2,851 matches
-
deja domnului Widick despre comoară. Îmi pare rău. Dar nu suntem hoți. Nu sunt banii noștri. Spune-mi cât era acolo? — De fiecare dată când număr Îmi iese altceva. — Cât ai numărat ultima oară? — Șase sau opt mii. I-am Înșirat pe toți pe podea. Dar am fost mult prea emoționată ca să Îi număr corect. Presupun că sunt mult, mult mai mulți și nu te pot lăsa să păstrezi nimic din ei. N-o să fac asta. Firește că urma să păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prin Europa împreună într-o vară și am făcut o vizită la Lourdes. Nu cred c-am văzut-o vreodată mai fericită ca atunci când a hoinărit prin magazinele de suveniruri din Lourdes. Îi plăceau membrele amputate și paralitice care se înșirau pentru a fi înmuiate în apă sfințită. Îi plăceau colindele și procesiunile cu torțe. Dar ce o lovea cu adevărat erau gablonțurile, tricourile, scarandele. E păcat, mă gândesc deseori, că Marjorie nu s-a făcut până la urmă catolică. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să se ridice, prevenind astfel răsturnarea. Acum însă vâltorile trebuiau să fie blânde - tehnice, dar sigure. Gunbarrel Creek a apărut pe partea dreaptă, apoi vâltorile al căror nume aminteau de-o pușcă sprijinită de-un copac au început să se înșire pe cursul apei. Încă un cot, și apa înspumată a devenit vizibilă. Zach a evaluat rapid curentul, bolovanii, o pâlnie îngustă aflată pe dreapta, în mijlocul unui culoar cu obstacole formate din bolovani, culoar pe care trebuiau să-l evite. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Statele Unite de destul de mult timp ca să vorbească o engleză aproape perfectă, dar Jina tot avea dubii că bărbatul avea să înțeleagă situația. Soția lui nu se așteptase ca acest nou mariaj să reziste. Înainte să-l întâlnească pe Naji, Irene înșirase o grămadă de bărbați care-o vruseseră pentru frumusețea ei, pentru celebritatea ei sau pentru bani. Dar ea fusese mulțumită pentru că măcar avea ceva ce alții își doreau. Și pentru că măcar era complimentată. A făcut însă pasul și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
până acolo. Structura pe care el o numise cabană era așezată pe un banc nisipos, împresurat de niște pini jigăriți. Jina a zărit o serie de construcții fără nici o legătură una cu cealaltă, din punct de vedere estetic, care erau înșirate una după cealaltă. Fiecare era mai mică decât cea dinainte, iar lanțul se încheia cu două șoproane. Se părea că bătrânul își înjghebase locuința din resturile care coborâseră pe râu, legând bușteni de bucăți de metal, scânduri de la ambarcațiuni proptite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se ascunde dorul să-și cânte doina îți simt respirația ce aleargă prin degetele-mi furnicar și-mi sufocă dulce-amar cuvintele pe care ți le-ai prins cercei în clarul lunii vreau să-ți fur boabele scurse din lacrima iubirii înșirate pe firul timpului să-ți dăruiesc un colier pe care să-l sorb să-mi stâmpăr visul nenuntit... Gara vieții ... mă pătrund cuvintele în liniile ce-mi traversează palma dincolo de ele simt cum puterea lor se revarsă în mine mi-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zece yeni și i i-am Întins. Individul mi-a smuls moneda, a pus-o la ureche și fără un cuvînt de mulțumire măcar a Întins-o spre tejgheaua cu oden dinspre fereastră, unde nu existau automate. Pe mese erau Înșirate mai multe automate mici, de lai care-ți puteai procura peste treizeci de sortimente de articole diferite, printre care: alune, fasole sărată, semințe, moluște roșii uscate și chiar și oracole scrise. Mai exista și un soi de robotei fără picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Profitînd de faptul că eram singurul client, mi-am scos cu Îndrăzneală portofelul din buzunarul interior. Negru, pătrat, din piele-Întoarsă, ros pe la colțuri - semn că fusese mult folosit. La Început am vrut să scot din el tot și să-i Înșir conținutul, dar prea bătea la ochi pe masa aceea de un roz pal. M-am decis să scot obiectele din el, pe rînd unul cîte unul, Începînd cu banii. I-am slăbit catarama fără cel mai mic zgomot. Mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Apoi dispăru iar prin mulțime. Să fi fost o carte de vizită ?... În șirul de mașini care trecea se crea un spațiu la un moment dat... și eu am țîșnit imediat. De partea cealaltă, chiar vizavi de cabina telefonică se Înșirau de-a lungul străzii niște platani.. Scoarța aspră te făcea să crezi că sînt bătrîni, dar nu erau suficient de groși ca să te poți ascunde după ei. La vreo cinci-șase pași de gura metroului se afla o deschizătură neagră... ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Sudului. Mi-am amintit că în weekend am obligații gospodărești. Norocul meu e că mi-am scos fierea. De obicei, după o expediție ca asta făceam crize. Mi se urca greața până la firele de păr. De-a lungul pieței se înșiră un vast șanț plin cu noroi. Pe laturi, o mulțime de băbuțe pipernicite și gârbovite (osteoporoza care mănâncă din femeia românească, fără ca ea să știe ce i se întâmplă) vând țelină, morcovi și păstârnac. Tarabele, câte-or fi, sunt clisoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la nevoie, avea toate amprentele spiței lui meridionale; prin ’38-’39 a plecat în Grecia, unii spuneau că în Orient, s-a topit, nu s-a mai întors. Doamna Pavel își amintea și acum și pomenea de el cu melancolie, înșirând sumedenie de lucruri pe care i le-adusese, mai ales împletituri și cuverturi, țesături colorate din Turcia și Egipt. Punând pe masă farfurioarele cu dulceață și ceștile cu cafea, și așezându-se apoi pe scaunul din fața fotoliului în care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui nădăjduia eforturi raționale, dar nu găsea răspuns la nimic. Mă luă la braț, îmi vorbi despre mersul lumii. Ajunși în fața porții, ne despărțirăm îmbrățișându-ne. Când intră din sufragerie în camera de bibliotecă, rămase puțin în prag, privi cărțile înșirate pe rafturile de pe peretele din față cu sentimentul inutilității. „Prietenii mei de-o viață”, rosti. Apoi se întinse pe canapea. Bravase, dar nu avu curajul să și-o spună, i se părea o dovadă de slăbiciune. Rămăsese totuși ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
împotrivă, a pierdut și a atras în destin pe toți; a murit probabil senin, cu demnitatea dinaintea decimării suferite, tot la sorți, de străbunii lui, desigur centurioni în Imperiul Roman. Așa gândeam. Femeile acelea, câteva, și bărbatul așezați pe scaunele înșirate lângă pereți păreau a nu mă observa; se cunoșteau între ei, erau vecini, eu fiindu-le singurul necunoscut. Numai una dintre femei, tânără, în jur de treizeci și cinci de ani își ridică ochii către mine și-mi făcu semn, cu politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așa în trăsură. Bătrâna, în genunchi, rezemându-se în coate, începuse iar a secera în arșița zilei. O privea neclintit bătrânul. Alături de el, cu mânile în lungul trupului, privea și băiatul cel desculț și cu capul gol. Priveau și soldații înșirați pe drumeag. Bătrâna secera. O auzeam gemând din când în când. Bătrânul întoarse o clipă capul peste umăr, fără să se uite la noi, sau fără să ne vadă, apoi se scociorî la brâu și trase punga. O deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acord cu gramatica și cu Academia, badea Toma putea lăsa la o parte întreaga chestia, deoarece niciodată nu-i bănuise ființa. În schimb, putea merge mai departe, din punct de vedere al libertății grafice. Pe cartea lui poștală, badea Toma înșirase rândurile întăi în lung, pe urmă în lat, după aceea prin colțuri; pe urmă stropise cuvinte pe orice ostrov alb al cartonului. Trei prietini vânători, adunați anume în sobor, au avut nevoie de două sticle de vin bun ca să lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din când în când dintr-acolo mugete de sirenă. Treceau din când în când într-acolo convoiuri de paseri sălbatice, prin văzduhul proaspăt al dimineții. După ce ieșirăm lângă luciul larg al unui lac, intrarăm în alt canal. Acolo ne-am înșirat și am zvârlit undițele. Eram în preajma unui gard, care închidea limanul după ce crapii intraseră, odată cu începutul verii, la boiștea lor. Erau locuri cu bun renume, unde tovarășii mei pescari săvârșiseră - după cât povesteau ei - isprăvi repetate. Câteodată dădea somnul foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi furișase în măduvă reumatismul zloatei. Înțelegeam că nu nimerisem acolo ca să înșir undițile pe marginea luntrii, ci ca să mă ardă și să mă curețe de iarnă soarele biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin florile de lumină presărate de sălcii pe luciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
e uncheșul. Moș Mitrea Pescăruș nu cunoaște multe dintr-ale politicei, și-i cam nătâng. Dar să-ți povestească dânsul o întâmplare... ca din gazetă! caști gura și rămâi bau! Știe unele, ca și cum ar fi fost de față; ți le înșiră și ți le zugrăvește. Are ăst dar. Trăind cu povești, a rămas prost și sărac. Gâdea m-a lăsat câteva clipe, să mă gândesc și să mă hotărăsc. Eu nici nu mă gândeam, nici nu mă hotăram. Barcagiul a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
obezi ca din clopote; într-însa se vedeau îngrămădiți o duzină de rudari și rudărese; pe drumul moale de năsip se duceau cătră un sat de aproape, la un praznic al vreunui cumătru. Siluetele altor locuitori ai cătunului preistoric se înșirau în monom spre o baltă rămasă din revărsări, ca să înceapă o vânătoare la fel cu a cormoranilor. Alții în sfârșit veneau la mal, cu părul învăluit, bărbile zbârlite și ochii rotunzi, ca să contemple trecerea bărcii noastre. Toată această mișcare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uncheșul Mitrea Pescăruș avea obiceiul să vorbească. Nu singur. Vorbea cu lucrurile, cu sălciile. Îmi revenea acum și mie o parte din frazele - unele destul de nesăbuite - pe care le rostea. —Trebuie să înfierbânt catranul, ca să vă cătrănesc... zicea el împletiturilor înșirate în pari. Pe urmă întrebă ceaunul cu catran: — Unde ești? Îl duse la vatră și-l puse pe pirostrii: —Iacă, te-am pus să te înfierbânți. Bagă de seamă, hârbule, să nu scapi catranul în foc! Bineînțeles, adăogea la adresa hârbului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
elemente europene. —Trebuie să sacrificăm Răsăritului și Apusului, a încheiat el. Poezia noastră domolește întrucâtva realismul domniei voastre, pe care eu îl socot mai mult critică decât literatură. După cât se vede din faptele riguros istorice pe care ți le-am înșirat, oamenii îndeobște stau mai prejos decât înțelepciunea în sine, care sălășluiește în lucruri. Nimic nu folosește celor răi; nimic nu folosește în aparență celor buni. Totuși între tragedii de apocalips și zigzaguri dintre care unele retrogradează, inima mizerabilelor ființi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adio! — O să mănânce alunele, am zis prompt și m-am oprit pentru că tocmai apăruse. M-a sărutat, s-a strecurat lângă mine și a salutat-o pe Jacqui, dând din cap. —Pot să vă aduc ceva de băut? O chelneriță înșira pe masă șervețele pentru băuturi, apoi a pus în mijlocul mesei un bol cu alune și fructe. Un saketini 1, am spus. —Două, a zis Jacqui. —Și domnul? Chelnerița se uita spre Aidan. Nu sunt capabil să gândesc singur, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iubește. Știu că s-a pripit, dar e ceva serios. A doua oară când a scos inelul, i-am spus: —Te rog, încetează. Nu mă pot abține. De ce vrei să mă iei de soție? A oftat. Aș putea să-ți înșir motivele, dar n-o să exprime niciodată îndeajuns: miroși frumos, ești curajoasă, îți place Dogly, ești amuzantă, ești deșteaptă, ești foarte, foarte drăguță, îmi place cum spui „Curly-wurly“1, îmi place cum îți merge mintea, cum vorbești despre expedierea unui cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cap. Nici o bunică pe nume Mary. —Bridget? Am clătinat din nou din cap. —Bridie? Nu, am spus stânjenită. Destest momentele când astfel de oameni o dau în bară. Mă simt rușinată pentru ei. —Maggie? Ann? Maeve? Kathleen? Sinead? Morna a înșirat fiecare nume irlandez de care auzise vreodată, uitându-se la Ryan’s Daughter și cumpărând CD-uri cu Sinead O’Connor, dar nu nimeri numele nici uneia din bunicile mele. Îmi pare rău, am zis. Nu voiam să se descurajeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era ceasul? De-abia trecuse de opt. Așa devreme putea să fie o singură persoană: Rachel. Angelo o sunase în ajun, când se lămurise că are de-a face cu o nebună de legat. Venise cu Luke și eu le înșirasem o poveste incoerentă despre fotografie și scrisoare, pe care au insistat să le vadă. Apoi au încercat să mă ia acasă, dar eu refuzasem să plec și în cele din urmă au plecat. Dar bănuiam că Angelo o ținuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]