KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...278 >

6,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

gândeam încă la Jo Lynne când mă duceam sus. De la geam, dar nu din camera cu trenul, ci din dormitorul meu, puteam să văd casele mici de pe deal unde am sărutat-o. Erau toate terminate acum și găzduiau mulți oameni înăuntru. Noaptea, luminile lor erau aprinse. Asta le făcea și mai ușor de observat, așa că stăteam uneori noaptea pe pervaz și le priveam. Dar nu îmi plăcea să văd partea aceea a dealului luminată. Îmi plăcea să mi-o imaginez așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
într-o cratiță. Apoi m-am întrebat unde o fi mama. Am deschis ușa din spate și am strigat-o prin tot vântul acela, dar apoi mi-am amintit că nu răspunde niciodată când o strigi și că oricum, venea înăuntru imediat ce se însera. Întunericul o speria. Era probabil sus, așa că nu m-am mai gândit la asta. Când porumbul s-a încălzit, l-am pus într-o farfurie, am pus ceva unt pe el, am luat niște pâine și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
vine rău. Omorâsem pe cineva. Frigul din casă mă făcea să tremur, deși aveam paltonul pe mine. Am fugit pe holul de sus, am mers în camera cu trenul și am trântit ușa. Am încercat să deschid geamul ca să las înăuntru puțin din căldura de afară, dar geamul se înțepenise. Picioarele mă furnicau în sus și în jos, pe dinăuntru, și am simțit că senzația mă apucă și mă strânge chiar până sus, între ele. Afară pinii se legănau în vânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

ușă. Am apucat mânerul și l-am răsucit către stânga cât am putut, atât cât să fac o crăpătură între ușă și cadru. Cardul din plastic laminat, pe care îl folosesc la treburi de genul ăsta, a alunecat destul de ușor înăuntru, iar încuietoarea era la fel de veche și obosită ca întreaga clădire și mi-a fost tot atât de greu să o sparg cum îi e unui pensionar cu artrită să își fractureze genunchiul. Yala a cedat. Trăgând de ea, am întors mânerul, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
a fost tot atât de greu să o sparg cum îi e unui pensionar cu artrită să își fractureze genunchiul. Yala a cedat. Trăgând de ea, am întors mânerul, care a scârțâit ruginit, și am deschis ușa. într-o secundă am fost înăuntru, închizând ușa după mine cu atâta grijă de parcă ar fi fost o sculptură prețioasă pe care o așezam pe piedestal. Apoi m-am rezemat de ea, respirând lung, dorindu-mi să fi avut niște țigări la mine. Aș fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
că o să trebuiască să pună la loc mai târziu în cutie biscuiții rămași... și totuși nu voise să lase cutiile afară, nici măcar pentru câteva ore. Așa că de ce le-ar fi lăsat acum? Câteva dulapuri aveau ușile întredeschise. M-am uitat înăuntru și am văzut că oalele și tigăile erau de-a valma unele peste altele, ca și cum cineva le-ar fi scos afară după care le-ar fi înghesuit înapoi, la nimereală, în loc să le așeze una într-alta după mărime. îmi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
la nimereală, în loc să le așeze una într-alta după mărime. îmi era imposibil să îmi închipui că Lee și-a lăsat dulapurile în halul ăla. Toate cutiile care se vedeau afară pe blat erau pe jumătate goale. Am verificat și înăuntru, mai erau cutii sigilate, nedesfăcute. Mi-am imaginat cum cineva a deschis dulapul, a scotocit, scoțând pe blat doar cutiile desfăcute, băgând mâna în fiecare - făină, orez, musli - să vadă dacă mai e și altceva înăuntru. Părea ridicol. Nu puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
goale. Am verificat și înăuntru, mai erau cutii sigilate, nedesfăcute. Mi-am imaginat cum cineva a deschis dulapul, a scotocit, scoțând pe blat doar cutiile desfăcute, băgând mâna în fiecare - făină, orez, musli - să vadă dacă mai e și altceva înăuntru. Părea ridicol. Nu puteam să iau gândul în serios. Și totuși nimic altceva nu părea să explice și să dea sens celor ce le vedeam. M-am întors cu fața spre celălalt perete. Căutam avizierul lui Lee, o bucată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Nici un răspuns. Eram gata să renunț când, de după ușa apartamentului vecin se iuvi un cap. Era capul unei femei, curioasă ca o maimuță. Restul corpului ieșise puțin încovoiat și cu sfială, ca și cum în orice moment putea să dispară la loc înăuntru. Era mică și arăta destul de bine pentru vârsta ei, vreo șaptezeci de ani sau ceva de genul ăsta, într-un pulover verde închis peste o bluză șifonată, pe care scria Liberty. Părul gri și fin era prins ordonat în vârful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Se juca cu broșa de la gât. — Așa e, aș fi jurat că în dimineața asta a fost ocupată în bucătărie. E perete comun cu dormitorul meu, știi? Nu era încă lumină, dar nici noapte nu mai era. Perdelele mele lasă înăuntru puțină lumină, pentru că nu sunt atât de groase pe cât par să fie. Nu era cu mult înainte de răsărit. îmi aduc clar aminte că m-am gândit că e o oră nepotrivită să îți faci un ceai. Sau chiar să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
dacă rămân acasă, mâine-dimineață când m-aș uita pe fereastră, aș vedea-o zăcând acolo, sub copaci, ghemuită, moartă. Nu aveam ce să spun. Am deschis ușa fără să scot un cuvânt; Tom s-a ridicat și m-a urmat înăuntru. Am mers, în tăcere, până la frigider, am scos votca, am pescuit două pahare mari din chiuvetă și am urcat scara până în podul în care dormeam; m-am făcut comodă pe saltea, am umplut paharele până la refuz, i-am întins și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
expatriați din Londra. Sâmbătă seară petrecerea se revărsa în stradă. Geamurile, împodobite decorativ cu panglici aurii care declarau „Cele mai bune scoici din Londra“ și „Bere brună și plăcinte“, abia puteau stâpâni zgomotul. Am deschis ușa cât să mă strecor înăuntru. Era o încăpere imensă cu un bar în centru, podeaua era din lemn lăcuit, pe pereți atârnau fotografii și picturi ale unor irlandezi faimoși, un foc dezlănțuit într-o cușcă de fier. Dar în noaptea asta decorul nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
pe timpul zilei. Și-a făcut apariția pe la șase într-un Golf GTI bleumarin, care ieșea în evidență de la o poștă și pe care l-a parcat la câteva case în josul străzii. Avea noroc dacă nu-i spărgeau mașina cu el înăuntru cu tot. Mașina îmi confirmase bănuiala în legătură cu slujba lui de peste zi. Nu ar fi făcut banii ăia din urmărit oameni; nu era destul de bun. Și acum își alesese momentul prost. Aveam o întâlnire cu doamna Laura Archer și nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
cu cina în poală. Laura Archer locuia pe o stradă drăguță și liniștită în Putney, într-o casă de dimensiuni medii, care avea în față un petic de iarbă verde; suburbie în oraș. A intrat, dar luminile erau deja aprinse înăuntru și o mașină parcată pe alee. Taxiul a plecat. Am pornit dubița și am trecut cât am putut de încet pe lângă casă. Perdelele erau trase, așa că nu am putut vedea înăuntru. La ușă era o singură sonerie. Doamna și, probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
în oraș. A intrat, dar luminile erau deja aprinse înăuntru și o mașină parcată pe alee. Taxiul a plecat. Am pornit dubița și am trecut cât am putut de încet pe lângă casă. Perdelele erau trase, așa că nu am putut vedea înăuntru. La ușă era o singură sonerie. Doamna și, probabil, domnul Archer erau singurii locatari. Bineînțeles că domnul Archer nu știa de ce doamna Archer a venit târziu de la muncă, căci doamna Archer mi-a specificat să sun numai la birou. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
aibă cineva cheia... era mai degrabă plăcut ca Lee să vină și să plece. Era atât de silențioasă. îi simțeam prezența, dar era foarte discretă. Lee era specială. A descuiat lacătul și l-am ajutat să împingă ușa de la garaj. înăuntru era aerisit și foarte spațios, plin de lumină de la ferestrele mari din acoperiș și de la celelalte de pe pereți. Stephen a încremenit în fața ușii, nevrând să intre. — Ce anume spuneați că aveți de căutat, domnișoară Jones? —Sam, te rog... Niște schițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
și pălărie din lână, a făcut un gest leilor care s-au mișcat din loc fără prea multă tragere de inimă. Baby l-a sărutat și apoi s-au angajat într-o discuție despre câți oameni putea ea să bage înăuntru. Profitând de neatenția lui Jacques, am trecut neobservată de ușă, mergând spre scările cu mochetă verde. Esențial la o asemenea mișcare este să mergi drept înainte de parcă nu-ți poți imagina cum cineva ți-ar putea schimba traiectoria. Am observat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
norocos că am venit până la urmă acasă, am spus înțepător de parcă aș fi vrut să-l disec cu vorbele mele. A zâmbit flegmatic. Avea dinții galbeni și crăpați ca niște bucăți de os învechit. —Ai de gând să mă inviți înăuntru? — Ești al naibii de autoritar, nu-i așa? — Stăm aici toată noaptea să punem întrebări? M-am predat. Aș putea spune că fără să vreau, dar aș minți. Stătea în spatele meu, atât de aproape că îi simțeam respirația fierbinte în părul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
privată de maximă securitate. Ușa de la intrare era foarte grea, un portal din oțel ornat cu alamă la fel de primitor precum o piatră de mormânt. Poate că designul avea menirea să reasigure clienții băncii că banii lor se află în siguranță înăuntru. Să mai și ieși de acolo putea deveni o problemă de altă natură. Știam că e o bancă, pentru că pe ușă scria cu litere pătrățoase numele companiei. Foarte interesant. Era clădirea Wallenstein Trust. Unde, dacă îmi aminteam bine, noua mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
azi e ziua mea liberă. Da, știu. Vrei să mergem să bem ceva? — Hai, am spus, deja curioasă, dar fără alcool. Sunt în drum spre sală. La colțul străzii am găsit un mic bar cu sendvișuri care avea câteva mese înăuntru neocupate; era un moment liniștit al zilei. Paul și-a luat una din acele chestii enorme din ciocolată umplute cu alune și biscuiți și l-am privit invidioasă cum o mănâncă în timp ce eu mă jucam cu o sticlă de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
uitat la casă. Am văzut o față albă și neclară la una din ferestrele de la etajul trei, ca o fantomă agitată. Nu era politicos - făcusem atâta drum din Fulham ca să îl văd și ar fi putut să mă lase măcar înăuntru. M-am întors lângă sonerie și am ținut degetul apăsat pe el vreo câteva minute. Sunetul produs abia ajungea până la mine, dar speram să aibă efectul scontat pentru apartamentul 14C. Probabil că așa s-a și întâmplat. După o vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
din șoc, reușind să se miște și să îngenuncheze în fața cadavrului, atingându-l. Nu vedeam ce face. Nu, e mort, a spus pe o voce de-un calm care compensa panica prietenei ei. E mort. Are gâtul rupt. Karen, hai înăuntru. Sun la poliție. Nu-mi permiteam să fiu din nou în atenția poliției, nu după cele întâmplate cu Lee. Am apăsat piciorul de pe accelerație și am alunecat încet în noapte. Speram din tot sufletul să nu-mi fi luat nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
trecând de ea ca să nu-mi poată trânti ușa în nas. Nu a făcut-o. în schimb s-a uitat urât la mine, închizând-o în spatele meu. Nu știu dacă e aici, a spus. Merg să văd. Știu că e înăuntru. Spune-i că o caută Sam Jones și că ar fi bine să mă primească imediat. Menajera mi-a aruncat o privire și s-a dus sus. Am așteptat. Holul era larg și avea gresie albă și neagră dispusă într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
umbrelă; pentru vremuri cu soare omul se retrăgea și o femeie zâmbitoare cu capul gol, care purta o fustă mini, îi lua locul. Figurinele erau fixate pe o singură bucată de lemn. Când se rotea, una era afară, iar cealaltă înăuntru. Era imposibil să iasă amândouă odată. în drum spre casă, mă gândeam că Paul și Claire erau ca și cuplul din ceas; când unul intra, celălalt ieșea. O suspectam pe Claire la început și acum că o ștersesem de pe listă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
jur. Strada era cufundată într-o atmosferă de sătuc, cu câteva magazine vizavi de pub și o cutie poștală în fața lor. Am comandat o votcă dublă cu tonic și am luat-o afară. Nu era chiar sezonul pentru terasă, dar înăuntru era prea mult fum și aer închis, iar eu eram mult prea îndurerată de la vânătăi și răni ca să-mi mai pese de vreme. M-am așezat cu grijă pe o bancă, tresărind în urma efortului și dând pe gât jumătate din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]