20,977 matches
-
doar s-au mai întâlnit asemenea cazuri. Oare ce să fie? Spre exemplu, ultimele cuvinte de noaptea trecută, pe care le-am auzit limpede de tot, au fost: ‹‹Gata! Acum, du-te să te-ntâlnești cu luna!›› Și sunetul era încărcat de un ecou de gheață... Dumnezeule, ce anume, mai exact, or fi vrut să-nsemne cuvintele acestea? Dacă cumva au un dublu înțeles? Sau poate că n-au nicio semnificație? Cine știe... Ei, ce ridicol, numai prostii îmi trec prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și am Încercat să-l liniștesc, povestindu-i tot felul de lucruri amuzante. După câteva ore de discuții și tatonări... am hotârât să petrecem sărbătorile Împreună. Nu mă așteptam să am parte de un Crăciun atât de minunat! Toul era Încărcat de pace, liniște și... tandrețe. Credeam că visez. Mă rugam În gând, adeseori, deoarece Îmi era teamă ca nu cumva visul să se destrame prea curând. Unde te gândești, draga mea, Vera? Scuză mă, dragă Gerald. Mă gândeam la această
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care era pe ducă. Nimic din vigoarea și parfumul unui Început de primăvară. Copacii desfrunziți, tăcuți și foarte atenți la orice adiere, așteptau momentul În care seva vieții lor se va trezi. Poate tocmai această tăcere grea, această așteptare plină Încărca atmosfera cu un aer nefiresc și tulburător. Arisa și Vicent , cei doi nepoți, plecau dimineața la școală și se Întorceau puțin după ora prânzului ( În funcție de orele pe care le aveau). După ce-și pregăteau temele pentru o nouă zi de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ecouri infinite În sufletul cititorului.” ( să arzi... cuvânt de Întâmpinare din antologia “55 de poeți contemporani”, semnat de Valentina Becart). Poeții cuprinși În antologie abordează atât versul liber cât și forma clasică, formă care poartă amprenta modernității, limbajul fiind unul Încărcat de rod și semnificații stilizate, profunde. Poezia este asemenea unui izvor. Revărsarea lirică poate căpăta profunzime, consistență numai dacă se asigură o oarecare Îndiguire. Lăsată la voia Întâmplării, Își pierde claritatea și forța comunicării, devenind confuză. Iubirea, suferința, nostalgia, curgerea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Doamne, și Înseninează-le drumul pe care Își vor obosi pașii. Am tresărit, crezând că am gândit cu voce tare. Simțeam nevoia să-mi dezmorțesc picioarele și am ieșit În hol. Afară ploua blând și mărunt, o ploaie de vară Încărcată cu promisiunile zilelor ce vor urma... A sosit și timpul să urce pe scenă clasa a XII-a G. Fiecare absolvent a venit cu o floare sau un buchet deosebit. Profesoara C. i-a adunat În jurul ei și i-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și negru În jurul tău Parfumul ploii După o ploaie scurtă și caldă de vară, parcul, rămas singur, Își asculta parcă, propriul puls și savura prin toți porii frunzelor parfumul rafinat, ozonat, lăsat În urmă de ploaia fugară... Nu știu ce mână nevăzută, Încărcată cu brățările unui timp plin de magie, Înviorată și plină de prospețime, Îmi făcea semne discrete: „ Vino!” parfumul care plutește În atmosferă a șters urmele celor ce-au mințit clipa fericirii - „Crede-mă!” Este cel mai bun balsam pentru sufletul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În stradă. De unde să știm noi că tocmai În acel moment Își făcea rondul, exact În locul respectiv... un milițian. Cine e? Stai pe loc! Am auzit o voce fermă, bărbătească, venind dinspre stradă. Sunt elevă! Sunt elevă! se auzea vocea Încărcată de spaimă și aproape plângăcioasă a colegei mele. Cum ai ajuns aici În stradă, la ora asta? Ai sărit gardul? Ești singură sau mai este cineva cu tine? Și tonul milițianului devenea din ce În ce mai autoritar, mai plin de sine. Sunt singură
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un bărbat brunet, de statură mijlocie, cu un Început de chelie. Ce m-a frapat la acest om, din prima clipă, a fost finețea, rafinamentul și o deosebită frumusețe interioară care-l Înconjura ca o aură. Vocea avea inflexiuni baritonale, Încărcate de senzualitate. Mi-a promis că va face tot posibilul să mă ajute. A mai trecut un an de la această vizită, perioadă În care am vorbit de câteva ori la telefon. Într-o seară de toamnă, stând singură la lumina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
asemenea, nam putut să nu mă gândesc la toate păcatele strămoșești, la fratele meu drag, Ionel, la tatăl meu, amândoi plecați spre cele veșnice, și cum aș fi putut uita de toate nefericirile mele!? Cât de greu imi era sufletul Încărcat de lacrimi, asemenea unor ploi mohorâte, În care s-au cuibărit Înfinite tristeți. Am plâns o vreme, cu lacrimi fiebinți, În care flăcările răzvrătirilor Își căutau eliberarea din temnița sufletului, mereu cu gândul la această trecere efemeră prin viață. La
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
totodată, ducând dorul meleagurilor natale, moldovenești, la care din când în când revine, micșorând la propriu distanțele geografice, dar, mai ales, la care revine și se reîntoarce cu amintirea cea nestinsă de trecerea incomensurabilă a timpului, cu tandrețe și nostalgie, încărcată de credință și dragoste de gintă și neam. Cu această sensibilitate, cu această conștiință adâncă, scrie, când are răgazul necesar, poezie și proză, ambele gesturi creative izvorând din nevoia de a-și face cunoscută, în sens misionar, apologetic, credința în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de aici, poate, oralitatea lor evidentă, care ne duce cu gândul, că autoarea, având în vedere mărturisita-i credință, săvârșește în aceste pagini o amplă și smerită spovedanie, căutând, parcă, o împăcare cu trecutul și o liniștire interioară a conștiinței încărcată de anumite neajunsuri și neîmpliniri, conjuncturale, nedorite, involuntare dar de netrecut, de nedepășit, de neocolit, în planul existării. De aceea, încă, dintru început, poemul „Rugăciune”, smerită rugă, ne face atenți, ne pregătește pentru ceea ce va urma, adică pentru spovada, care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lăsându-le binecuvântare. Și ce coincidență frumoasă! În zorii acelei zile, pe când dormeam toți duși, bunica Dosia, vecina noastră cea iubită, care o iubea pe Maica Domnului mai mult decât își iubea propria viață, venea prin întuneric la noi acasă încărcată cu de toate. Bătea la ușă și tata îi deschidea. Ne trezea pe toți din somn și, așa cum stăteam așezați la locurile noastre, ne punea le piciorușe mai întâi un șervet, peste care apoi punea tot felul de dulciuri și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
armată, crescând copilul și dirijându-le pe toate cele ale gospodăriei. Cum tata făcea armata în Moldova, cu alți bărbați din sat, mama mergea cu soțiile celorlalți o data sau de doua ori pe an la tata. Se duceau cu căruțele, încărcându-le cu de toate ale gurii. Tata era cu patru ani mai tânăr ca ea, o iubea mult și a iubit-o până la moarte. Numai ei și Dumnezeu știau cum ne-au crescut pe noi toți. Când eram mici de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ziceau: „Pomii lui Anton”. Nu știu dacă din întreg satul nostru ar fi fost vreo persoană care să nu fi gustat măcar o singură dată fructe din acei pomi. Eu treceam pe lângă ei de câte ori mă trimetea mama la bunica. Crengile încărcate cu fructe gustoase și sănătoase se aplecau înaintea fiecărui trecător și-l îndemnau să ia din ele. Mie îmi plăcea mult un sort de prune pe care le numeam „bărdace”. Stăteau ca picăturile de ploaie una lângă alta. Culegeam câteva
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gândea: „Cutare coace și ea, cealaltă la fel, cealaltă la fel... mă voi duce să fac pomană la profesori, că ei nu au cuptor și nu coc, acolo va fi pomana mai primită”. Când tăiau porcul, procedau la fel. Veneau încărcați cu de toate, de parcă îmi veneau părinții, nu știam nici cum să procedez, nici ce să le zic. Ne ajutau cu tot ce puteau. Recunosc că nu mi s-a mai întâmplat să văd atâta dărnicie și bunăvoință, ca la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
povestirile Lidiei Vrabie din volumul „La lumina candelei” deschid calea unei călătorii în timp, în care, atât universul copilăriei, cât și viața de zi cu zi a muritorului de rând, capătă consistență și identitate doar prin asumarea valorilor satului românesc încărcat de sacru și de mister. Sub cerul creștin al Basarabiei, lumea satului se afirmă ca fiind păstrătoarea tradițiilor care vin din străvechime și care dau ritm și sens existenței: „La noi în familie, era socotită sfântă Tradiția, părinții duceau mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de capacitatea noastră de a iubi creația lui Dumnezeu. În „Părinții noștri - două candele” autoarea atinge înălțimi amețitoare în arta evocării, incitând la meditații profunde asupra rostului nostru pe pământ, declarându-se ea însăși neputincioasă în fața unui astfel de subiect încărcat de atâtea semnificații, căci a vorbi despre părinți, „E ceva sublim și frumos, care mă înalță cu sufletul până la ceruri, care mă umple de dumnezeire, de dragoste și fericire.” Și, apoi, urmează torentul evocării, în care Lidia Vrabie pare de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un subiect de dezbatere doar în rândul politicienilor, specialiștilor sau al universitarilor. Se poartă discuții și între diferite categorii de public sau categorii sociale. Limbajul utilizat de aceste grupuri este însă mai degrabă implicit decât explicit, fiind în același timp încărcat de simboluri, imagini și metafore. Identificarea grupurilor din societate care sunt implicate în studierea modalităților optime de a efectua schimbările necesare pentru obținerea unui nivel de trai mai ridicat este un subiect ce a fost abordat prea puțin de sociologii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
mi-a schimbat copilul cu al unei țigănci. - Vrei să spui că Mihăiță nu este copilul nostru? Asta ți-a spus? - Da! Urmă o pauză în care Alex nu-și găsea locul. Se frământa, mergea de acolo, colo prin casă, încărcat de nervi, neputând să-și stăpânească mâinile care tăiau aerul precum niște săbii, aerul în care plutea această veste înspăimântătoare, ca în cele din urmă să se apropie de Ina agitat peste măsură: - E nemaipomenit! Ne-mai-po-me-nit! La orice mă așteptam
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
însă îi fu atrasă de faptul că numai florile din preajma porții erau îngreuiate de rouă. Cu ochii la flori își prinse rochia în portiță, fiind nevoită să mai zăbovească câteva clipe până să se elibereze. Privi în același timp corolele încărcate de multitudinea mărgelelor lichide. Pentru o clipă, doar pentru o clipă, în mintea ei se cristaliză o năstrușnicie: Dacă acestea nu sunt boabe de rouă, ci lacrimile Rafirei, în așteptarea lui Vișinel!? Pașii o purtau pe Ina spre locul de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
După cum li se întipărise pe față întreaga suferință strânsă în câteva cuvinte de bulibașă, se vedea limpede că n-au înțeles, dar trebuia să accepte cele spuse de staroste. Rafira, încercată de îndoielile care-i frângeau sufletul, slobozi câteva cuvinte încărcate de o durere sfâșietoare: - Cum să-mi las eu băiatul, bulibașă!? Cum să mi-l dau de lângă mine? Uite, simt în aceste clipe cum îmi sângerează inima. Mai bine îmi pun capăt zilelor, decât să mi-l înstrăinez, spuse ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și alerga să-i vadă pe Rafira și pe Lisandru, dar mai ales pe Voica. Întâlnirile cu ea erau o adevărată sursă de bucurie și el se încălzea la flacăra ochilor ei duioși ce mărturiseau o dragoste adevărată. Vișinel se încărca în acest fel de optimism. Reîntors acasă el ducea mai departe prin vis întâlnirea cu Voica, cu iubita lui care părea, și de această dată, o zână din cele mai frumoase povești de iubire adevărată. Dimineața dădea impresia Inei și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-i-se prea puțin. Acum putea vota cu oricine. Se înregimentă nechemată, în rândul oaspeților și susținu partida de alto în cântecul deja pornit de : Mulți ani trăiască! în cinstea sărbătoriților. Cu brațele pline de flori, intrând vijelioși în casa încărcată de sărbătoare Mihăiță, Vișinel și Alex o căutară asiduu cu ochii pe Ina. Găsind-o, făcură cerc în jurul ei. Băieții îi sărutară mâna, dar ea, lovită de neașteptata surpriză, părea o stană de piatră, care avea totuși puterea să lăcrimeze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
treceau zilele, care lăsaseră în urmă examenul ce le procurase la toți emoții greu de exprimat în cuvinte, mai ales lui Vișinel și lui Mihăiță, acum, când totul trecuse pe lista trecutului, li se părea că liceul, cu anii lui încărcați cu de toate, era undeva, departe de ei. În una din seri, aflându-se împreună în sufragerie, Alex deschise o discuție planificată încă de multă vreme, amânată din varii motive, găsi că acum sosise momentul propice. - Ei, ce-ați spune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o pauză plină de înțelesuri. Apoi continuă: povestea vieții mele e plină de meandre; dacă aș începe să v-o povestesc, ar presupune să vă răpesc toată noaptea și nu știu dacă aș termina-o. Și apoi, de ce să vă încarc cu lucruri care nu au ce căuta în viața un om atât de ocupat ca dumneavoastră!? Președintele, din diverse surse, deținea câteva elemente din povestea lui Vișinel. Acum înțelesese mai bine că băiatul se simțise oarecum jenat că trebuise să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]