcuseră și acum atârnau în dezordine și, în cele din urmă, rugina care izbucnea în pete roșii pe zonele de metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe balamalele de la ușa care nu se închidea. Piciorul lui Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
început totul. În toamna care-a urmat am început să-mi scriu jurnalul, cel la care migălesc și azi, după mai bine de treizeci de ani. Au venit apoi, unele după altele, poeme și povestiri, romane și scrisori de dragoste, împletite toate în dantela paradoxală a jurnalului meu. În tot acest timp, obiectul meu a stat neclintit în fața mea, lăsându-și urma pe multe fețe de masă de mușama și pe lacul multor birouri. L-am luat cu mine în toate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
evitând controalele severe, iese pe neașteptate, cu părul desfăcut, din covorul în care se ascunsese? Există în acest portret un amestec inextricabil de senzualitate și putere. Antonia se află la Museo Nazionale Romano: părul îi este prins în onduleuri perfect împletite, încât par o diademă. Un surâs imperceptibil, cu buzele strânse, îndulcește duritatea marmurei în jurul gurii; își înclină ușor capul, ca și cum ar asculta pe cineva care vorbește ridicându-se pe vârful picioarelor. O altă reprezentare a ei se găsește în prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să vrea. Adormi suspinând. În ziua de Crăciun, dimineața, merse la biserică, apoi se pregăti pentru vizita pe care avea s-o facă la părinții lui Petre. Se îmbrăcă într-un costum de mohair (fustă și bluză) de culoare roz, împletit chiar de ea și careia îi venea foarte bine, și-a ales din șifonier paltonul de culoare neagră din stofă, cu guler de astrahan și căciulă tot din astrahan, de culoare gri, făcute de comandă la un cojocar. Avea și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
se deprinsese cu oamenii și cu locurile și nu avea de gând să mai plece. În momentul când Stelian păși pe poartă, mai marele peste așezământul școlar al comunei tocmai stătea în veranda casei, așezat la o măsuță de răchită împletită, la o ceașcă de cafea împreună cu nevasta sa și-i explica țiganului Cenac, omul de serviciu al școlii, negru ca un harap și veșnic zâmbitor, cum să stârpească șoarecii din sălile de clasă, turnându-le motorină în găurile din dușumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
casa gospodarului care ne servește cu suc, uneori vin fiert, prăjituri, mai ales plăcintă cu mere sau nuci ori cu plăcintă cu brânză de vaci. Nu știu cum este prin alte sate dar aici, la Răducăneni, plăcinta este la mare căutare... Colacii, împletiți, prevăzuți cu coardă de jur împrejur, ne sunt dați de stăpâna casei în timp ce gospodarul ne dă și câte un ban...Numai că, acum cu criza aceasta financiară, nici ei săracii, nu prea au... La unele familii, unde avem colege, primim
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cămașa kaki pe care o purta avea în centru în dreptul inimii o pată uriașă de sânge. Deasupra femeii, deasupra cadavrului mai bine-zis stătea, cu capul în jos, o fetiță de vreo 5-6 ani. Părul îi era prins în două codițe împletite. Am schițat un mic zâmbet. Așa mă aranja mama când eram mică, cântândumi un cântec de leagăn, de care niciodată nu mă săturam. M-am apropiat timid de fetiță. Pe chipul ei se citea teama și îngrijorarea față de mama ei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o trimitea Înapoi oglinda Îi era necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe care Îi cunoscuse Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui o sărutare scurtă pe obraz. - Mai așteaptă un pic... - Nu va veni. - Ascultă, Marie te iubește din... - Nu mai vreau să-i aud numele, i-o tăie el Îndepărtîndu-se. Marie ieși pe balconul camerei, punîndu-și haina de piele. Părul, Împletit cuminte Într-o coadă grea, Îi degaja chipul, accentuîndu-i paloarea; dormise totuși prea puțin. Se crispă auzind sirena bacului și se abținu să se miște. Și-l Închipui pe Christian, pe pasarelă, Întorcîndu-se spre chei Într-o ultimă mișcare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stau de vorbă cu creaturi cărora nu le-am acordat până acum prea multă atenție. Nu mai pot asculta aceleași povești pe care le-am auzit cu zâmbetul ei alături, cu genunchii noștri privindu-se față în față, cu mâinile împletite. Trec pe lângă grădina Hipogrifului, care era unul dintre favoriții ei. Mă opresc. În ce mă privește, nu am prea fost niciodată atras de ghearele lui uriașe, de profilul său vulturesc, cu ciocul întors ca un pu mnal. Un gând nebunesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trecerea lui d'Arrast, se deschiseră câteva uși, prin care se iviră capete oacheșe de copii ce dispărură de îndată, cu râsete înăbușite. În camera de oaspeți, de o frumoasă arhitectură, se aflau doar câteva mobile, din crengi de palmier împletite, și niște colivii mari cu păsări ce făceau o larmă asurzitoare. Balconul pe care se așezară dădea în mica piață din fața bisericii, unde începuse să se adune o mulțime neînchipuit'de tăcută, ce rămânea nemișcată sub căldura care se revărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și ea, una. Acum Însă e cam târziu. Prioritățile ei erau altele... Domnul Húsvágó era În picioare și se scuza că vorbise atât de mult, Încât uitase pentru ce venise. Ieși pe terasă de unde se Întoarse cu coșul de salcie Împletită, acoperit cu un ștergar alb țesut În casă, sub care se ascundea o mică „mezelărie”... Măcelarul dezveli coșul cu solemnitatea cu care primarii dezvelesc monumentele. Ceea ce se Înfățișă doamnei Ster avu darul de a o surprinde, căci ochii Îi străluciră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]