3,037 matches
-
abia după 1989, când îi apar, pe lângă alte reeditări, Chemare la judecata istoriei (I-II, 1992-1993), volumul al doilea, În Basarabia revoluționară. 1917-1918, din Pe baricadele vieții (1992), Ziar de lagăr. Caracal, 1945 (1991) ș.a. Hărăzit, prin firea moștenită de la înaintași, unei existențe mereu „pe baricade”, G. se îndreaptă de la început spre domeniul pedagogiei, în care va căuta în primul rând arme pentru apărarea identității culturale a conaționalilor săi. Teza de doctorat, asupra consecințelor nefaste ale bilingvismului, ca și precizările în legătură cu
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
meu îndreaptă.” Născut în mijlocul plugarilor, al clăcașilor, poetul s-a afirmat dintru început ca un inspirat cântăreț al lor, al satului ardelean, supus robiei naționale și sociale. Prin cel mai bun volum al său, acela de debut, asimilând influențe ale înaintașilor (G. Coșbuc, St. O. Iosif), dar mai ales înrâurirea lui Eminescu, G. e în substanță un romantic, ce nu va rămâne indiferent, mai târziu, nici față de valul contemporan simbolist. Incomparabil rapsod, el își sprijină „cântarea pătimirii noastre” pe structuri dintre
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Fantascienza (1980), Science fiction et fiction spéculative (Bruxelles, 1985), Anatomy of Wonder (New York-Londra, 1987), Utopia e modernità (Roma, 1989). Debutează în 1948 cu versuri și recenzii în ziarul „Păreri tutovene”, iar primul volum, placheta de versuri pentru copii Centru înaintaș, îi apare în 1954. Are o bogată activitate în presă cu privire la literatura SF, știință contemporană, OZN, istorie literară SF română și străină, scrierile sale fiind traduse în peste douăzeci de țări. A fost coscenarist la primul film polițist românesc, Portretul
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
domnie a lui Constantin Mavrocordat), scriere alcătuită în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Transmisă într-un manuscris semnat de Enache Kogălniceanu, în care succedă letopisețului Pseudo-Amiras, cronica a fost atribuită la un moment dat unui înaintaș al lui Mihail Kogălniceanu, Enache Kogălniceanu - colecționar de texte istorice și cărți populare, frate cu bunicul viitorului om de cultură pașoptist -, dar ipoteza rămâne insuficient argumentată. De cultură mijlocie, ignorând cronica lui Ion Neculce, cu care expune paralel evenimentele deceniului
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
gândirii, definind omul ca ființă simbolizantă. Un lung post-scriptum al articolului - demonstrând pe text incompetența în materie de poezie a lui G. Panu care profanează, încercând să și-o explice, eminesciana Mortua est! - prilejuiește aprecieri superlative ale modernului Arghezi pentru înaintașul său romantic: „Eminescu [...], mai mult decât oricine, caută expresia fericită, sintetică și o găsește foarte des [...]. Lui Eminescu îi trebuiesc sinteze; d-lui Panu nu-i trebuiesc. Dar cine îl obligă? - Eminescu n-a scris decât pentru pricepători.” Tot Tudor
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
franceză, și ai avocatului Nicu Iorga, o vreme subprefect de Botoșani. Se trage pe linie paternă din negustori, un strămoș al său, Iorga cupețul, fiind atestat la Botoșani prin 1750, iar pe linie maternă imediată, din politicieni și dregători. Printre înaintașii din ambele ramuri se numără oameni de carte, cu preocupări predominant istoriografice. Străbunicul Manole Iorga, băcan înstărit, îngrijea arhiva orașului Botoșani și colecționa documente asupra trecutului urbei; un străunchi după mamă, Manolachi Drăghici, a publicat în 1857 Istoria Moldovei pe
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
și luciditate înfăptuirii idealurilor de libertate și democrație. Bazându-se pe cercetări întreprinse în arhivele fostei Securități, în Cartea episcopilor cruciați (2001) L. a reprodus o serie de documente care reconstituie tragismul vieții unor înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, înaintași ai familiei sale, condamnați și întemnițați de regimul comunist. În Amintiri din Casa Scriitorilor (2002) sunt evocate întâmplări din propria experiență de viață și de creație. SCRIERI: Ochiu-dracului, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1956; Vârsta de aur, București, 1957
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
pentru ridicarea culturală a poporului, căruia trebuie să i se dea „hrană sufletească” prin intermediul colecțiilor de cărți accesibile și interesante (articolul Cărți bune și ieftine discută activitatea Editurii Müller din București). Se evocă totodată, prin pana lui G. Bogdan-Duică, exemplul înaintașilor (Grigore Maior, Programul de la 1849). Din „Vatra”, „Foaia interesantă” și „Familia” sunt preluate versuri, proză și notițe filologice ale lui G. Coșbuc. De fapt, literatura apărută aici este, cu unele excepții, reluată din alte periodice, mai ales din „Vatra”. Scrieri
REVISTA ORASTIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
Artur Stavri, Duiliu Zamfirescu, Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu), G. Murnu, I. Adam, D. Stăncescu, Sofia Nădejde, Th. D. Speranția, N. Iorga, I. L. Caragiale ș.a. sunt puse astfel la îndemâna cititorului din Transilvania. Cu aceeași intenție se reproduc și scrieri ale unor înaintași, printre care Alecu Văcărescu, Anton Pann, V. Alecsandri. Dintre ardeleni colaborează Ioan Bota, Ioan Scurtu, Emil Sabo, Grigore Sima al lui Ion, Andrei Bârseanu, I. Cândea, I. Moța, Elena din Ardeal. Trimit poezie populară Petre Alexe și Sabin Safta, publicându
REVISTA ORASTIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
economie, sociologie). Istoria și istoria culturală sunt privilegiate, fiind ilustrate de contribuțiile lui Ion Ghica, D. Berindei, I. Missail și ale altora. Texte vechi românești beneficiază de comentariile lui Odobescu, Șt. D. Greceanu, Gr. I. Lahovari, Radu Ionescu. Pios față de înaintași, Odobescu publică Istoria românilor supt Mihai-Vodă Viteazul de N. Bălcescu, rămasă între manuscrise în timpul vieții istoricului, precum și unele scrieri ale lui Alecu Russo. Tot Odobescu semnează studiul monografic Poeții Văcărești și exegeza comparatistă Cânticele poporane ale Europei răsăritene, mai cu
REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289257_a_290586]
-
disting, de asemenea, poemul în proză Cântarea României și cele dintâi încercări de roman autohton: Serile de toamnă la țară de Alecu Cantacuzino, Logofătul Baptiste Veleli de V. Alexandrescu (V.A. Urechia) și Manoil de D. Bolintineanu. Dovedind prețuire pentru înaintași, R.l. publică cinci poezii de C. Conachi și scrisoarea acestuia către mitropolitul Veniamin Costache, fragmentul Răzvan-Vodă din Românii supt Mihai Voievod Viteazul de N. Bălcescu, Jalnica Moldovei întâmplare de Al. Beldiman. Spiritul critic este ilustrat prin fabulele tipărite de Gr.
ROMANIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
Le curge morilor pe scoc / mereul murmur de noroc / în satul meu ca un ulcior / ochi de istorie și dor!” (Laus pagi). Placheta Pur conține textele unui poet pe deplin matur, preocupat de arta cuvântului și legat de imaginarul unor înaintași precum V. Voiculescu sau Ion Pillat. R. apreciază travaliul poetic (Nici o umbră de gest) și cultivarea ambiguității literare și a iubirii de absolut, ca echivalent al purității (Pur). Simbolului central al ninsorii, expresie a aceleiași aspirații, i se adaugă motive
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
atașare la idealurile unei literaturi cu tradiție, mereu angajată, „mereu în campanie pentru viitor”. Reacție salutară, chiar dacă, în cazul său, „ruptura” se baza, în plan epic, pe o tehnică narativă nefrecventată de romanul de tip tradițional. Fapt e că obsesia „înaintașilor” și a unei „istorii” în stare să legitimeze și să motiveze, la un moment dat, biografii și destine, se instituie ca o supratemă distinctivă a romanelor sale. Personajele de prim-plan presimt, de altfel, că faptele și gesturile lor nu
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
copilului sau dezvoltarea timpurie a speciei umane. În aceste cazuri, participarea nu este voluntară, ci, mai degrabă, predestinată. Sinele nu este dezvoltat suficient pentru a face alegeri conștiente. În cazul copilului, dependența determină relația dintre mamă și prunc. În cazul Înaintașilor noștri paleolitici atât frica de furia naturii, cât și dependența față de ea au condiționat relația. A reparticipa cu natura de bună voie este ceea ce separă cea de-a treia etapă a conștiinței umane de tot ceea ce s-a Întâmplat anterior
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Comedia satirică Morișca are în atenție lumea ziariștilor care tratează conștiințele oamenilor ca pe un obiect de schimb oarecare. De aici până la cercurile de interese ale politicienilor este un singur pas, pe care L. îl face preluând discret sugestii de la înaintași ca I.L. Caragiale, Camil Petrescu sau Liviu Rebreanu. Scriitura este vioaie, inventivă, fluentă, iar personajele ilustrează izbutit categorii sociale sau comportamentale. Comicul rezidă în ridicolul gesturilor și al pretențiilor faunei care populează întâmplările, în contradicția permanentă dintre aparență și substanță
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
creează opere a căror viață este independentă, aproape fără relație necesară cu artistul; în fața unei astfel de opere, spectatorul sau cititorul va atribui insatisfacțiile sale mai degrabă istoriei, nu autorului. L. este dramaturgul care a asimilat integral experiența unui strălucit înaintaș, Camil Petrescu, în datele ei esențiale, încercând să substituie individualismul „dramei absolutului” prin căutarea de soluții dincolo de acesta, în social. Poate că - asemenea eroului din Febre (1961) - el găsește justficată „convingerea că, atunci când oamenii sunt de bună calitate, nu există
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
în hotărârea de a nu se întoarce la viața pe care o lăsase în urmă. Zgândărită de atitudinea condescendentă a lui Castriș, trufia Tofanei e răscolită până în străfunduri de refuzul lui Rudy. Această trufie este reversul, răzbunarea umilințelor îndurate de înaintașii ei obscuri, apăsați și diprețuiți. Trezită în ființa studentei, nepoata hingherului Sbilț se dezlănțuie năprasnic. Bunicul ei „pedepsea” făcând „hăț cu sbilțul”. Printr-o stratagemă Tofana îl atrage pe Rudy, după miezul nopții, în camera Crinei, logodnica lui și prietena
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
care cultura păgînă îl face să se confrunte; este o atitudine comună a literaților din Antichitatea tîrzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet diferită, deoarece enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. în această operă, Augustin își folosește capacitățile exegetice, reluînd probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei; folosește mai multe cunoștințe din teologia greacă, așa cum începuse deja să facă o dată cu De Trinitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
În comentariul lui Victorin, alături de Ilie, apare un al doilea profet, identificat cu Ieremia: „Mulți cred că Ilie este însoțit de Elisei sau Moise. Dar aceștia au murit amândoi. În schimb, nu aflăm de nicăieri că Ieremia ar fi murit. Înaintașii ne‑au transmis că celălalt profet nu poate fi decât Ieremia” (11,3). Și în acest punct, Victorin reprezintă o excepție. Deși cunoaște tandemurile Ilie‑Moise și Ilie‑Elisei, le respinge, arătându‑se favorabil celuilalt, la fel de „exotic”, Ilie‑Ieremia, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Noului Testament mai întâi, apoi a celor din Vechiul Testament, întreprinsă la îndemnul papei Damasus, a marcat profund și definitiv abordarea sa scripturistică, în sensul unei relativizări din ce în ce mai clare a valorii „științifice” a Septuagintei, versiune mult prețuită, după cum se știe, de înaintașii săi și mai ales de Origen. „Ceea ce se desprinde cel puțin ca foarte probabil la un examen atent al faptelor, scrie un savant modern, este că maniera de a vedea lucrurile a lui Ieronim a evoluat gradat într‑o direcție
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
binar, mult mai adecvat antinomiilor noutestamentare, pe care le reflectă practica exegetică obișnuită”. Cel de‑al doilea principiu decelabil în Comentariul la Daniel constă în reproducerea sistematică a tuturor interpretărilor propuse fie de adversarii săi (păgâni sau iudei), fie de înaintașii săi creștini. De multe ori, iar acest lucru i‑a fost uneori reproșat, Ieronim se mulțumește să citeze sau să rezume aceste interpretări, adesea foarte divergente, chiar contradictorii, fără a dezvălui propria poziție. El prezintă cititorului fișele sale de lectură
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cyrului, ale cărui geniu filologic și amploare a cunoștințelor nu sunt totuși comparabile cu geniul și știința lui Ieronim. În pofida instrumentelor științifice foarte avansate de care acesta dispune și a cercetării îndelungate a Scripturii, viziunea anticristologică rămâne deci cea a înaintașilor săi, cu excepția câtorva puncte inedite pe care le vom sublinia în cele ce urmează. În opinia lui Ieronim, Anticristul va fi o ființă umană, un rege mincinos, posedat în întregime de diavol, fără a se confunda însă cu acesta (7
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
una. Va porunci să li se toarne în nas oțet și var” (3, 43‑44). Ultimii opozanți vor fi cei șaizeci de drepți care „se vor înarma cu pavăza lui Dumnezeu și se vor grăbi spre Ierusalim” (3, 51). Asemenea înaintașilor lor, aceștia vor fi legați, urcați pe altare și arși de vii (3, 53). Acest din urmă sacrificiu al sfinților nu va fi zadarnic: adepții falsului mesia se vor îndepărta puțin câte puțin de acesta din pricina violenței sale, căci „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
hirsut” (Al. Cistelecan), aproape prozastic. Bogata imagerie pusă în operă este de o imprevizibilitate cu totul excepțională: pestriță și entropică, deseori de factură avangardist „absurdă”, ceea ce ar autoriza părerea că, în materie de „delir imagistic”, acest poet așa-zis fără înaintași direcți s-ar afla, într-o măsură, în descendența suprarealismului românesc ilustrat de Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a., ralierea la acest patrimoniu fiind însă amendată de opțiunea pentru postura etică și recursul la imprecație; alteori de factură onirică, având puternice
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
Vulcan, în 1806, mai scoate o broșură, în care adaugă două compuneri omagiale în versuri românești, însoțite de traducerea lor în maghiară și latină. În întreaga sa activitate didactică, în preocupările sale enciclopedice, în istorie, Ș. preia și sintetizează realizările înaintașilor, se înscrie temerar în spiritul epocii, contribuind decisiv la renașterea românească.
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]