13,283 matches
-
Nefiind un om obișnuit, fiind un artist, el acceptă jertfa. La el focul iubirii, se contopește cu focul creației, suferința îl călește. El își jertfește tocmai ce are el mai de preț, soția iubitoare și viața lui însuși pentru a înălța strălucitorul monument. Omul, ființă muritoare, nu poate crea nimic desăvârșit decât cu prețul vieții sale. Numai după ce a fost însuflețit de cineva, lucrul trece în rândul lucrărilor vii, încetând de a mai fi o formă a morții. Visul nu se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cotitură a căii ferate. La puțin timp după trecerea trenului de halta Dobrina, se deschide în fața călătorului o depresiune largă, luminoasă, pe fundul căreia se îngrămădesc ca niște ciuperci, o sumedenie de case și blocuri, alături de numeroși arbori ce-și înalță vârfurile către soare. În partea cealaltă a orașului sunt dealuri domoale acoperite cu vii printre care se adâncesc văi, unele înverzite. Una dintre aceste văi este Recea care este străbătută de pârâul cu același nume, ce curge domolindu-și albia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cea mai frumoasă și mai atrăgătoare dintre toate grădinile. Plină de flori, de copaci, de păsări, de fluturi și albine, de tot ce este viu, ea seamănă cu o adevărată grădină botanică. În mijlocul ei, gladiole roșii, albe și galbene se înalță impunătoare, cu frunzele ca niște săbii. Apoi crinii foarte înalți și drepți cu floarea lor albă și mirosul lor amețitor, plin de polen galben. Trandafirii roșii ca sângele sunt mai îmbătători și mai mirositori decât toate florile. Ei sunt mândria
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
O plasă de zorele mov se împletește printre aceste flori. Regina nopții, fermecătoare și ea, se întrece cu celelalte flori. În grădina mea se află și alte flori, una mai frumoasă decât alta: ochiul-boului, crizanteme, guraleului și laleaua care își înalță floarea ei ca o cupă. Un liliac străjuiește alături de un măr și un păr grădina mea cea minunată. Fluturii cei frumoși, cu aripile lor frumos colorate, se amestecă și ei printre flori. Albinele zboară din floare în floare culegând nectarul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
teritoriu netulburat de om. Licăririle amurgului îmbracă apele în argint, poleindu-le cu aur. Cerul și apa se întrepătrund, iubindu-se sub umbrele întunecate ale sălciilor. Pe când luna strălucește pe cer ca o corabie în albastre depărtări, solistele privighetori își înalță maiestuos cântecul în tufișuri cenușii. Adieri dulci-mirositoare se revarsă cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci ea e leagănul dorului și e cununa de lauri a universului. ... este zâna frumuseții, parfumul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați pe un uriaș disc rotitor, oamenii Își simțeau măruntaiele gata să iasă În lume odată cu zumzetul mult visat al artezienei. Și minunea se săvârși: un fir gălbui și firav de apă se Înălță pe neașteptate cam o jumătate de metru deasupra capului somnoros al peștelui apoi, tot pe neașteptate, se prăbuși moale În bazin. Dată fiind absența proteinelor animale din alimentație, mulțimea reacționă prudent la această farsă. Câteva proteste politicoase, Înecate În fluierături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șeful ridică brațul arătând verdele. Flecăreala bătrânei Începuse să-l obosească. Răsuflă ușurat văzând cum se făcea tot mai mică pe măsură ce trenul se Îndepărta. Privise tot timpul deasupra lui, iar el Îi ura pe toți cei care Îi nesocoteau persoana. Înălță privirea ca din Întâmplare. La un pas de el, o fetișcană blondă Își ștergea lacrimile de pe obraz cu o batistă Înflorată. Apucă să vadă și ochii: verzi și mâloși. Prima măsură care se impunea dată fiind „eminența” mutării era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar putea răsplăti pe de-a-ntregul bunăvoința gazdelor sale. Și gândul faptă se făcu. Dar fără Încuviințarea sa: pătura cu care era acoperit, verde și roasă până la urzeală, Încât semăna mai degrabă cu o pânză de sac, Începu să se Înalțe puțin câte puțin deasupra pântecelui său: ca un palmier În deșert, șopti Amalia, ca o pagodă, ba nu, ca o catedrală, ca Turnul Ștefan, ca Dealul Florilor, ca Ignișul, șuieră Amalia, ca Moldoveanu, Negoiu și Omul, ca Mont Blanc. Amalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
De-a dreptul provincială. Și, pe deasupra, trăda o anume ignoranță, greu totuși imputabilă unui cufăr: cu vremea, străzile cu case cu tot se mută În oameni, le sistematizează viscerele și unde nu era decât pământ mustind de sânge cald, se Înalță case din cărămidă și blocuri din beton și sticlă. Așa Încât oamenii se mișcă În propriile lor celule unde lumina ochilor e de prisos. Ești bolnav, domnule profesor, interveni din nou vocea din valiză. Doar răcit, preciză Petru, moale, deloc dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea. Și privirea dădea o fărmă lâncezelii, Îi imprima chiar o energie discretă, asemenea volutelor de fum ce se Înălțau cândva din pipa lui Szántó. Dumnezeu știe că a privi e un lucru bun, căci În a șaptea zi a Genezei nici el nu făcuse altceva decât să privească lumea așa cum și noi o privim azi pe Animal Planet sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o intensitate neobișnuită pentru luna august. Călugărul care aduna bani pentru construirea unei biserici undeva În Moldova Își făcea monetarul printre cruci și mătănii ca să poată da socoteală, la o adică, de fiecare bănuț, În vreme ce șinele de cale ferată se Înălțau drept În sus, trăgând și traversele după ele, arătând tuturor calea, precum Scara lui Iacov. A doua explozie n-a mai venit, Însă, așa că lumea Își recapătă pulsul normal și respirația firească. Doar un ceferist de la revizie a rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de băut cărată În spate de tovarășa Îngrijitoare Codruța, Într-o marmită de zece litri, pregătită anume pentru plimbarea În parc. Apoi s-au pus pe plâns cu toții: copii și tovarășe. S-a trezit doar când lângă el s-a Înălțat un mușuroi al ispitei și al milei deopotrivă, În care se regăseau cele mai frumoase castane culese chiar atunci, o halviță, un măr, câteva nuci, un ceas de mână fără arătătoare, o cutie de farduri, o fotografie cu B.B
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zis că apa-i destul de mare acum ca să ia mașinile pe sus. Mașinile. Numai în vale să nu fii acum. Așa-i, am zis, picurând apă pe jos. Am fost acolo și e destul de neplăcut. — Da? zise ea și se înălță cu un centimetru doar întinzându-și gâtul. E așa cum se spune? Mașinile? Părea trecută cu puțin de cincizeci de ani, avea un păr roșcat-aprins, ochi luminoși și obraji roșii, care puneau în valoare o gură ca o inimă mare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Gândurile mă străpunseră ca niște ace încinse. — E aproape miezul zilei, spuse, văzând că mă mișc. De sub ambii saci de dormit, m-am ridicat cu greu în capul oaselor. — Mulțumesc pentru că m-ai învelit. — Păi, cred că era nevoie. După ce înălță un nou „cort“ din hârtie și lemne, Scout suflă în cenușa alb-prăfoasă din mijlocul lui. Am privit-o un timp. — Deci, am spus, acum ce urmează? — Păi, depinde la ce te referi. Dacă întrebi de călătorie, suntem în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întorsese la foc, ațâțându-l. — O, Doamne, zise ea încet cu fața spre foc. O să se transforme și el într-un pervers de care nu mai scapi. Îmi aruncă zâmbetul acela tăios și primele fuioare de fum începură să se înalțe din focul timid. Douăzeci de minute mai târziu, după cafea neagră și pâine și o conservă cu ton pentru Ian, aproape că strânseserăm tabăra. — Scout, îți amintești ce spuneai despre aruncatul de pe pod? — Mda? — Doar de data asta, fără trucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe ciment. Am sărit din nou în picioare, m-am întors și, apucând mânerul cuștii lui Ian, am alergat spre Scout. Eu și Scout alergând de-a lungul pasajului. — Prin zid, strigă ea, prin gaura din zid. — Iisuse. Ideea podelei înălțându-se sub picioarele noastre grăbite într-un val care se rostogolea cu viteză. — Iese, iese din nou la suprafață. Scout aruncându-se printr-un gol din zidul de cărămidă de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mirosind a rumeguș dulce, zemos. Au fost incluse și bucăți de plăci dure, placaj și plăci aglomerate, însă mare parte din planul podelei era alcătuit din podele lemnoase. 2. Cutii. O mare porțiune centrală, dreptunghiulară, a planului podelei a fost înălțat la nivelul mijlocului din mai multe cutii. Printre acestea se numărau cutii de carton, cutiuțe de ceai, lăzi de plastic etc. Cele mai multe dintre ele păreau goale, cu câteva excepții însă: o cutie ce servise odată ca ambalaj unui frigider mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se risipeau în jurul nostru. — Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am întors să mă uit. Bărcuța galbenă a lui Ian tresălta pe valuri mai încolo. Mult în spatele lui, în largul mării, insula se înălța măreață și stâncoasă, încețoșată în zare. — Ian! am strigat, pe jumătate spre motan și pe jumătate de bucurie că-i văd bărcuța. Am fluturat din mână în direcția lui. Cred că-l văd. Tu îl vezi? — O, da, încuviință ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
coșurile, pe trotuare; tufele iasomiei exuberant înflorite, cît să urce grădina-n aer, cum își ridica un dirijor, inspirat genial, orchestra spre ceruri pure. Tata mi-a povestit, despre George Enescu: "Se întîmpla, cînd dirija el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua în sus, Iordana, nu știu cum". Era vremea ceaiurilor de liceeni, vremea reuniunilor de liceeni, superb-îndrăgostiți, necondiționat-îndrăgostiți. Ochii lărgiți de mirajul vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am avut notă maximă. "Loc" n-am prea avut. Am traversat iarna, primăvara, vara într-o stare suportabilă. N-am mai scîncit, gemut, plîns în bozii de după dîmboc. Îi mai simțeam vibrația în aerul casei și-mi era destul: iubirea înalță, se zice, și nu-i un neadevăr ori o exagerare dacă poate trece dincolo de materie. Materia de jos. Legătura fizică nu înseamnă neapărat iubire. Nu-i garanție într-o iubire. Pe mine și pe Iordan ne-a dus la tulburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frunză (ca să fie și o culoare la începutul ăsta de zi), o frunză roșie. O bancnotă, parcă, de zece, scoasă din circulație. Dragostea pentru Iordan a crescut ca vișinul ieșit din crăpătura temeliei. Fără șansă. Și uite-l: s-a înălțat strîmb, cu grilajul demisolului intrat în trunchi. A rezistat așa, schilodit, în timp ce mărul sădit la loc bun a crăpat pînă la jumătate. Eu n-am rezistat decenii fără bărbatul meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
liberă. Arată ca țărăncile în bunde și, pe sub bunde, cu tricouri second hand, pe care stau scrise orizontal-vertical, nuștiuceuri ca Love-Coach. A ajuns limbă second-hand. Șoferul ne lasă la intrarea în Dorobanț, lîngă o reclamă de șampon. Exact unde se înălța alta: "Nici o masă fără pește". Mîncam la rupere pește oceanic. România avea a cincea flotă de pescuit oceanic din lume sau așa ne lăudam. Un lider politic, despre care presa scrie că a contribuit la distrugerea flotei, dă interviuri într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de unde-mi cumpăram borș?" Mai viguros, "Extens" chiar vindea: șosete, ca și "Al Sharani". Uite și-un băștinaș: "Vlad Company"", ne-am luminat noi. "Plus o alianță: "Naor & Felicia". Comerțul cu țigări părea cel mai prosper: reclama Golden America se înălța, hăt, deasupra bisericii Vulpe, iar indicatorul spre Bojdeuca lui Creangă era umbrit de chemarea lui Abes-Med la tutun Monte Carlo. Și cîte soluții aveam în față, pe-o sută de metri, să cumpărăm semințe: de la El Bakara (autentic egiptene), de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe cravate. Pe mine și pe Fluturel, mai tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
subpus lui Mistrie: îi păzea poroncile, nu dădea prin băț. "Maître, îi spunea, maître, pot să..." Tonul, ce zic tonul?, tonurile pe care pronunța Milucă maître! Ce vorbă era vorba asta, maître! Tu ești Ditamai Mistrie; ceilalți, mărunțiș. Institutul îi înălța cîntări: metrî a zis, metrî a interzis. Ca să-l supradimensioneze, se făceau mai mici decît Mistrie. Și cel mai mic, parameciul de Milucă. Din coincidența scaun-persoană, răsare, crește și-nflorește cultul, dar și relația cu cel de sus, cu prea-înaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]