2,507 matches
-
nu făcea parte decât Întâmplător din clanul de oameni pe care, nici el nu se putea prea bine lămuri de ce, nu izbutea să-i Înghită, deși, de fiecare dată când se Întâlnea cu unul dintre membrii săi, scotea vorbe de Încântare, le rostea gălăgios și părea nemaivăzut de fericit că i se hărăzise o asemenea frumoasă Întâmplare ce avea să-i Însenineze ziua. Primise cadou de la Învățătoarea sa două vechi ceșcuțe austriece din porțelan și farfurioarele lor, cu toatele cam ciobite, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
icoană care Îl Înfățișa pe Iisus rugându-se pe Muntele Măslinilor, un ștergar cusut de bunica cea bună pe când Încă nu se măritase. Ștergarul Înfățișa un bărbat grăsuliu așezat la masă În fața unei carafe și a unui pahar. Zâmbea cu Încântare și ridica brațele În sus de atâta bucurie, privind la o femeie țeapănă, cu părul numai inele, care Îi Întindea o tavă plină cu sarmale. Deasupra lor scria cu ață roșie ce Închipuia niște litere strâmbe cum că bucătăreasa frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sora aceea a ei care rostise cândva cuvintele despre ulciorul făcut țăndări se prăpădise În chinurile Îngrozitoare ale unei boli pe care nici o ființă n-avea cum s-o merite. Micul Foiște, pe atunci În clasa a patra, primise cu Încântare darul Învățătoarei și nu-și Închipuise nici un moment că era vorba, de fapt, de un fel de pomană din partea viitoarei bunici a lui Ectoraș. Acesta avea să afle povestea rămășițelor din serviciul de cafea Încă de copil și, aproape la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l Îndărătna totodată. Băieții ceilalți, și mai ales porcul de Vieru, o Înghesuiau prin cotloane și-i pipăiau sânii, iar ea se prefăcea că se apără, mușcând și zgâriind ca o mâță, Însă păstrând mereu pe chip un zâmbet de Încântare, căci era, probabil, mândră că farmecele ei atrăgeau atâția bărbătuși Înfierbântați. Știa foarte bine că prietenele ei - și cele cu țâțele Încă mici și celelalte - o bârfeau și-i prevesteau un viitor de curvă, dar le stăpânea și le câștiga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un ochi de apă ce până atunci zăcuse liniștit Între malurile cu gene lungi și dese de trestie. Oamenii se bucurau În apa mică, stătută și, În curând, Îngroșată de nămolul ridicat de pe fund, se stropeau și, cu strigăte de Încântare, se răcoreau de căldura Întregii zile și se spălau de urmele grețoaselor omizi. Ectoraș se aruncase și el din tulbureala clocotitoare, mai ales după ce țiganca cea trupeșă râsese de el, de pielea lui albă, de cărnița dulce care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ține În puf numai să te rățoiești de la catedră când nu pricep elevii care e diferența dintre comparație și metaforă...” Foiște pufni de câteva ori, apoi răspunse cu un glas vesel și din care se Înțelegea și un soi de Încântare, pe jumătate sinceră, pe jumătate ironică: „Cu admirație vă spun, tovarășe director, și cu neprefăcut respect: dacă În partidul comunist care cu Înțelepciune ne conduce ar fi fost măcar un sfert din oameni ca Domnia Voastră, țărișoara asta de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și se topiră ușor. Se lăsă liniștea. * * * Înaintaseră desculți, prin zăpada Înaltă și groasă, Însă nu simțiseră nicidecum răceala. Ba chiar, Într-un timp, maestrul Foiște Își scosese din nămete o labă a piciorului goală și i-o arătase cu Încântare lui Repetentu, lăudându-i desăvârșita curățenie, căldura și culoarea rozalie. Repetentu se făcuse a nu auzi exclamațiile vesele ale maestrului și continuase să Înoate prin zăpadă, Îndreptându-se către marginea Întunecată a Codrului de la Miazănoapte. Făcură primii pași printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Basaraba a fost furată într‐o noapte de un bărbat frumos și sălbatic. De atunci nu am mai văzut‐ o... Din când în când o visez plângând în limba mamei noastre Cândva, împreună, împleteam cununi de flori rar e. Câtă încântare atunci, câtă tristețe acum! Împreună, cândva, trăgeam clopotele. Câtă încântare atunci, câtă tristețe acum ! Suntem ca două biserici despărțite de ape ca o livadă tăiată în două de cutremur ca ziua cu două versante (Dimineața și Seara) trupuri în aceeași
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
frumos și sălbatic. De atunci nu am mai văzut‐ o... Din când în când o visez plângând în limba mamei noastre Cândva, împreună, împleteam cununi de flori rar e. Câtă încântare atunci, câtă tristețe acum! Împreună, cândva, trăgeam clopotele. Câtă încântare atunci, câtă tristețe acum ! Suntem ca două biserici despărțite de ape ca o livadă tăiată în două de cutremur ca ziua cu două versante (Dimineața și Seara) trupuri în aceeași rochie transparentă Eu sunt sculptată în piatră, ea e sculptată
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-i ardem, nu se vor da bătuți niciodată. — Ajunge. Încep să am și eu mâncărimi. — N-ați mai făcut baie de peste zece zile, nu-i așa, stăpâne? Sunt sigur că „inamicul“ v-a ocupat tot teritoriul, roiuri-roiuri! Destul, Sakichi! Spre încântarea pajilor, Hideyoshi se repezi spre ei, scuturându-se din tot trupul, ca dovadă că nu numai pe ei îi mâncau păduchii. Începură să râdă și să danseze cu toții. Chiar atunci, un soldat privi, din afara cortului, spre tinerii care râdeau veseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stau lucrurile, nu mai am nici un motiv să refuz. Dimpotrivă, ar fi o mare bucurie pentru mine. O mare bucurie! repetă el, apăsat. Ekei tremura. Nu crezuse că avea să fie atât de ușor, că Muneharu primea moartea cu atâta încântare. În același timp, îi era rușine. El însuși era călugăr și totuși ar fi avut oare curajul de a transcende viața și moartea în acel mod, când urma să-i sune ceasul? — Așadar, acceptați? — Da. — Nu e nevoie să discutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin desfătare și vorbe de taină. Ieyasu îl trata pe Nobuo exact cum se poartă un adult cu un copil, iar concluziile la care ajunseseră cei doi rămaseră secrete. În orice caz, Nobuo s-a întors la Kiyosu în culmea încântării. Dădea impresia unui om de rând foarte mulțumit de sine însuși, ceea ce însemna și că avea conștiința întrucâtva încărcată. Evita să-l privească pe Hideyoshi în ochi. Și unde era Hideyoshi în ziua a optsprezecea din Luna Întâi? Ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bunica și preotul Mladin venit cu Crăciunul, cinsteau venirea pe lume a acelei fetițe atât de drăgălașe ce umpluse casa de țipete și bucurie. - Sper să fie fericită și sănătoasă, spune tata cu o expresie de îngrijorare, dar și de încântare. - După cum țipă stă bine cu plămânii, spune și Bunicul râzând fermecat de imaginea ce i-o lăsase nepoțica lui. O să fie o luptătoare. Ați văzut cum își ținea pumnișorii?... - Se agață cu disperare de lumea asta. S-a născut dimineața
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
Aici nu se prea văd trăsuri boierești, ci mai degrabă călăreți care își îndeamnă bidiviii cu zor. În cârligele înfipte în deregi stau atârnate tot felul de mărfuri, pornind de la opinci și terminând cu bucăți de stofe scumpe...Privesc cu încântare la toate cele puse spre vânzare. Fiecare dugheană are înfățișarea ei. Printre ele tronează câte o casă. Se deosebește prin faptul că are gard la uliță și este mai încăpătoare. Nu seamănă nici una cu cealaltă. Prin curțile caselor trebăluiesc rândașii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mă culc. Nu cred că voi putea dormi, dar merită să Încerc. Poate o voi visa. Și poate, doar poate mă va visa și ea pe mine. Maria termină de citit și mă privi cu un amestec de uimire și Încântare. ― Tipul ăsta chiar te iubește. ― Mă iubea, am corectat-o. ― Te iubește. Da, e furios și da, se simte trădat și probabil nu vrea să te vadă În momentul ăsta. ― Mersi. ― Dar, continuă ea scuturând jurnalul, asta nu neagă evidența
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a o vedea pe Helen strâmbându-se la el, prin fereastra din spate a mașinii care tocmai ieșea pe poarta clinicii. — Hai să mănânci, m-a invitat doctorul. îți arăt după aceea camera. Am simțit cum mă trec fiori de încântare la gândul că voi vedea niște vedete pop. în ciuda faptului că Helen reușise să mă convingă că cei faimoși și bogați vor fi despărțiți de muritorii de rând, speranța a început să-mi țopăie prin stomac ca o broască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o hârtie. —Am primit-o prin fax, de la New York, acum o jumătate de oră. E de la..., a făcut o pauză și s-a uitat pe hârtie, ...un domn Luke Costello. Cred că-l cunoști. Prima mea senzație a fost de încântare. Luke îmi trimisese un fax! Dacă luase legătura cu cei de-aici, însemna că încă mă iubea, că se răzgândise. —Pot să văd faxul? Am întins mâna. Ochii îmi străluceau. — Nu încă. Dar e pentru mine. Dați-mi scrisoarea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rânjim unul la altul. Am fost conduși la o masă care era atât de discret plasată și luminată atât de slab încât abia îl vedeam pe Luke. —îți place, păpușo? a murmurat el. Am dat aprobator din cap, strălucind de încântare. Orice mi s-ar fi părut minunat. A urmat un scurt moment de stânjeneală când ne-am așezat față în față, pentru că, în fond, niciodată nu mai fusesem în situația aia. Există un singur lucru mai intimidant decât momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
răspuns eu înțelegătoare. Dar acum, că a intervenit acest eveniment neașteptat... Ești demnă de milă! mi-a declarat Brigit. Nu poți să stai nici o seară fără să-l vezi. Ba deloc, am răspuns eu cu o voce care-mi trăda încântarea la gândul c-aveam să-l văd. Nu știusem cum o să reușesc să supraviețuiesc până în seara următoare. — I-ar părea foarte rău să rateze o piesă de teatru. Mai ales atunci când îl cunoaște pe fratele uneia dintre actrițele din distribuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
decât îmi aduceam eu aminte. Părul îi era răvășit, iar fața frumoasă îi era nebărbierită. Era o imagine atât de familiară, încât am simțit că mi se oprește inima în loc. Pentru o clipă, am fost inundată de un val de încântare. Luke, Luke al meu, venise să mă ia! Am început să zâmbesc, dar n-a fost un zâmbet dus până la capăt. Ceva nu era deloc în regulă! Luke cel din fața mea nu se comporta ca Luke al meu. Chipul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmbrățișări. Poți să alegi. AA nu e nici pe departe la fel de mișto. Sunt prea multe femei și boșorogi. Până atunci, întâlnirile DA nu mă impresionaseră prea tare. De obicei, adormeam. Dar, ceea ce-mi spusese Francie m-a umplut de încântare. —Tu la care mergi? La AA sau DA? am întrebat-o eu ticsindu-mi discursul cu abrevieri. La toate, a râs ea. Sunt dependentă de tot: pileală, pastile, mâncare, sex... Sala de mese aproape a luat foc din cauza scânteilor aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a șoptit Bea, înșfăcându-mi cotul cu putere ca să-mi atragă toată atenția. Încheieturile degetelor i se albiseră. — N-o să ghicești cine e aici. Ghicește! Am privit împrejur, dar n-am văzut pe nimeni care să merite gradul acela de încântare al lui Bea. — Pabst Blue Ribbon, a pronunțat rar și solemn Bea. Ochii mi s-au lărgit la fel de tare ca și ai ei. Tu glumești. Aș glumi eu pe chestia asta? Tipul e aici. și cred că a devenit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mama mea trăia într-o căsuță superbă, aflată în mijlocul unei proprietăți splendide. Trăia într-o comunitate de prieteni care oiubeau și care-l cunoscuseră și-l iubiseră și pe tata. Niciodată mama nu lucrase mai bine și, spre marea ei încântare, începuse să-și vândă lucrările, prin intermediul unor mici galerii răspândite prin toată țara. — Cred că mama e destul de mulțumită de felul în care trăiește, am corectat-o pe Lucille. — A, draga mea, știu că ea spune că e fericită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că a fost foarte romantic și, bine, dacă insistă să audă povestea cu Parisul de la început, atunci o să le-o mai spun încă o dată. După ce aveam să mă obișnuiesc mai bine cu gândul, era destul timp să dau pe-afară de încântare. Am așezat manuscrisul lui Luke pe birou. În timpul zborului cu avionul înapoi, către New York, trecusem prin aproape toate paginile, iar acum mă hotărâsem să-mi încep ziua ușor, terminând cu revizia manuscrisului. — Claire, vino la mine în birou, a urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Îmi pare rău, Luce, dar am bătut deja palma cu galeria, a spus mama. Dar o să-ți arăt câteva lucrări și poți să-ți alegi orice îți place. Va fi cadoul meu pentru o veche prietenă. Lucille a strălucit de încântare - niciodată n-o văzusem mai fericită. — și viitoare rudă! a ciripit ea. Vreau ceva simplu, am insistat eu pentru a șasea oară. notă de disperare mi se strecurase în voce. — Ca asta. Am despăturit o fotografie cu o rochie simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]