2,060 matches
-
o promisiune de Împăcare, o ultimă promisiune bazată pe o substituire de sentimente. Tinerețea trece, nebuniile dragostei rămîn În amintire, amorul se salvează (ce poate salva) În prieteșug: „Apoi cînd vremea va trece Peste-a inimii căldură, CÎnd din hora Încîntată, Ce viața ta coprinde, Cu o față Întristată Grațiile s-ar desprinde, CÎnd odată și-ar lua zborul Tinerețe, bucurie, De-i pofti atunci amorul, L-om numi o nebunie: Îți voi fi prieten, frate, Îți voi fi orce Îți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vrei să publici o operă despre Galilei, nu ai decât să mi-o trimiți în Germania și în câteva luni va fi editată. S-au salutat. Tommaso se întoarse la salteaua lui, cu inima zbuciumată, cu mintea obosită și răvășită, încântat și fericit precum un copil în așteptarea unei întâmplări extraordinare fără să știe însă ce anume. În locul lui Pedro Gìron, duce de Osuna, ce nu mai era pe placul Spaniei datorită unor prietenii suspecte, sosi la Napoli pe 3 iunie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui Pomponescu, căutând chiar a stabili complicități din ochi pe socoteala naratorului, la gestul lui Gulimănescu deveni subit devotat, și scoțîndu-și notesul făcu în el niște semne cu G. Călinescu stiloul de aur. Cu toate aceste atenții, Pomponescu nu părea încîntat. Infatuarea se amesteca la el cu un sentiment ascuns de suferință morală, și amabilitatea se doza cu ura. Știa că respectul celor de față este superficial și interesat, niciodată nu primise o laudă spontană, necoruptă. Succesul său social fusese prematur
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plăti un om ca mine, dar am să-ți plătesc totuși, fii sigur. - Firește, admise Ioanide ironic, gratis n-am să-ți fac. Cîndplanul va fi gata, ți-l voi înmîna contra cost. Bineînțeles, cu preț pentru amici. Hagienuș păru încîntat și, dând glasului o nuanță confidențială cu clipiri din ochi și scuturări ale pungilor obrajilor, Bietul Ioanide chemă pe arhitect în fața unui volum gros, bine legat, și-i arătă fără comentarii o colecție de reproduceri de desene japoneze, înfățișînd teribile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
două hârtii și puse într-un plic alb, elegant, suma de douăzeci de mii de lei. Madam Valsamaky luă plicul, se sculă și făcând un salut cât mai degajat celor doi bărbați, spre a masca orice idee de comerț, plecă încîntată. Cei doi rămaseră singuri, cufundîndu-se iarăși în gânduri. Nimănui nu-i trecu prin minte umorul comisionului de patruzeci de mii de lei, câștigat așa de simplu. Dacă i s-ar fi atras atenția, Saferian n-ar fi priceput. Fusese rugat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și pictural și de așa-zisul stil românesc, atât de plăcut unor arhitecți români fără concepție și originalitate." Când lectura articolului fu terminată, se produse o mare și respectuoasă tăcere. Dan Bogdan manifestă o adâncă emoție mută, Saferian legănă capul, încîntat, Gaittany exultă sincer și regenerat, deși cu moderație, spre a nu șoca pe Pomponescu. Acesta rămase perplex, pradă celei mai penibile contrarietăți, G. Călinescu neputând lua nici o atitudine, paralizat pe scaun de aflicțiune. Laudele ditirambice aduse lui Ioanide îi cauzau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cap, nici mâini, ca și Venera romană, va fi pur și simplu portretul unui trup splendid ("al unui "animal" semizeiesc", complini Ioanide mental, foarte conștient de valoarea limitată a frumuseții Indolentei). - Și, dădu Ioana fumul de țigară pe nas, evident încîntată, deși cu calm, de omagiile lui Ioanide, irezistibile prin siguranța cu care acela le debita, și ce să facem cu templul? - La ce slujesc templele? se întrebă ca și un solitar Ioanidefoarte serios. La nimic... ele dau un patos, excită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
personal oficiul de lector ocultistic. - Știi tu, tată, ce-ți iese ție în cafea azi? - Ce? zise Hagienuș plin de curiozitate și tremurîndu-șiîn râs fălcile căzute. - Îți iese c-ai să faci o afacere minunată, pe onoarea mea. Orientalistul păru încîntat, deși un expert ar fi semnalat în pupilele lui unele sclipiri de inteligență. - Ce fel de afacere? - Păi, spuse ofițerul alunecând firesc de la planul misticla cel real, cafeaua spune adevărul. Ți s-a oferit o afacere bună prin mine. G.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înțelesese. - Am auzit, observă Hangerliu, că în casa dumitale seface o bucătărie fantastică, mi-a spus Dinu Gaittany, ești un gourmet 1. Am să viu o dată, je vous demanderai à diner 2. - Bucuros! se precipită Suflețel, în fond nu prea încîntat, fiindcă n-ar fi vrut să se știe că are raporturi cu Hangerliu. - Voiai să-mi spui ceva! aduse Max la chestie pe Suflețel. Acesta făcu o anchetă circulară cu privirea prin odaie, spre a se asigura că nu e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în bună măsură și rutina sa de ministru. Știa să distreze și să facă diversiune, era și el în felul lui un bărbat "șarmant", cum spunea madam Valsamaky-Farfara. Pomponescu știa că o persoană cu care binevoiești a vorbi familiar rămâne încîntată și uită să mai solicite. Nu mai puțin, Pomponescu nu-și făcea o sistemă din a respinge solicitațiile, dimpotrivă, satisfăcea pe cât îi sta în putință și pe cele mai meschine, cunoscând amorul propriu mai mult decât interesul ce sta la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un constructor inginer, elev al lui Pomponescu, și aplicase, culme a ironiei, metodele înseși ale acestuia din urmă. A doua ipoteză era o manifestație de indignare din partea cetățenilor, cerând primarului încetarea profanării. Cetățenii însă nu se mișcau, ba chiar păreau încîntați. O scândură de salvare o vedea Pomponescu în carența de fonduri. Părea foarte puțin probabil ca în acel an de îngrijorări guvernul să deschidă credite pentru astfel de lucrări de lux. Ipoteza era slăbită prin ceea ce știa Pomponescu despre caracterul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o "ordine negociată": "Astăzi, se consideră că actorii își construiesc activ destinul, încât validitatea determinismelor stricte (economice, tehnologice, sociale, biologice) pare problematică" (Anselm Strauss, 1992, p. 247). • Irenism și irealism Această obliterare a apartenențelor de clasă provoacă totuși o viziune "încântată" a socialului, debarasată ca prin farmec de structurile obiective, în special în dimensiunea lor conflictuală. Descrierea interacțiunilor n-ar fi suficientă. Această critică fusese deja formulată de Bourdieu (1971), într-un articol care-i reproșa lui Weber însuși că nu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
țări. Această preafericită piesă de o sută de franci, pe care o veți arunca în cufărul meu, ca o piatră care este aruncată într-un lac, va radia mai departe un număr infinit de cercuri concentrice. Fermecați de acest discurs, încântați să afle că este atât de ușor să se crească legislativ avuția unui popor, fabricanții de legi au votat Restricția. Ce atâta vorbă despre muncă și economie? ziceau aceștia. La ce bun aceste penibile mijloace de a crește avuția națională
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unor lumini personificate. Nudul a fost elementul tematic central în creația lui Renoir. Nimic nu îi conferea o plăcere mai mare decât să picteze femeile, chiar dacă, într-un fel, concepția despre frumusețe s-a mai schimbat. Privind tablourile sale, rămâi încântat. Amedeo Modigliani (1884-1920) este unul dintre cei mai mari maeștri europeni ai primei jumătăți ai secolului XX. A evitat cu ardoare apartenența la un anume curent. Cezanne și Brâncuși au exercitat influențe asupra lui (Brâncuși în special în direcția atingerii
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ca să nu-mi iasă nici al treilea lucru." La plimbarea de după masa de prânz, mă întreabă cum merg lecturile istorico-filozofice pe care le facem în trei, Pleșu, Stoichiță și cu mine. Îi spun că am ajuns la Plotin și aflu încîntat că ar fi dispus "să ne însoțească". ("Trebuie să-l citiți în întregime; o să vedeți că este inegal și foarte plictisitor pe alocuri.") Facem proiectul pentru începutul lui decembrie, aici, la Păltiniș. Seara, după cină, încă o surpriză; urcăm la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prisos căruia să te adresezi de câte ori ai nevoie. Autorii mari se recitesc periodic; în rest, mă încred în recomandările prietenilor și obțin astfel o selecție pe care singur nu aș avea răgazul și energia s-o fac. În privința științei, sânt încîntat să văd câte concepte fundamentale s-au născut în ea plecând de la lumea foarte puțin neutră a omului și cum, apoi, ele se întorc, îmbogățite, asupra spiritului. Am început să-mi fac caiete cu astfel de cuvinte, căutând prin dicționarele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și l-a angrenat și pe Mihai Șora în treabă, rugîndu-l să-mi verifice traducerea la Die Kunst und der Raum pe care o pritocisem deja cu el astă-iarnă. I-am arătat fotografiile făcute atunci, în fața vilei lui, și râde încîntat privind-o pe cea în care Andrei își ia notițe, în timp ce Noica perorează interiorizat și inteligent. I se pare că e toată ironia școlii aici, a școlii în care se predau cunoștințe, și nu acele stări de spirit pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cornea și Bercea, la care m-am gândit pentru traducerea lui Hermeias, sânt preluabili în echipă și promițători pentru rest. (Adusesem cu mine o mostră din traducerea lor, și Noica - citind-o împreună într-una din seri - s-a arătat încîntat.) " Dacă ne punem problema unui elitism cultural, fără de care nu poți face ispravă culturală, cred că ar trebui să avem un impact cu elevii din ultimele clase. Acolo e de aruncat sămânța, nu la cei care tocmai au ieșit din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scrise în cel mai crâncen "cod heideg-gerian"), în vreme ce amorul dă rău într-un discurs filozofic și trebuie, în consecință, ignorat. Dar de ce? 7 noiembrie Am instituit un cod de manifestare pentru soluții deosebite găsite în timp ce revizuim textul. Uimirea și stupoarea încîntată în fața unei soluții inspirate sânt marcate de o lovitură cu palma peste frunte și lăsarea pe speteaza scaunului, paralel cu scoaterea lentă a ochelarilor, pentru a-l fixa pe celălalt și a citi pe fața lui admirația în fața geniului propriu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îmbrăcată până și în vestmântul cel sunt al versurilor, ar arunca razele sale pătrunzătoare și reci în mormântul de versuri frumoase ale junelui nostru poet?... Ce palide și ce desfigurate ar apărea ele, când acuma... sardanapaliză încă în opiniunea cea încîntată a publicului, și poate tocmai grație acelei foi a Societății umilite, pe care d-sa o blamă, și care poate tocmai din cauza umilinței sale n-a deșteptat încă ochiul ager a criticei adevărate, ce taie fără scrupul și mizericordie tot
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
viață. Dar pe tine nu te apasă copilul fugit de acasă chiar așa de tare cum îmi stă mie pe suflet, Herrmann. GRETE: Gata cu grijile herrmannale! (cântă) Maaama, doar n-o să-ți plângi acum tinerețea... (Mariedl bate din palme încântată) ERNA (blândă): Ar trebui să nu-ți râzi de mine, Grete. GRETE: Hai, lasă, acu' sărbătorim blana și televizorul și cu asta basta... (către Mariedl) Hai, Mariedl, ia, cântă-ne tu ceva ca lumea. MARIEDL (se gândește, apoi cântă 10
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
frumoasa Pereche) FOTZI (țopăie până la bărbatul frumos): Rog bani pentru muzica de la tonomat. (Bărbatul frumos nu o lasă din ochi pe frumoasa femeie, apucă fără să se uite portofelul, și îi dă lui Fotzi o bancnotă de valoare. Fotzi chițcăie încântată și țopăie fericită spre masa lui Karli. Karli vrea să pună mâna pe bani, dar Cârciumăreasa e mai iute. Îi dă lui Fotzi o monedă, după care urmează ritualul cu tonomatul, de data asta Fotzi e nemulțumită și vrea s-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se uită supărată la el, pe Karli îl apucă râsul) KARLI: Ha, ha, Schweindi ăsta nu și-o trage niciodată cu ea, niciodată... (se încurcă) Ah, eu sunt domnu' Karli... Karl Mondschein... și sunt încadrat în serviciul public. EL: Extrem de încântat, domnii mei, într-o anume măsură o societate ilustră, nu-i așa, comoara mea? EA: Delicioasă ca și comanda noastră, iubire. Instinctul tău care nu dă greș ne-a adus încă o dată în localul potrivit. KARLI (parcă apucat de febră
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pot să fie scriitori. Lumea și scrisul sunt ca pâinea cu șuncă, și o șuncă extrem de fină, care presupune automat și pâine proaspătă. Probabil că trebuie să fii o șuncă tare fină, ca să fii înconjurată de toate bunătățile lumii. JÜRGEN (încântat): Exepțional, domn' Schweindi, foarte profund și foarte culinar formulat, dar care este foarte nimerit cu ceea ce se întâmplă în această încăpere. FOTZI: Dar noi murim. Noi suntem păsăriți în lume și totuși nu putem zbura. SCHWEINDI (resemnat): Sunt zile în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ÎNLĂUNTRU SĂ ÎNVĂȚĂM PUNEREA PĂMÂNTULUI STRIGĂTUL PARAZIȚILOR Substanța strigătului clarificată și forma gonită (ia o sticlă plină cu vin și o golește peste cei de la masă) Acum s-a terminat, căcăcioșilor, s-a terminat de tot (Mecena începe să aplaude încântat. Ceilalți aplaudă nesigur împreună cu el) Actul al treilea Iar la tejgheaua din natură. S-a înserat. Toți sunt un pic beți și s-au așezat care încotro. CÂNTĂREAȚA: O tristețe se leagănă atârnând de planetele mele omenești. Așa de multă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]