1,625 matches
-
consacrat problemelor longevității, conchide că cea mai ridicată mortalitate se înregistrează în rândurile ziariștilor. Ziariștii mor cel mai repede și cel mai mult, dacă se poate spune așa - deși nu contează cum se spune. Un destin sălbatic ne urmărește cu încăpățânare pe noi, ziariștii. „Dumnezeu nu e artist” - spune filosoful, de aceea eu cred că El urăște cu atât mai mult reportajul, ca orice scriitor ratat. După ce că reportajele noastre sunt efemere, după ce cu toții avem conștiința că ce scriem la ziar moare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Sărbătorirea tinereții revoluționare“, Teatrul, martie 1987) MILHOVAN Dean „Dar dovada cea mai elocventă a absurdităților debitate de exilul românesc o constituie felul cum ei descriu starea economică a României. S-a afirmat tot timpul, și continuă să se susțină cu încăpățânare, că situația economică a României este dezastruoasă. Dacă numai un procent la sută din susținerile exilului românesc s-ar fi adeverit, România ar fi trebuit de mult să dea faliment. Te mâhnește ura și bucuria cu care unii români încearcă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
intrat prima dată într-o sală de operații, în urma unui caz tipic de simulare căruia nimeni nu s-a obosit să-i facă diagnosticul diferențial. Începută banal („mi-e rău, nu mă duc la școală“), „apendicita“ s-a transformat, prin încăpățânarea mea, în urgență majoră. Probabil atunci când cazi în samădhi ai senzația de adecvare pe care am avut-o intrând - pe o targă cu căpătâiul ridicat, ca o lectică - în prima mea sală de operații: toate erau la locul lor, într-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
atmosferă. SÎnt suspendate parcă În gol, atît de orgolioase, Încît trăiesc singure, ca statuile, În lumina iradiată de carnea lor. Valurile mă izbesc de aceleași idei. Nu pot să spun că mă surprinde acest lucru, dar e ceva nou În Încăpățînarea cu care revin asupra unor gînduri. Poate această Împrejurare ce mă silește la intimitate cu cerul și marea mă determină să cred că, dacă nu simțim nici o panică pe corabia lui Ulise, n-are sens să ne-o imaginăm. Există
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nefericire, pe el Însuși. (16 plicuri de somnifere desfăcute erau pe măsuța de lîngă patul de hotel unde s-a Întins Îmbrăcat, avînd totuși grijă să-și scoată pantofii; gest de supremă și inutilă delicatețe.) Inima celui care iubise cu Încăpățînare zeițe sălbatice cu glasul răgușit s-a prăbușit pînă la urmă strivită de singurătate. Poate dacă În locul acestor zeițe cu ochii nemișcați, transparenți și măriți Înlăuntru... S-ar cuveni să citesc de pe ultima pagină a jurnalului său „Trebuie umilință, nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sentiment cu care barbarii intrați În Roma treceau pe lîngă splendorile Cetății eterne, urmăresc cum, odată cu primele zile toride, marea s-a schimbat. Acum e caldă și aurie, de culoarea viespilor. Îmi vine să zîmbesc amintindu-mi cu cîtă ingenuă Încăpățînare motivam altădată exclusivismul meu În favoarea munților. Și astăzi munții sînt pentru mine altceva decît un peisaj, dar aceasta nu mă Împiedică să descopăr că aparenta monotonie a mării ascunde o bogăție În care mă pierd. Enigmatică, inexplicabilă, surîzătoare, ea mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cîte ori voi simți zvîcnind propriul meu sînge sub Întrebări, ce rost mai are să scriu? Deschizînd buzele pe obrazul Întors spre trecut, Ianus ar vorbi nu ca un zeu, ci ca un om. Ca Oedip. Am recunoaște În ceea ce spune Încăpățînarea cu care totul revine asupra memoriei și a sfinxului... (...Eu Însumi recunosc că trecutul nu-i, pentru zei, decît o vorbă. Ar fi putut să-l Înțeleagă uitîndu-se În asfințit cum se lungesc umbrele chiparoșilor pe iarbă. Dar de ce-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dau oricărui labirint o ieșire... Lumina care Îneacă oțetarii e caldă ca o mîngîiere. Și țîșnește parcă din ceea ce simt În această clipă, fremătînd și respingînd Încă o dată lecția amară a indiferenței. Fata Morgana Piramidele sînt goale, repetă unii cu Încăpățînare și tristețe, În vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțînd un strigăt de triumf, spre altă moară de vînt. Îndoielile ca și iluziile se Întîlnesc În vîrful piramidei. Zeul liniștii, Harpocrate, era, se crede, de origină egipteană. În Grecia și la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ei, cu puțin timp în urmă era rece, acum fierbea și se credea suspendată în aer, iar inima era gata să urce și să țâșnească afară. Odată ajunsă în camera ei, o podidiră lacrimile pe care le reținuse cu atâta încăpățânare până atunci. Ar fi vrut să-i spună că își dorește o familie, că vrea să fie o soție bună, să fie iubită așa cum mama ei nu reușise să o facă. Biata sa mamă murind de timpuriu, la 31 de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mâine, cu camping sau fără, o viață de pe urma căreia cu siguranță ai slăbit. Probabil arătai ca o biată aschimodie în jerseul ăla care-ți place, prea larg și fără nici o formă. Nu îndrăznesc să te contrazic, îți știu prea bine încăpățânarea de a purta haine cărora, din cine știe ce capriciu, le găsești un anumit șic de bună calitate. Cât despre faptul că îmi atribui talent literar, pot afirma cu mâna pe inimă că nu mi recunosc decât unul singur: cel sévignesc, dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
depărta De la turma mea! De la voi aștept Ca să spuneți drept Cum am încercat Și am tot luptat Suflete s-adun Pentru Domnul bun Și să fie-n turmă Numai voie bună. Însă tot mereu M-am lovit din greu De-ncăpățânare; Dă-mi Doamne răbdare! Sunt băiat deștept Și nu o să plec Nici acum, nici altădată Vă promit; nu vă las baltă! Și dacă-și doresc Să vă părăsesc Le voi zice Ce nu am zis nimănui Puneți-vă pofta-n
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
existe în mine pentru a curăți de zgura complexelor și a inactivității întreaga-mi făptură. Cred ca dacă nu l-aș fi avut pe Liviu alături, nu aș fi aflat toate acestea. El a fost exemplu pentru mine. Munca lui, încăpățânarea de a-și croi un drum senin pe plan profesional, modul în care odată atingând un țel, pornea spre următorul pisc. Liniștea din sufletul lui adânc în fața tabloului muncit, emoția și agitația evenimentelor legate de ieșirile în lume cu copiii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
frumoasa Olimpia, sora cea mai mică și singura rămasă azi În viață). Erau momente de sărbătoare, pe care le așteptam cu nerăbdare. Mama putea să fie tandră și afectuoasă, dar și ușor influențabilă și nesigură pe ea, În ciuda Îndrăznelii și Încăpățânării grecești. Tata era mult mai autoritar, mai stăpân pe el (era capabil de accese de duritate chiar exagerate uneori, de Înțeles pentru cineva educat În spirit prusac de sfârșit de secol). În plus, frustrarea vieții lui, de a nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care mulți sunt dotați cu voci bune. Așa cum stau lucrurile, ne aflăm Într-un război aproape permanent: marile vedete consacrate, știind că nu corespund scenic, sunt frustrate dacă li se cere să se miște, regizorul e frustrat și blocat de Încăpățânarea primadonei, dirijorul e avocat al muzicii și Încurajează staticul, directorul operei nu e de găsit, că are o ședință urgentă. Toată lumea suferă, inclusiv criticii, Încurcați de războiul dintre vechi și nou, de mișmașul neclar de pe scenă! Când am fost chemat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Întristez imaginându-mi acum ce trebuie să fi simțit Îndurerata Mademoiselle văzând cum se pierde, fiind prea puțin prețuit, glasul de privighetoare care ieșea din trupul ei de elefant. A stat la noi mult timp, mult prea mult, nădăjduind cu Încăpățânare Într-un miracol ce o va transforma Într-un fel de Madame de Rambouillet care să țină sub vraja ei strălucitoare poeți, prinți și oameni de stat, Într-un salon cu mobile aurite și tapițerii de mătase. Ar fi continuat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fii voia să-i asocieze cu ai lui nu acceptau Întotdeauna, iar dintre băieții pe care-i recrutase, mulți s-au dovedit a nu fi la Înălțime. Mi-am format o imagine ciudat de neplăcută despre el, urmărindu-și cu Încăpățânare scopul, cercetând școlile, cu ochii lui triști și stranii, atât de familiari mie din fotografii, căutând băieții cei mai chipeși printre cei mai buni școlari. Se spune chiar că ar fi plătit părinți nevoiași pentru a aduna colegi pentru cei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Începutului de după-amiază, bănci, poduri și trunchiuri de copaci (totul, de fapt, În afară de terenul de tenis) se uscau cu o rapiditate incredibilă și În curând rămăsese prea puțin din inspirația mea inițială. Deși strălucitoarea fisură se Închisese, eu continuam cu Încăpățânare să compun. Întâmplător, mijlocul meu de exprimare era limba rusă, dar ar fi putut foarte bine să fie ucraineana, engleza minimală sau limba volapiik. Genul de poezie pe care am creat-o atunci, aproape că nu era altceva decât un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
atunci atât de bine o scenă doar povestită și nu trăită? Ce nevoie am eu de strâmbătura aceea arogantă și grobiană? Și totuși, zâmbetul josnic, răzbunător al fostului soț al lui tanti Tony se ține, de peste 40 de ani, cu încăpățânare, scai de turma amintirilor mele... Nu cred că tanti Tony a regretat despărțirea, dar singură, într-adevăr a rămas - pentru toată viața. Deși atunci când divorțase era încă tânără, de treizeci și ceva de ani, drăguță, fină. Într-o seară (locuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
iluzia că sunt în apropierea naturii, muza mea fierbinte care dă energie și impulsul de a nu abandona nici o clipă un lucru început. Am citit undeva că pentru a crea ai nevoie de anumite calități de caracter: - Talent. - Curaj. - Ambiție. - Încăpățânare. - Încredere în sine. Aș mai adăuga de la mine la această listă și senzația că ești vulnerabil, că ești rănit de viață și că din pricină că nu poți trăi precum ceilalți oameni, atunci în loc de a trăi trebuie să te apuci să exersezi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a vrut să spună Artur. Se referea, oare, la ascetismul dirijorului? Când rescriu aceste rânduri am aflat despre caracterul dificil al lui „Celi”, de faptul că a fost tracasat în Suedia pentru că el era pentru muzica pură, opunându-se cu încăpățânare comercializării ei aproape făcându-și cu bună știință rău. La fel ca și atunci când trăia în România, dirijorul obișnuia să concerteze, să experimenteze în spații închise, cum ar fi vaste camere subterane din Evul Mediu, complet izolate de spațiul orașului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a fost asasinat de un tânăr fanatic extremist, tocmai când cânta ceva frumos. Am văzut la televiziune filmul cu asasinarea. A nins aici, la Stockholm, atât de frumos, ca și cum cineva ar vrea să corecteze desenul negru al zilei. Lucrez cu încăpățânare la noua carte de nuvele, Schimbare de pene, inspirată pur și simplu de penele papagalului meu iubit, Vasuki, cel care a zburat într-o zi pe fereastră, sfâșiindu-mi inima de durere, cel pe care l-am așteptat ca pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în acele momente de începutul uceniciei mele ca regizor, când, ca fost dansator profesionist, am perseverat volens nolens în promovarea suitelor de dansuri la spectacole, în locul obișnuitei prezentări după fiecare dans a denumirii dansului care ar fi urmat. Folosind cu încăpățânare, repetat, noua formulă în multe spectacole folclorice la care eram solicitat, nu știam că fac istorie, dar experimentul a prins. Or, excelenta prezentare a Etniei Elene cu dansuri grecești, prin simpla prezentare cu proiecții de desene animate a mitului lui
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
acuzare, procedură foarte simplă: comisarul ne-a întrebat dacă am fost la bijuterie, dacă am cumpărat un elefant, în ce scop, de unde am avut bani și pentru cine am luat bijuteria. Am fost atât de cavaleri încât am refuzat cu încăpățânare să declarăm pentru cine am luat elefantul. Nu ar fi fost nimic dacă nu ar fi urmat cealaltă întrebare, pusă direct, fără menajament: "unde-i ceasul?" nu știam unde-i "ceasul", habar n-aveam de nici un ceas, adevărul acesta era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe locuitorii săi în adevărați poeți. Tocmai din aceste motive Mizil și celelalte așezări de aceeași categorie sunt interesante ca o încercare de autoexperiment psihologic. * Cu ocazia unei pene de motor, mi-am lăsat obiectul, care, din mobil, devenise cu încăpățânare "static", pe mâna a doi "experți" care se întorceau, pașnic, de la un bar, pe la unu noaptea, și m-am așezat, resemnat, pe o bancă sub un nuc, așteptând fie ivirea dimineții, fie rezolvarea defecțiunii. Tinerii lucrau de zor înjurând, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
personale. Mă rog, cu supărările cotidiene pe faptul că nu ne ajungeau produsele, că ne era frig, că cei de sus nu reușeau să ne normeze și nevoile odată cu consumul. Până la urmă, marea noastră frustrare venea din ceva foarte irațional: încăpățânarea „inconștientă” de a mai avea nevoi. Știu că mulți cititori și cititoare se vor întrista puțin, gândindu-se la rezistența privată sau la faimoasa rezistență prin cultură. Nu cred în societăți elitist-excepționaliste. În societățile cu o mânuță de intelectuali mesianici
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]