2,199 matches
-
iar fratele și tatăl uciși de către japonezi? Pericolul i-a oferit ocazii să-și arate caracterul. Ești prea slab, îi va zice ea mai târziu celui de-al treilea soț al ei, Tang Nah. Te ascunzi de realitate, trăiești în închipuire și ești condus de frică. Nu ai dat niciodată piept cu pericolul. Cu toate astea, în 1931, după ce Yu Qiwei e arestat, există un moment când se leapădă de rolul ei de eroină. Brusc, e înspăimântată peste măsură. O vizitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a dispărut din ziare și reviste. Brusc, îl dorește. Înțelege, acum, de ce împărăteasa văduvă era obsedată de actori. Hrănită, dar simțindu-se flămândă, totuși. Respirând, dar simțindu-se, totuși, îngropată de vie. E dorința asta de a se crampona de închipuiri. Nu-i poate atinge, dar îi păstrează ca posesii. E înconjurată de bărbați frumoși și inteligenți. Bărbați în ai căror ochi se vede din nou ca pe o zeiță. Bărbații ei preferați sunt Yu Hui-yong, compozitorul, actorul de operă Haoliang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sau covor uzat, inventând povești care să explice cum ajunseseră acolo. Cumpărară împreună o veioză, cu piciorul făcut dintr-o statuie a lui Buddha. Cum ajunsese un asemenea obiect în districtul Buffalo sau de ce fusese abandonat acolo, asta doar o închipuire dintre cele mai îndrăznețe ar fi putut explica. La cea de-a șaptea lor întâlnire, în timp ce făceau cumpărături în raionul de legume de la Sun Mart pentru o cină spontană, el o numi K.S. pentru prima oară de mulți ani. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
foarte scăzută, cortexul prefrontal amețit de somn, cicluri psihologice străvechi, legate de rotația Pământului - același flux chimic de dincolo de orice noapte întunecoasă a sufletului. Weber închise din nou ochii și încercă să-și liniștească pulsul, să-și limpezească mintea de închipuirile nebunești ale nopții. Se strădui să se localizeze și să se așeze în fluxul propriei respirații, dar se tot întorcea la o listă de acuzații nedeslușite. Abia la ora 4.30 a.m. reuși să dea un nume senzației sale: rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deprimă, iar reacția medicală îl indignă. Să mă anunți când se întoarce Doctorul Scriitor. Aș vrea să fac niște teste pe el. Nu i-o descrise pe Barbara lui Karsh. Nu voia ca ei doi să se întâlnească, nici măcar în închipuire. —Povestește-mi despre tine, îi ceru ea. Ce-ai mai făcut? El gesticulă spre clădirile din jur. Toate astea! Când ai trecut ultima oară pe aici? Probabil că orașul ți se pare destul de schimbat. Orașul arăta ca Brigadoon 1. Tărâmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
natural. Și nu pe mine mă vor. Pe toți îi doare fix în cur dacă trăiesc sau mor. Probabil că-mi vor doar proprietatea. Aș vrea tare mult să stăm de vorbă despre chestia asta, îi spuse Daniel. Folosea o închipuire ca să alunge altă închipuire. —Ah, frate. Poate că-s eu terci. Habar n-ai prin ce-am trecut. O bășină de accident, se face un an luna asta. Atunci a început totul. —Știu, îi spuse Daniel. —Ai văzut emisiunea? —Emisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine mă vor. Pe toți îi doare fix în cur dacă trăiesc sau mor. Probabil că-mi vor doar proprietatea. Aș vrea tare mult să stăm de vorbă despre chestia asta, îi spuse Daniel. Folosea o închipuire ca să alunge altă închipuire. —Ah, frate. Poate că-s eu terci. Habar n-ai prin ce-am trecut. O bășină de accident, se face un an luna asta. Atunci a început totul. —Știu, îi spuse Daniel. —Ai văzut emisiunea? —Emisiunea? Nu. Te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în apă, ne-am istorisit mai întâi povești de groază, după aceea întâmplări cu extratereștri. Dar, pe măsură ce trecea timpul, extratereștrii ni se păreau tot mai puțin importanți, în schimb ne interesau tot mai mult sânii. Ei luau dimensiuni gigantice în închipuirea noastră. Apoi am schimbat subiectul și am discutat pe larg despre corpul femeii, așa cum auziserăm de la alții. Dorin era avantajat de faptul că avea un frate mai mare. Acela știa totul în amănunt. Discuția ne făcea atâta plăcere, încât curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În tot cazul, a fost de ajuns pentru ca majoritatea călătorilor să părăsească în grabă compartimentul. Îl ascultam cum își înjura nevasta și, crede-mă, deși știusem dintotdeauna că limba noastră e destul de bogată în înjurături, ce auzeam acum întrecea orice închipuire. Striga în gura mare că soția lui îl înșeală, primise el un telefon anonim. Și în noaptea dinainte nici nu fusese acasă, el lăsase telefonul să sune mult timp, ca să nu poată spune ea că dormise adânc. Eu am înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să se răscoale, dovezile să le adune cei care sunt împotriva lui Altîn Bei.... — Dovezile se vor aduna singure, spuse pe un ton servil comandantul fortului Ediculé. Tortura la care este supus beiul și fiul său, Constantin, este peste măsura închipuirii minții omenești. Li s au smuls unghiile, au fost încoronați cu coroane înroșite în foc, li s-au trecut piroane prin fluierele picioarelor, sunt bătuți la tălpi, supuși la înfometare și sete, o zi pește sărat și a doua zi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poslușnici și schimnici bătrâni să lipească urechea de ușa și ferestrele zidite și tencuite ale chiliei ca să asculte în curgere necontenită rostirea fără sfârșit a psalmilor. Și pe măsură ce șoapta era tot mai stinsă, psalmii se schimbau, cântând o bucurie depășind închipuirea omenească. Socotea cuviosul Isac, starețul schitului, că arderea lumânărilor fiind sfârșită, în întunericul închisorii ei, bătrâna maică vedea lumina tronului lui Hristos, iar psalmii cei nemaiauziți îi spunea maica dimpreună cu îngerii. S-a făcut doamna Păuna sănătoasă după o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Așa s-a spulberat nădejdea creștinilor din Balcani de a fi eliberați, așa a pierit partida Cantacuzinilor, boieri valahi care luptaseră pentru domnii pământene. Se vede că încă nu sosise vremea prăbușirii otomanilor. Cu drept cuvânt zicea vodă Brâncoveanu despre închipuirile atâtora: „Ce spun astrologii sunt numai păreri și umbre...” Testamentul doamnei Ilinca postelniceasa Cantacuzina, diata cum îi spunea ea, nu legase lucrurile pentru vecie, averile marelui stolnic și ale marelui spătar confiscate de turci și de domnie se spulberaseră ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zbugheam spre casă, întrebându-mă, în timp ce alergam, dacă o să izbutesc cumva să ajung înainte să apuce ea să-și schimbe înfățișarea. De fiecare dată o găseam deja în bucătărie, pregătindu-mi cana cu lapte și prăjiturelele. În loc să mă lecuiască de închipuiri, această performanță nu făcea decât să-mi sporească respectul pentru puterile ei. Și-apoi, mă simțeam întotdeauna ușurat că n-am prins-o între două încarnări, chiar dacă nu mă dădeam niciodată bătut; știam că nici tata, nici soră-mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și-apoi, mă simțeam întotdeauna ușurat că n-am prins-o între două încarnări, chiar dacă nu mă dădeam niciodată bătut; știam că nici tata, nici soră-mea nu bănuiesc firea adevărată a mamei, și toată povara trădării, pe care, în închipuirea mea, aș fi îndurat-o dacă aș fi surprins-o vreodată asupra faptului, era un gând mai mult decât apăsător pentru un copil de cinci ani. Cred că mi-era chiar teamă să nu fiu lichidat în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe mine. El fusese întemnițat, dar eu aveam să zbor: acesta era visul lui. Al meu era corolarul acestui vis: în eliberarea mea avea să și-o afle și pe-a lui - eliberarea de neștiință, de exploatare, de anonimat. În închipuirea mea, destinele noastre rămân până-n ziua de azi amestecate grămadă și nu de puține ori mi se-ntâmplă ca, atunci când citesc într-o carte vreun pasaj care mă impresionează prin logica sau înțelepciunea lui, să-mi zic pe nepusă masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
formidabilu’, e-e, să nu apară printre celelalte în marea carte în care El așterne numele celor ce vor mai fi în viață și la anu’ în septembrie (scena asta, nu știu cum se face, dar reușește să mi se încrusteze în închipuire). Ei, și cine-i tembelul la faza asta, ăă? Și n-are nici o importanță (de asta îmi dau seama de la bun început, în legătură cu felul în care judecă Dumnezeu Ocârmuitorul) nici cât de mare sau mică e regula pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ziarele ziarele?! - adjunctul șefului Comisiei pentru Condiții Umane! Pregătesc un raport special despre prejudecățile existente în sindicatele din construcții... — Căcat. Șeful pizdelor, asta-mi ești! Adjunct la Oportuniști! Ah, labagiule! Băi, infantilule! Totul e deșertăciune, Portnoy, dar tu întreci orice închipuire! Un IQ de o sută cincizeci și opt de puncte, care s-a dus pe apa sâmbetei! Mare brânză că ai sărit peste două clase de gimnaziu, tăntălăule! — Poftim? — Și că ai cheltuit banii pe care ți-i trimitea taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Uite ăsta, să tot aibă vreo optzeci de kile... Ditamai leopardul, cât un catâr numai bun să-l înhami la o teleguță și suplu, înalt, musculos, cu blana strălucind în lumină ca unsă... Plescăia. Îți lasă gura apă, deh, ca și cum închipuirea ar pofti la ceva ca o panteră-leopard - ceva de genul ăsta, un animal făcut să alerge liber prin sălbăticie, în junglă sau în deșert. Cât de liber, Doamne ferește, e legat, priponit cu lesa de gărdulețul de fier din fața băcăniei. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
noi, domnule locotenent. În tonul medicului se simte bucuria și satisfacția. Stă cu spatele la fereastră și pentru un moment Marius pare că deslușește în jurul părului alb al doctorului un nimb auriu, strălucitor, ca la arhangheli. Sau poate e doar una dintre închipuirile ieșite din creierul său, aflat încă sub puterea calmantelor. Eu sunt doctorul Cozma Damian, iar aceasta este sora Maria. Amândoi vom avea grijă să te faci bine cât mai repede. Mulțumesc foarte mult. Doctore, în mintea mea e o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sunt copaci, și poluarea... mă gândeam la prostii, ca să-mi iau cumva avânt pentru lucrurile serioase, căci știam că de la o vreme nu aveam să mă gândesc decât la ea. La sânii pe care îi uitasem și îi croiam din închipuire, mici și cu un fel de crater între ei, la fundul ei mare pe care îmi plăcea să mă sprijin când i-o dădeam pe la spate și să-i simt moliciunea în oasele bazinului și în degete, la labiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
privească pe geam. Mușcând dintr-o pară verzulie și pădureață, Elena îl văzu pe Liviu îmbrățișând-o pe Erika în curtea facultății. Era un tip complet banal, cam pămpălău, cu blugi jerpeliți și chică; personajul fantasmelor se prăbuși din lumea închipuirii în marmita cotidiană, iar în cădere chipul angelic i se desprinse ca o coajă. Anul universitar își intră în drepturi. Prezența la fiecare curs era obligatorie și controlul asupra fiecărui student se dovedi extrem de strict. Unul din cei mai urâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
creier. M-am întors așadar pe cealaltă parte. Dar glasul îi dădea înainte. Acum semăna cu turația unui motor băgat în viteză. Devenise mai sacadat, urcase un ton, și parcă se auzea și mai tare. Hotărât lucru, nu era o închipuire. Am început să caut sursa și am găsit-o după câteva minute. Era țeava de alimentare a caloriferului, din colțul dormitorului. Transformată într-un conductor de unde sonore, îmi aducea informații proaspete din lumea mereu fascinantă a vecinilor. Acum, stăteam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
curând voi avea patruzeci de ani! Nu mai sunt un început, o cauză. Devin tot mai mult prelungire, un efect. Mă simt complet determinat. Patruzeci de ani! Vârsta amintirilor și recapitulărilor... A rechema bucăți de trecut, a le retrăi în închipuire - singura compensare a vieții pierdute, procent slab la un capital nerambursabil. Tinerețea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor, cu întîrzieri neprevăzute și binevenite, cu gândul la bucuria drumului de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
momentul culminant îl constituie certificarea viabilității unei creații de ochii "fizici" al spectatorului - privirea dovedindu-se simțul esențial al receptării, critic-realizant față de natura spectaculară a faptului artistic. Un simț indispensabil unei critici, să nu uităm, luminate, videopedice, receptor adecvat al închipuirii creației. Fundamentală dintr-o anumită perspectivă estetică, privirea nu este mai puțin echivalentul unei ontologii a actului creator, nu doar mecanism al acesteia, ci ea însăși o adevărată natură genetică. Revelatoare în acest sens nu este numai opera critică a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
este întoarsă ca din oglindă, opera de artă te privește, determinîndu-te. Arta, "inoculată", este trăită de spectator (de unde și sentimentul imortalității), privitorul identificat imaginii privite. Calitatea esențială a privirii artistice este aceea de a fi o privire transfigurată, întruchiparea unei închipuiri. De notat că Ibrăileanu folosește pentru "imagine", ca și Eminescu de altfel, un cuvânt care, în acest înțeles strict, a devenit un arhaism, rămas doar cu o semnificație religioasă ori una tehnic-comportamentală (iconografie, iconoclastie, iconoscop etc.): icoană. Conotația originară era
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]