1,577 matches
-
să pregătească corpurile decedaților pentru călătoria de dincolo, supunând-ule corpurile procesului de îmbălsămare și mumificare. În 1344 î.en. , faraonul egiptean Akhenaten a consolidat o nouă religie, Atonismul, declarând ca Aton va fi zeul suprem, , o zeitate universala, și interzice închinarea la toate celelalte, inclusiv la venerarea idolilor. Atenismul a pus astfel bazele monoteismului, credința într-un singur Dumnezeu. Ulterior, succesorul său, Tutankhamon renunță la cultul său și se reîntoarce la vechii zei.Totuși, cultul monoteist a lui Akhenaten nu avea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
fondând statul „Regatul Ceresc Taiping” cu Hong drept rege, susținând că a avut de multe ori viziuni de la Dumnezeu și că el a fost fratele lui Iisus Hristos. Sclavia, concubinajul, căsătoriile aranjate, fumarea opiumului, legarea picioarelor fetelor, tortură judiciară și închinarea la idoli au fost toate interzise. Cu toate acestea, succesul, autoritatea ulterioară și puterea au dus la certurile interne, dezertări și corupție. În plus, trupele franceze și britanice, echipate cu arme moderne, au venit în ajutorul armatei imperiale Qing. Până în
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
lui Iisus Hristos și pete de sânge ce ar corespunde unei răni laterale. Până în secolul al XII-lea, în Occident nu s-a știut aproape nimic despre giulgiu. În schimb, în Răsărit, evlavia pentru pânzele înfășurării, venerarea pentru marama și închinarea la Chipul Domnului erau mijloace și căi de verificare a credinței, mai ales după Sinodul al VII-lea Ecumenic (787). În anul 1172, Amonis, regele Ierusalimului, însoțit de cronicarul Wilhelm de Tyr, sosește la Curtea Bizanțului. Împăratul Manuel I Comnenul
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
teatru ALEF 20 (1968 - 1970), al Editurii EMIN (1994 - 1998) și al Editurii și Studioului de teatru și film EU & UE (2007 - 2008). A absolvit: Facultatea de Matematică a Universității din București (1965-1966) La revistele: Sub Fereastra Mare, loc de închinare (d) - cu participarea IPS.Antonie Plămădeală; Altare de jertfă (d); Biserica din grâu (e); Nădejdea creștină (e); Ce-ai cu mine, Doamne? (dd) - cu Mircea Constantinescu în rolul lui Tudor Arghezi; În sihăstrie eternă (dd) - cu Mitzura Arghezi și IPS
Grid Modorcea () [Corola-website/Science/313882_a_315211]
-
În anul 303, împăratul Dioclețian și colegii săi Maximian, Galerius și Constantius "Chlorus" au emis o serie de edicte de revocare a drepturilor legale ale creștinilor și le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiționale din Roma antică (printre care închinarea la statuile zeilor din temple și aducerea de jertfe acestora). Mai târziu, edictele vizau clerul creștin și impuneau sacrificii universale, prin care toți locuitorii imperiului urmau să facă sacrificii zeilor "oficiali". Persecuția a variat în intensitate pe cuprinsul teritoriului imperiului
Persecuția lui Dioclețian () [Corola-website/Science/318466_a_319795]
-
de la Hurezi. În 1715 Ștefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotnița mânăstirii, situată la intrarea în incinta principală și Casa Domnească. După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului și Marinei acest ansamblu monahal a devenit în mod simbolic altar de închinare pentru aviatori și marinari.
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
biserica dominicanilor, deasupra altarului. Meșterul sculptor a ajuns în Transilvania la începutul secolului al XV-lea și a realizat lucrări și în alte orașe ale sașilor: Brașov, Sighișoara sau Feldioara. Una din lucrările sale cel mai apreciate este grupul statuar "Închinarea magilor" de la Biserica din deal din Sighișoara. Mănăstirea a suferit mari stricăciuni în urma năvălirii turcilor din anul 1432. Din cauza faptului că mănăstirea era pradă atacurilor inamice, fiind în afara zidurilor cetății, superiorii ordinului dominican au obținut în 1474 autorizația de a
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
Ilie, ținând hățurile în mână, într-un car tras de doi cai, iar alături Proorocul Elisei, ținând, deasupra capului, cojocul, portretul altui bărbat distins si cucernic, într-o ținută identică, cu mâna ridicată și degetul arătător întins, amintind postura de închinare a sfântului lăcaș, și scena Jertfa lui Avraam („Jertfa lui Avram”), în care Avraam se aseamănă cu omul sărman, din cele patru scene amintite mai sus. Registrul III înfățișează (în stânga) tabloul tutorilor bisericii. Astfel îi numește însuși zugravul, în cadrul legendei
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
Antoniu Scudier precum și monumentul lui Coronini Publicația locală "Temesvári Hírlap" consemna că statuia „a fost dărâmată cu o rangă. Nu are importanță de cine. Nici nu merită să mai fie ridicată. Ea reprezenta o lume veche, dispărută, militarismul, servilismul și închinarea la idoli” La 31 octombrie 1918, a avut loc o mare demonstrație de stradă la Timișoara. În aceeași zi, în sala cazarmei militare, a avut loc o întrunire a celor mai importante personalități politice și militare locale și s-a
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
un zid închis în întregime și era împodobit cu trei icoane de lemn, trei icoane pictate pe sticlă precum și o cruce de lemn. Tot în pronaos se afla o măsuță, acoperită cu o față de masă din cânepă, măsuță folosită pentru închinare și pe care se afla o icoană pictată pe sticlă ce o înfățișa pe Maica Domnului. În naosul bisericii se ajungea din pronaos de care era despărțit printr-o ușă tot din lemn de plop cu închizătoare de lemn. Naosul
Biserica de lemn din Târlișua () [Corola-website/Science/318940_a_320269]
-
era despărțit printr-o ușă tot din lemn de plop cu închizătoare de lemn. Naosul era boltit iar fruntariul și pereții fiind zugrăviți. Nici naosul bisericii nu avea podea. Strana cantorului, cu patru picioare, era acoperită cu pânză albă. Pentru închinare exista un tetrapod, acoperit cu o față de masă de hârtie pe care se afla icoana Învierii. Tot pe acest tetrapod se mai aflau o mică icoană pictată pe sticlă și o cruce de lemn precum și două sfeșnice pentru lumânări. În
Biserica de lemn din Târlișua () [Corola-website/Science/318940_a_320269]
-
Europa, iar puterile vestice i-au promis suport moral și material. În mijlocul pregătirilor a murit subit, otrăvit se pare de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane. La 2 octombrie 1688 a trimis la Viena o solie, pentru închinarea țării la Imperiul habsburgic. Din solie făceau parte fratele său Iordache Cantacuzino (mare spătar), ginerele său Constantin Bălăceanu, nepotul de frate său (fiul lui Drăghici) și marele comis Șerban Vlădescu. Șerban Cantacuzino a murit la 29 octombrie/8 noiembrie 1688
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
o perioadă de acalmie. După 1538 este instaurata dominația otomană. Recunoașterea domninatiei otomane s-a făcut pentru principii din Țările Române în fața superiorității numerice militare și politice a statuluiu otoman. Țările Române deveneau vasale imperiului. Acceptarea dominației se făcea prin închinare. Țările Române accepta plata tributului și reglementarea relațiilor pentru succesiunea la tronul Wallahiei. Ceremonia de închinare presupunea inclinarea capului în fața sultanului, iar în tradiția bizantina mai era și prosternarea în fața împăratului. În secolul XVIII, ceremonia a fost modificată, iar domnitorul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pentru principii din Țările Române în fața superiorității numerice militare și politice a statuluiu otoman. Țările Române deveneau vasale imperiului. Acceptarea dominației se făcea prin închinare. Țările Române accepta plata tributului și reglementarea relațiilor pentru succesiunea la tronul Wallahiei. Ceremonia de închinare presupunea inclinarea capului în fața sultanului, iar în tradiția bizantina mai era și prosternarea în fața împăratului. În secolul XVIII, ceremonia a fost modificată, iar domnitorul vasal trebuia să incenunchieze și să sărute pământul din fața sultanului, În momentul acceptării închinării, între cele
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Ceremonia de închinare presupunea inclinarea capului în fața sultanului, iar în tradiția bizantina mai era și prosternarea în fața împăratului. În secolul XVIII, ceremonia a fost modificată, iar domnitorul vasal trebuia să incenunchieze și să sărute pământul din fața sultanului, În momentul acceptării închinării, între cele două părți se stabilea ahd-legământ, stabilit i nscris în " ahdname humayun"-cartea legământului. Țara sau domnul care acceptau închinarea deveneau kharadj-guzar-plătitori de tribut. Țară ieșea din zona " dar' ul-Harb" (Casă Războiului), dar nici nu intră în zona păcii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
ceremonia a fost modificată, iar domnitorul vasal trebuia să incenunchieze și să sărute pământul din fața sultanului, În momentul acceptării închinării, între cele două părți se stabilea ahd-legământ, stabilit i nscris în " ahdname humayun"-cartea legământului. Țara sau domnul care acceptau închinarea deveneau kharadj-guzar-plătitori de tribut. Țară ieșea din zona " dar' ul-Harb" (Casă Războiului), dar nici nu intră în zona păcii permanente. Intra în sfera " dar uz-zimmet" (Casă Protecției Tributare). Statutul de kharadj-guzar presupunea următoarele obligaitii: plata tributului-kharadj, djizye/virgu, care răscumpără
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sultanilor. Toate expedițiile organizate de otomani împotriva voievozilor români în sec. XIV-XVI erau considerate gazavat ( expediții sfinte): Bayazid I ( 1394-95), Mehmed I ( 1417,1419), Mehmed ÎI ( 1462,1476), Bayezid ÎI ( 1484) și Suleyman Kanuni ( 1538). În instroiografia relațiilor româno-otomane, termenul „închinare” - specific cronisticii medievale - a fost și este de regulă utilizat, din punct de vedere cronologic, cu două înțelesuri:Pentru a desemna un moment anume din evoluția Relațiilor Porții cu Țara Românească, Moldova sau Transilvania, respectiv „momentul inițial”. Din punct de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
punct de vedere cronologic, cu două înțelesuri:Pentru a desemna un moment anume din evoluția Relațiilor Porții cu Țara Românească, Moldova sau Transilvania, respectiv „momentul inițial”. Din punct de vedere terminologic, cuvantul există din perioada bizantina, proskynesis. În limba română, „închinarea” apare cu termenul de „ a se închină”, „ a face plecăciune”. În istoriografia românească, închinarea are două înțelesuri: fie acceptarea plății unui tribut către Poartă, fie că „supunere” sau „capitulațiune” în fața sultanului. În izvoarele vremii, „închinarea” Țărilor Române față de Poartă era
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
evoluția Relațiilor Porții cu Țara Românească, Moldova sau Transilvania, respectiv „momentul inițial”. Din punct de vedere terminologic, cuvantul există din perioada bizantina, proskynesis. În limba română, „închinarea” apare cu termenul de „ a se închină”, „ a face plecăciune”. În istoriografia românească, închinarea are două înțelesuri: fie acceptarea plății unui tribut către Poartă, fie că „supunere” sau „capitulațiune” în fața sultanului. În izvoarele vremii, „închinarea” Țărilor Române față de Poartă era asociată cu cel puțin una din următoarele acțiuni politico-diplomatice: prezentarea voievodului în persoana la
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
bizantina, proskynesis. În limba română, „închinarea” apare cu termenul de „ a se închină”, „ a face plecăciune”. În istoriografia românească, închinarea are două înțelesuri: fie acceptarea plății unui tribut către Poartă, fie că „supunere” sau „capitulațiune” în fața sultanului. În izvoarele vremii, „închinarea” Țărilor Române față de Poartă era asociată cu cel puțin una din următoarele acțiuni politico-diplomatice: prezentarea voievodului în persoana la Poarta sau a reprezentantuui, sau chiar a unor boieri de frunte ai țării; supunerea de bună voie față de sultan, si nu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a acceptat să plătească haraciul, să trimită ostatici și să îl însoțească pe sultan în expediții militare. În cele din urme a fost încheiat și un jurământ, care era valabil pe durata vieții lui Mircea ( era o pace temporară). Procesul închinării a început încă din vremea lui Mircea cel Bartanr și s-a încheiat cu întronarea lui Radul cel Frumos în 1462. În comparație cu celelalte „închinări”, în 1462 avea loc, în viziunea lui Mehmed Nesri, o „închinare colectivă”. „Închinarea” din 1462 este
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și un jurământ, care era valabil pe durata vieții lui Mircea ( era o pace temporară). Procesul închinării a început încă din vremea lui Mircea cel Bartanr și s-a încheiat cu întronarea lui Radul cel Frumos în 1462. În comparație cu celelalte „închinări”, în 1462 avea loc, în viziunea lui Mehmed Nesri, o „închinare colectivă”. „Închinarea” din 1462 este identificată la otomani cu „supunerea deplină”, cucerirea țării etc. Între 1521-1529 au avut loc o serie de lupte puternice în zonă, iar momentul 1526
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
era o pace temporară). Procesul închinării a început încă din vremea lui Mircea cel Bartanr și s-a încheiat cu întronarea lui Radul cel Frumos în 1462. În comparație cu celelalte „închinări”, în 1462 avea loc, în viziunea lui Mehmed Nesri, o „închinare colectivă”. „Închinarea” din 1462 este identificată la otomani cu „supunerea deplină”, cucerirea țării etc. Între 1521-1529 au avut loc o serie de lupte puternice în zonă, iar momentul 1526 a marcat ambele Țări românești. În cele din urmă, Valahia a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pace temporară). Procesul închinării a început încă din vremea lui Mircea cel Bartanr și s-a încheiat cu întronarea lui Radul cel Frumos în 1462. În comparație cu celelalte „închinări”, în 1462 avea loc, în viziunea lui Mehmed Nesri, o „închinare colectivă”. „Închinarea” din 1462 este identificată la otomani cu „supunerea deplină”, cucerirea țării etc. Între 1521-1529 au avut loc o serie de lupte puternice în zonă, iar momentul 1526 a marcat ambele Țări românești. În cele din urmă, Valahia a ajuns să
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în poezie tema călătoriilor, a evaziunii, motivul boemei și imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbină în poezia lui cu notele romantice. Proza sa vădește înzestrare picturală, eleganță a stilului și vervă polemică. "„Fantezismul poetului este în bună parte o închinare către feerie, moștenită de la Eminescu, comună epocii și întărită prin anume urmări ale romantismului și parnasianismului din Occident. Puțină, impopulară, proza lui D. Anghel este excepțională și revoluționară. Fără ea nu s-ar înțelege proza de mai târziu a lui
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]