2,171 matches
-
de fapt, deținea o cameră complet separată în dosul casei (a profitat de ea pentru o legătură sentimentală incestuoasă), sublocotenent: urmase școala militară la Budapesta, a intrat imediat după Unire în armata română, i-a fost camarad și s-a împrietenit cu locotenentul Negoițescu, pe care l-a introdus, cu ocazia primului lor Crăciun comun, în familia preotului Cotuțiu, la Diug. Pe deasupra, picase și maică mea cu odorul ei; de tata nu-mi amintesc deloc, fiindcă el, ofițer de geniu, era
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ai vechiului regim, refuzase să depună jurământul de credință față de statul român și, dezamăgit de statornicirea incredibilei răsturnări istorice, și-a pus capăt zilelor (copiii lui s-au adaptat însă, găsindu-și un loc onorabil în societate - mama s-a împrietenit cu o fiică a sa). Sora lor mai mare, Rózsika, fostă cântăreață la opera din Budapesta (sau Viena?), pe care am zărit-o de vreo două ori, când o vizita pe stăpâna casei din Strada Călugărițelor, era și dânsa înaltă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
trotuarelor asfaltate și chiar de asfaltul carosabil) de limitele ei. Societatea copiilor era aici mult mai bogată și mai „selectă“, cu conture mai distincte - din cauza sporitei mele capacități de percepție - decât ceea ce cunoscusem „în trecut“. Pe perimetrul curții, m-am împrietenit îndată cu patru dintre copiii ce locuiau aici. Consulul avea două odrasle simpatice prin aerul foarte dezghețat (emancipat), care învățaseră românește (servind de interpreți părinților, când urcam sus la ei), o fată și un băiat: Loulou și Guy. Mai emancipată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prostiile“, am refuzat. Cât de indiferentă mi-a fost această experiență se vede și din împrejurarea că, student fiind - peste ani -, habar n-aveam că există, între practicile erotice (între „prostii“), fellatio. În vecini, la închisoarea de minori, m-am împrietenit cu un copil al directorului, Moldovan: dintre cei mai mici ca mine, un băiat, Victor, a ajuns actor la Teatrul Național, iar fata, Nuni, a devenit cititoare a poeziilor mele hermetice. Minorii în haine vărgate, care trebăluiau uneori în curtea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
oamenii se mută de Sf. Dumitru, dând faptului un sens religios: noi ne mutasem mereu, dar nu la zi fixată în calendar, ci atunci când ne obligau împrejurări independente de voința noastră), m-am adaptat și integrat repede, mai cu seamă împrietenindu-mă cu câțiva băieți din clasă. Locuiam în orașul de jos, pe strada Teodor Tenea, lungă și plină de indivizi de tot soiul și de toată teapa, ce mi-a devenit, de bună seamă, familiară și ca spațiu de mic
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dacă nu de altceva, din solidaritate familială. Îi detestam pe părinții mei când îmi aplicau vreo corecțiune și simțeam nevoia să mă răzbun pe loc, dar ei continuau să fie părinții mei, bunul meu de veci. Dintre colegi, m-am împrietenit cu câțiva, încă prezenți înaintea ochilor mei, treji în a-i evoca. Abeles, cu numele biblic rezonant cu care îl chemam și la joacă, un băiețaș manierat, simpatic, dolofan și îmbrăcat cu deosebită grijă, era fiul unui bancher evreu (ferestrele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Gelu. Cum sunt însă artistele, care uită repede, când am reîntâlnit-o la Köln, unde soarta ne-a aruncat pe amândoi, a trebuit eu să-i reamintesc că ne cunoșteam de mult. În clasa a doua de liceu, m-am împrietenit cu un coleg din clasele B, paralele: Petre Hossu, care nutrea aceleași ambiții literare ca și mine. Ne am hotărât să scriem împreună un roman polițist, care să se petreacă în Africa neagră. Eu am propus titlul de Tribul Koi-Koi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
oraș, cu cârja lui protopopească (de fapt, un baston masiv) și pălăria de Don Basilio asigurându-i marțialitatea. Maică-mea și tanti Virginia le găseau totuși destul de onorabile, fiind bine-crescute, îmbrăcate cu decență, inteligente, salvând aparențele „bunei condiții“. Eu mă împrietenisem cu ele, încântat că-mi împrumutau cărți (dintre cele menționate mai sus). Nu înțeleg de ce, la „lecturile de taină“, aveam nevoie de un companion. Luam cu mine, chiar și în closet, unde îmi mai făceam și nevoile între timp, pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prin elenistul Ștefan Bezdechi, cu prestigioasa revistă clujeană Symposion, în care urma să mi se publice o altă poezie, din aceeași fază de tranziție: aveam deci pretenții. Premergând acestea, și încă în spiritul existenței mele anacronice de la Aiud, m-am împrietenit, la începutul etapei clujene, cu doi liceeni - veleitari în ale condeiului ca și mine - care locuiau nu departe de casa noastră, și ei fii de avocați: de primul, ca să mi aduc aminte numele lui, ar trebui să constrâng memoria să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
însă decisiv atunci, profund, viu spiritualizându-mă, a fost o femeie matură: Ana Slăvoacă („tanti Anuța“), sora egeriei mele de la Aiud, din cercul prietenilor lui Liviu Rebreanu, soția doctorului Pavel Gălan, directorul Casei Asigurărilor Sociale din capitala Ardealului. S-a împrietenit cu maică-mea (poate din cauza mea, căci altfel nu se potriveau deloc, diferența intelectuală și sensibilă dintre ele fiind mult prea mare) și o vizitam des, ca să-i împărtășesc produsele mele literare. Era o femeie cu înfățișarea nespus de delicată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
crescut“) cu domnul Rieger sau o sărutam ceremonios pe a doamnei, când îi întâlneam pe culoarele casei, nu cred că erau prea liniștiți văzându-mă în cămașă verde, pentru mine veșmânt încântător și inocent. Cu timpul, părinții mei s-au împrietenit cu toată familia Rieger, care ne invitau la sărbătorile și ceremoniile lor - nunți, de exemplu (cămașa verde nu mai exista, eu mă „cumințisem“) - ori ne-au încredințat lucruri de preț să le păstrăm pentru dânșii până când se vor schimba vremurile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
toate româncele cunoscute și necunoscute îmi căutau de lucru. Vorbeam la telefon cu Aurelia, cu Tincuța, femei pe care nu le cunoșteam, dar care mă sunau pentru că aflaseră că-s la necaz și voiau să mă ajute. Mai târziu mă împrietenisem la telefon cu o fată din Onești. Ne încărcam telefoanele reciproc, ne sprijineam, dar nu știam cum arată. Într-o zi am aflat de un preot din Perugia care ar fi putut să-mi găsească de muncă. L-am sunat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a rezista. Că trebuie să trimit bani pentru lapte, pentru școli și pentru mere. Și că viața mea nu poate depinde de o vorbă bună. Scrisoarea 84 Știi de ce sunt singură? Hai să-ți explic! Am două variante: să mă împrietenesc cu o româncă, sau să am o relație cu un bărbat. O relație de prietenie cu o româncă e greu de realizat. E penibil. Toate femeile pe care le-am întâlnit până acum vorbesc obsedant doar de moșii și babele
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
prietenie cu Doamna de Staël, cu Doamna Récamier, cu Chateaubriand. În 1803 îi apare romanul de confesiuni Valérie. Îi vizi tează în exil pe Doamna de Staël și pe Benjamin Constant; în timpul misiunii diplomatice a soțului său la Berlin se împrietenește cu regina Prusiei, Ludovica. Către 50 de ani încep să se vădească la ea tendințele mistice, influențată fiind de Swedenborg. Se crede chemată să regenereze prin creștinism întreaga lume; în Germania ține prelegeri populare foarte frecventate. După abdicarea lui Napoleon
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
1778). Gânditor politic și scriitor. Dintr-o familie de ceasornicari din Geneva, începe o viață de vagabondaj, dar, totodată, se cultivă ca autodidact. La 28 de ani, după ce exercitase 14 meserii, inclusiv aceea de lacheu, ajunge la Paris, unde se împrietenește cu Diderot și Condillac, formând unul dintre primele nuclee ale partidei enciclopediste, și se însoțește cu o lenjereasă cu care a avut cinci copii, toți depuși la Azilul copiilor găsiți. Diderot îi comandă articole despre muzică pentru Enciclopedie; în 1750
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de familie, de final, cu (sau fără) iubire împlinită, începe să piară. Trebuie să se schimbe orizontul de așteptare, care învață acum să includă aceste romane noi, sfidătoare, aparent lipsite de ceea ce două mii de ani a fost hrana literaturii. Ne împrieteneam cu eroul pe când îi citeam istoria și așteptam suspansul și rezolvarea într-un final absolut. Acum nu mai e cazul să așteptăm. Ne împrietenim cu autorul, care ne derutează și ocultează textul. Dacă pe vremuri romanul era o afirmație, acum
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aceste romane noi, sfidătoare, aparent lipsite de ceea ce două mii de ani a fost hrana literaturii. Ne împrieteneam cu eroul pe când îi citeam istoria și așteptam suspansul și rezolvarea într-un final absolut. Acum nu mai e cazul să așteptăm. Ne împrietenim cu autorul, care ne derutează și ocultează textul. Dacă pe vremuri romanul era o afirmație, acum e un semn de întrebare, iar lectorul n-are decât să-și răspundă singur sau să-și înghită nemulțumirea. Realismul secolului XX (ideal reprezentat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
n-a trăit în ea... Un alt interviu continuă ideea: Ce am făcut a fost crunt, dar n-am avut încotro, sunt convinsă că altminteri deveneam alcoolică ori înnebuneam la propriu. Nu puteam suferi viața aceea... Mai târziu m-am împrietenit cu copiii, cu nepoții, și tot restul. Nu spun că n-a fost crunt, de fapt. Justificări lungi, sinuoase, fără simțul umorului. Stabilită în Anglia, Doris Lessing începe să scrie și ajunge în 2007 la peste șaizeci de titluri. Câteva
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o dată așa ca un artist obișnuit cu interviurile. Ele Își văd de existența lor. Le dau târcoale, le observ cu răbdare liniștită. Revin În peisaj, pândesc florile la diferite ore ale luminii, mângâi obiectele, vreau intimitate. Numai după ce ne-am Împrietenit pot Începe să-mi Închipui. Și când am terminat schelăria căpriorilor din acoperișul așezat pe iarbă, Încep să-l urc spre cer prin culori. De aceea, aproape nu desenez, fixez doar niște repere asemeni pietrelor din colțurile viitoarei case. Dacă
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
nu vedeam decât partea strălucitoare, excitantă. Frivolitatea mea era însoțită de o nouă curiozitate, trăiam în euforia descoperirilor umane și intelectuale pe care le datorez acelei epoci. Întoarsă din străinătate la începutul anilor ’40, făceam cunoștință cu cultura română, mă împrieteneam cu poeți și scriitori (Dan Botta, Ion Barbu, Dinu Noica, Barbu Brezianu, Ion Negoițescu) care mă inițiau în farmecul orașului, mă făceau să descopăr marea poezie dintre cele două războaie și vechile balade românești pe care ne duceam să le
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
fusese arestat pentru că Tomescu vorbise prea mult în afara și în timpul anchetei. Or, soarta lor era de mult pecetluită, dar Securitatea îi făcea pe oameni să creadă că fiecare a intrat la apă din pricina celuilalt. Dar cel cu care m-am împrietenit cel mai mult, în celulă, a fost tot Nicu Steinhardt. El crea cele mai plăcute momente de acolo, dacă pot să le numesc astfel. Avea o vastă erudiție, făcuse Literele și Dreptul și ducea discuții politice extrem de interesante cu Bentoiu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de părinți, deși părinții încearcă încă din timpul copilăriei să le ofere independență. În sfârșit, nici mșcar prietenii pe care și-i aleg adolescenții nu constituie un motiv de nemulțumire pentru părinți, deoarece se pare că tinerii tind să se împrietenească cu cei care împărtășesc valori similare cu ale lor. Argumentele lui Bandura nu susțin că adolescența este o perioadă total lipsită de probleme, dar acestea nu sunt cu mult mai mari decât problemele specifice oricărei etape de vârstă. Adolescența este
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
care i s-au făcut, cea mai plastică este a norei ei, Lili Teodoreanu, soția lui Ionel Teodoreanu, scriitoarea Ștefana Velisar-Teodoreanu (1897-1995), cea care în volumul de memorialistică Ursitul. Evocări, amintiri (1970) scria, printre altele: „ĂÎn timpul acesta, eu mă împrieteneam cu mama lui. Grație ei mă adusese tata în țară. Era o mare putere în făptura ei, cu fața netedă și palidă, ca o piatră scoasă din râu, șlefuită de valuri, și cu un zâmbet cu ochii pe jumătate închiși
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
aerul acela care mă obliga să-i spun de câte ori mă adresam: Domnule profesor, pentru că era înainte de toate un dascăl de literatură. L-am cunoscut la "Sburătorul" și cred că și acum resimt glacialitatea privirii sale. Era o ființă ce se împrietenea greu deși avea amici numeroși și nu de puține ori a fost afectuos chiar cu subsemnatul. În jurul său roiau poeți și literați amuzanți între care cel mai drag i-a fost Tonegaru, atât de devreme plecat dintre noi. Trona în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Parsifal, regele Ludovic al II-lea al Bavariei, isprăvile lui Ludendorff și eroicile lupte ale teutonilor împotriva cotropitorilor romani.” Nesațiul cultural nu-l părăsește nici o clipă. Este liantul care sudează prietenii durabile, chiar nedeșirabile. Despre Radu Lecca chiar afirmă: „Ne împrieteniseră Ernst Junger, Montherlant, Camus și Ortega”. Are o disponibilitate pentru învățare care nicicum nu poate fi saturată. Acceptă să învețe de la Sergiu Al George, de la Noica, de la Paleologu cu tot atâta voluptate cu câtă îi învață pe alții. Reușește ceea ce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]