3,105 matches
-
în jos și-i adună mâinile la spate. — Dragule sado-maso, îi spuse ea dulce și se întinse după bucata de mătase. — Nu, Sally, nu! exclamă el slab. Sally zâmbi sumbru și îi legă mâinile laolaltă, strecurând cu grijă mătasea printre încheieturile bărbatului înainte să strângă legătura. Când termină, Gaskell scânci: — Mă doare! Sally îl răsuci iarăși pe spate. — O să-ți placă la nebunie, îi zise ea și-l sărută. Se așeză iarăși peste el și începu să-l mângâie tandru. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la gură, boule. Iar ăsta - a continuat el, apucând colierul și legănându-mi-l sub nas - rahatul ăsta n-ai decât să-l mănânci mâine la micul dejun. L-a apucat cu ambele mâini și, dintr-o smucitură scurtă a încheieturilor, a rupt lanțul de aur în două. O parte a pietrelor au alunecat și au căzut țopăind pe tăblia de plastic laminat a mesei; altele i-au aterizat în palmă și, în timp ce se ridica să plece, mi le-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și văd cum se înverzește la față unul din bărbați. Sunt puțin agitată. Sper că nu o să vomite pe pantofii mei noi-nouți. S-a mai întâmplat. Credeți-mă, nu e de râs. Văd cum mâna lui strânge tare cotiera. Are încheieturile albe. Este, cu siguranță, îngrozit. Ați fi surprinși câți oameni în toată firea se tem de zbor. Se pare că e frica de a pierde controlul situației. Cât avionul țâșnește pe pistă, încerc să stabilesc contactul vizual cu omul înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
astea ! răspund defensiv. M-am trezit pur și simplu spunându-le ! Băusem trei vodci și credeam că o să murim ! Sincer, Lissy, și tu ai fi făcut la fel În locul meu. Toată lumea țipa și se ruga, avionul se zgâlțâia din toate Încheieturile... — Așa că i-ai dezvăluit șefului tău toate secretele ! Tu nu-nțelegi că atunci În avion nu știam că e șeful meu ? țip enervată. Era doar un străin. Pe care nu aveam să-l mai văd niciodată ! Mai durează ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din lume care nu vorbește aproape deloc despre sine. — De unde ai cicatricea asta ? Îl Întreb, arătând spre Încheietura lui. — E o poveste lungă și plicticoasă. Zâmbește. Nu vrei s-o auzi, crede-mă. Ba da ! spune imediat o voce din mintea mea. Vreau foarte mult s-o aud. Dar mă mărginesc să surâd și iau o nouă Înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de când am deschis o cutie de bere. Când eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut sex cu o fată pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Printre ele se află soțiile ofițerilor de rang înalt din partid. Nu-mi ia mult timp să aflu că Zi-zhen a fost instructorul lor de tragere cu arma. O femeie mai în vârstă vine la mine și mă apucă de încheietura mâinii. Așa îi place lui Zi-zhen să exerseze, zice ea. Apropo, tovarășă Lan Ping, Zi-zhen e țicnită rău. Mă lua cu ea când se antrena. Îi plăcea la nebunie să o facă noaptea. Mai ales în nopțile fără lună. Aprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
arate precum o câmpie goală. Capul pare enorm. Doamna Mao stă la trei picioare distanță de sicriu și dă mâna cu oameni străini, din țară și de peste hotare. Face asta de două ore. I-a înțepenit gâtul și o doare încheietura mâinii. Palidă și nervoasă, are o batistă albă, pe care o folosește când și când ca să-și atingă obrajii. Nici măcar nu poate să verse lacrimi false. Se gândește întruna la ceea ce i-a spus Mao. Vei fi împinsă în sicriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vitezè, așteptând tulburat sè disparè și ultimul vagon, Apoi, întorcându-mi din nou capul spre locul în care șezuse ea, jos, la picioarele mele, constat cu amèrèciune cè acolo nu mai e nimeni, întrebându-mè, în timp ce trenul meu, scârțiind din toate încheieturile sale de fier, se pune încet în mișcare, întrebându-mè dacè nu mi s-a nèlucit totul, Teama de a privi spre bancheta pe care stètuse nebună, ca și cum ar fi lèsat acolo ceva din substanță trupului ei înfiorètor, convingându-mè cè n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
floarea-soarelui deveniră curând adevărate mări verzi, cu valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească niște versuri scrise cu câteva zile înainte de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare mădular în parte... Uneori mă trezeam cântând, iar el îmi răspundea în versuri. N-am înțeles cuvintele, dar cred că erau elocvente. S-ar părea că boierii români sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Să-l dăm jos! Moarte lui Savary! ― Mototolu’ de Savary! Să-l dăm jos pe slugoi! Însoțit de câțiva soldați, Malet dispăru pe ușa unui imobil. În piață presiunea devenea tot mai mare. Trăsura prințului se clătina, scârțâia din toate încheieturile. Speriați, caii se zbăteau săltând pe loc, izbind tare caldarâmul cu copitele și mușcând zăbalele. Vizitiul și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dreaptă: pe timpul acela - sub Ruși - trăia, Într-un sat vecin, un scutitor de meserie: pentru atâtea ruble Îți tăia cu toporul, pe butuc, taman degetul cu care trebuia să tragi În „vragul” Rusului; pentru atâtea ruble Îți tăia mâna din Încheietură - tot dreapta, se-nțelege, ca să nu te ieie la Moscali; Însă pentru ceva mai multe, cu un pistol, Îți Împușca degetul arătător, strâmba degetul, Îl petrecea peste cel mijlociu și lega palma Între scândurele, să se vindece așa, strâmb, cârnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort de aniversare, un tort de aniversare roz cu alb... Perlele din urechi, de la gât și de la încheieturi erau ca micile bile decorative argintii. Deschise gura și o privi fix. Peste tot prin cameră, surorile și mătușile lui, bunica și mama, se înghionteau. Fata asta picase la toate examenele pe care le dăduse vreodată, era adevărat, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
au avântat în aer. —Mama! — Doamne Dumnezeule! Femeia și-a ridicat copila din apa rece ca gheața, a învelit-o într-un prosop, după care i-a pus scutecul și pijămăluța care fuseseră pregătite lângă cadă. Fetița tremura din toate încheieturile, probabil din cauza unui amestec de frig și frică, așa că Fiona s-a așezat pe capacul de la WC și-a ținut-o strâns la piept preț de câteva secunde încercând s-o liniștească. Creierul îi procesa informațiile la viteză maximă. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a apărut imaginea unei ființe cu aspect de zeu, care urcase de la subsol. Tipul avea ochii căprui, nuanța ciocolatei topite și niște pomeți extraordinar sculptați. El n-a părut s-o observe. S-a uitat la ceasul Patek Philipe, de la încheietură, apoi la pantofii din piele întoarsă neagră. Liftul a pornit. Alison se tot uita la bărbatul acela splendid, sperând să-i surprindă privirea și să-l captiveze cu zâmbetul ei strâmb, dar seducător. Etajul unu... etajul doi... butonul cu etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
piatra. Julia l-a luat în mâna și-a început să-și miște degetele în sus și-n jos, dar, dintr-odată, s-a oprit. Asta pentru că tocmai simțise ceva la care nu se aștepta: mâna lui James blocându-i încheietura. — Dă-o-n pizda mă-sii, Julia! Încetează, da? Tu nu te gândești decât la sex. Să știi că viața înseamnă mai mult decât atât! Julia s-a ridicat în capul oaselor. Se simțea, în egală măsură, umilită și deranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
suferit o lovitură la cap. În urma accidentului ăsta, își recunoștea familia și-așa mai departe, dar nu era în stare să numească unele obiecte. Era foarte ciudat. Nick a ridicat brațul și-a ciocănit cu degetul în geamul ceasului de la încheietură. —Ce-i ăsta? — A, e simplu, a rânjit Susan. E o vânătaie. Un gogoloi sau doi?tc "Un gogoloi sau doi ?" — Crezi c-a uitat? Alison și-a verificat ceasul, după care s-a uitat prin cafenea pentru a cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
auzit niciodată de el. — E un ucigaș. Un ucigaș împuțit, și-ți riști viața pentru el. — Era oaspetele meu. Dar tot ucigaș rămâne. Chiar dacă e ucigaș, tot oaspetele meu era. Numai eu avem dreptul să judec. Făcu o mișcare din încheietura mâinii și îi tăie jugulara dintr-o singură crestătură. Contemplă scurta sa agonie, își șterse mâinile cu cearșaful murdar, luă revolverul și pușca și se apropie de ușă, de unde aruncă o privire afară. Santinela era la fel de adormită ca la venire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Răsuflă mulțumit când ajunse la fund, se opri și cercetă amănunțit crusta ce începea la patru metri distanță. înaintă și o încercă cu piciorul. Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era de lung, înfășurându-și capătul pe încheietura mâinii, sigur că, dacă s-ar afunda, mehari-ul l-ar trage afară, scăpându-l de primejdie. Simți prima pișcătură de țânțar pe gleznă. Puterea soarelui începea să slăbească și în curând zona avea să devină un iad. începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mă așteptam să te revăd. Ochii, înroșiți de oboseală și parcă măriți de groază, se înălțară încet, făcu un efort ca să-l recunoască pe interlocutor. în cele din urmă, murmură cu voce răgușită, de-abia auzită: — Nici eu - îi arătă, încheieturile mâinilor pline de răni, numai carne vie. Uită-te! — E mai bine decât să fii mort... Din vina ta paisprezece oameni au fost uciși și țara e în pericol. Nici o clipă nu mi-am închipuit că o să reușească... Eram sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să spui că m-ai destituit? — Firește! răspunse. Și-ți garantez că dacă nu-l găsesc pe Abdul, voi cere să fii judecat pentru trădare. Guvernatorul Hassan-ben-Koufra nu răspunse, absorbit de studierea rănilor pe care i le lăsaseră curelele la încheieturile mâinilor și cugetând că, în urmă cu mai multe zile și în același birou, el fusese cel care ocupa poziția lui Madani, judecând cu asprime un om din cauza aceluiași targuí care devenise o obsesie pentru toți. Evocă orele și zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi general, m-aș Înrola În orice armată pe care ar comanda-o. Bătăile din palme de la final au fost asurzitoare; bănuiam că lumea aplauda ușurată că supraviețuise fără daune fizice ireparabile. Eram transpirată leoarcă și mă simțeam de parcă Încheieturile mi-ar fi fost lubrifiate de sudoare. Cunoscând-o bine pe Rachel, Îmi puteam da seama că Începuse ora Într-o dispoziție proastă și că ne muncise În halul ăla ca să scape de energia negativă. Am privit În direcția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
atunci, Îl purtasem În draci. Am Întors cheia În broasca dulapului. Era legată cu o bandă de elastic pe care-am tras-o În jurul gleznei, mascând-o Într-un pliu al șosetei. Nu suport să-mi atârne diverse chestii de Încheietura mâinii. Nu-mi mai rămăsese decât să-mi strâng părul. Am pornit-o agale pe coridor, ținând clamele În mână. Am aruncat o privire afișelor de pe pereți, care făceau reclamă la concursuri de aerobic de o zi, petreceri rave, restaurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
manifestaseră din plin resentimentele, a persevera pe această cale ar fi Însemnat o căutare a martiriului, ceea ce nu dorește nici unul dintre ei. Iată-i, deci, Înfățișându-se dinaintea tronului, aplecându-se cât se poate de mult, fiecare potrivit vârstei și Încheieturilor sale, așteptând un semn din partea hanului pentru a se ridica. Numai că semnul nu vine. Trec zece minute. Apoi douăzeci. Nici măcar cei mai tineri nu pot rămâne la nesfârșit Într-o poziție atât de incomodă. Ce-i de făcut, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]