4,538 matches
-
percepție a literaturii moderne (și, în genere, a curentelor noi în artă), el nu vede în gesturile necanonice decât trăsneli și „nerozii”. Criteriul pare să fie acela al unui realism destul de strict. În ceea ce privește „chestiile teatrale”, se dovedește a fi, în pofida înclinației obișnuite spre rostirea mucalită, un cronicar serios. Cu meticulozitate, el povestește analitic subiectul, cântărește „valoarea dramatică” și „valoarea tehnică” a textului pus în scenă, evaluând atent, cu un ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
sonda În jurul abdomenului meu, aplecînd-o ba Într-o parte, ba În cealaltă și Îmi Întind gîtul să văd mai bine ecranul. E mult mai ușor decît am crezut! Poate ar trebui să mă fac ecografă. E limpede că am o Înclinație naturală spre chestia asta. Uite capul. Uau, e uriaș! Iar asta trebuie să fie... Îngheț cu mîna În poziția În care sînt și trag aer În piept adînc. Tocmai l-am văzut. Am văzut sexul copilului nostru! E un băiat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
specifică a viziunii fiecărui pictor evocat; prin intermediul acestor rememorări, F. străbate o întreagă perioadă a artei românești, de la „zugravul de subțire” și „portretarul neamț” al începuturilor picturii de șevalet până la Carul cu boi și Ciobănașul lui Nicolae Grigorescu. Surprinzătoare e înclinația spre idilism de aici, mai ales dacă e pusă în comparație cu tonul aspru al poemelor autobiografice: „Am iubit în viață! Și-am urât!/ Am urât cu patimă urâtul!/ Porcilor ce n-au alt gând decât/ Să-și îndoape rânza până-n gât
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
-și structureze o concepție temeinică asupra destinului istoric, cultural și spiritual al poporului român. Înzestrat cu o memorie remarcabilă și cu un dar deosebit în însușirea limbilor străine - cunoștea latina, maghiara, germana, franceza, italiana și rusa -, G. manifestă de timpuriu înclinație spre munca de cercetare. Din 1920 până în 1922 ocupă postul de secretar literar al Astrei, stimulând activitatea publicațiilor Asociațiunii. Perioada este rodnică și în colaborări proprii la revista „Transilvania”. Ulterior, între anii 1922 și 1933, a fost profesor la Constanța
GEORGESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]
-
predispozițiilor sale în cenaclul macedonskian de la „Literatorul”. Aici promovarea spiritului novator, a unor valori literare încă neomologate la noi, superficial cunoscute, respinse, cultivarea insolitului, a tot ce contraria simțul comun, a bizarului și fantasticului nu puteau decât să-i stimuleze înclinația spre visare și introspecție, interesul pentru problematica morală și religioasă, să-i accentueze gustul pentru straniu, pentru fabulos, să-i sporească atracția către arta rafinată și către frumos în genere. O sensibilitate ca a lui, generoasă prin definiție, includea și
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
cei care s-au opus radical comunismului, și aceștia au aparținut unor grupuri specifice. Unii au murit, mai ales cei ce aparțineau partidelor istorice, alții au supraviețuit, cei care au aparținut clerului greco-catolic; sau a fost rezistența celor care aveau Înclinații de o anumită factură În ortodoxie. Dar În cazul discuției pe care o propune Sanda suntem Într-o capcană. Nu cred că - dacă vorbește despre rezistență - autorul se referă În vreun fel la politic, adică nu este rezistența cu forme
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de interiorizată jubilație atunci când descoperă „chei” pentru descifrarea unor noi, de luat în seamă, înțelesuri. Un cerebral distinguo domină aceste analize impulsionate de o nevoie de certitudini, ipotezele de lucru fiind plasate într-o rețea de paradigme ce dezvăluie o înclinație spre teoretic. Sugestiile împrumutate din critica franceză, îndeosebi, deschid promițătoare piste interpretării, dar creează întrucâtva și un raport de dependență ce poate stânjeni libertatea de mișcare. Un atu este spiritul polemic, intratabil, un pic scorțos, care îi înlesnește autorului accesul
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
a istoriei culturii, cu acuzate finalități educaționale. După acest itinerar instructiv în spațiul culturii universale, D. revine la aria românească, evidențiind direcțiile istoriografiei de la noi - istorică, filologică, estetică, de idei ș.a. Schițând jocul permanențelor și al modelelor, autorul conchide că înclinația spiritului românesc spre sinteza umanistă, potențată de ideologia luminilor, a subsumat influențe orientale și occidentale, hotărând o particularitate a culturii noastre. Tehnica relației fragment-întreg guvernează metodologic și alte lucrări, precum Umaniștii români și cultura europeană (1974), Cultura română în civilizația
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
atitudine literară e denunțat, cât acest ev în care visul și poezia devin anacronice și caraghioase. Luna, primăvara, iubirea și celelalte - sugerează poetul - nu au fost corupte atât de clișeele limbajului („poetic”), cât de secolul acesta violent, nevrozat, robotizat, de înclinația lui către oroare (poemul Libertatea de a trage cu pușca vorbește de o stare de beligeranță atavică și generalizată) și către înstrăinare. „Omul nou”, produsul unui astfel de timp, refuză visul și gratuitatea, a pierdut gândirea vie și darul de
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
o poezie de factură tradițională, vag contaminată de simbolism. Îndatorată prozodic uneori lui Coșbuc, mai des lui St. O. Iosif, cu ale cărui „cântece” are, de altfel, pronunțate afinități de timbru sufletesc, convergentă și cu versul lui Panait Cerna prin înclinația spre reflecție și alegorizare, poezia ei nu e totuși deloc „sămănătoristă”; în orice caz, nu în ceea ce autoarea a reținut pentru volumul ce o exprimă, Poezii (1937). În cuprinsul acestuia nu apare nimic din figurația rurală cultivată de sămănătoriști și
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
va fi înrudit cu ramura macedoneană Papară din Galiția, de unde și presupunerile privitoare la o mai îndepărtată obârșie aromână a familiei. Sunt puțin lămurite împrejurările în care D. îmbrățișează cariera ecleziastică: decisiv poate să fi fost însă impulsul celor dintâi înclinații cărturărești. Răzlețe, parvin din epocă și informațiile ce îngăduie reconstituirea primei perioade a formării sale spirituale, ca și, mai târziu, a condițiilor ce vor fi favorizat desăvârșirea culturii sale umaniste. Opinia potrivit căreia D. ar fi învățat la Iași, la
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Eleonora (n. Băițan), și cei trei copii, la Suceava. Aici, F., primul lor născut (viitorul prozator Mircea Filip e frate mai mic), urmează școala primară și liceul, pe care îl va absolvi în 1949. Încă înainte de susținerea bacalaureatului, tânărul dovedește înclinație pentru scris, iscălind în „Revista elevilor” și câștigând un concurs literar național. Ar fi compus tot atunci, în mai puțin de o lună, un roman în care valorifica și experiența de „brigadier” la Salva-Vișeu, roman remarcat de un critic cunoscut
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
trompetă solo (1976) M. își arată disponibilitatea pentru construcția amplă, tinzând spre dimensiunea romanului. Specia în care se exprimă deplin este narațiunea amplă, atent și fin articulată, ca în Walhalla, macronuvelă sau microroman, proză emblematică tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația individualizantă este, cum s-a observat, aceea spre „fructificarea virtualităților «analitice» ale povestirii” (Nicolae Crețu). Procedeul predilect rămâne suprapunerea/interferența perspectivelor temporale, jocul de optică între momentul evocat și cel al evocării, din tratarea contrapunctică rezultând o proză ce „interpretează
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
a cinci tomuri de Jurnal (1997-2001). Diaristul consemnează momente ale scrisului, demersuri editoriale, impactul cu cenzura, secvențe din intimitatea familiei, reflecții asupra oamenilor, climatului literar și asupra propriei opere. Fără să fie o agendă strictă de laborator scriitoricesc, Jurnalul confirmă înclinația către retrospecție. M. alege calea unei mărturii care contează, ca document personal, în reconstituirea unei epoci frământate. SCRIERI: Rochia cu anemone, pref. Ion Lăncrănjan, București, 1966; Auroaica, București, 1967; Minciuna, București, 1967; Zborul de probă, București, 1968; Umbrele timpului, București
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
o exegeză puțin aprofundată a textului sacru; acești predicatori au trăit departe de importantele și încrâncenatele controverse cristologice care agitau Orientul. Pentru acestea și pentru o speculație mai angajată din punct de vedere intelectual ei nu aveau cu siguranță nici o înclinație; prin poziția lor dogmatică ei erau în esență tentați să se refugieze la umbra Curții pontificale din Roma care căpăta o pondere tot mai mare în Occident din toate punctele de vedere. 5. Sedulius Considerat de unii drept cel mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de asceză și necesitățile vieții practice, și a avut și el foarte limpede în minte sarcina pe care și-o asuma. Așa cum observă Fontaine, această imagine a unui om pe care urgențele crescânde ale imenselor responsabilități pastorale îl îndepărtează de înclinațiile sale și de vocația sa contemplativă ne ajută evident să ne eliberăm de clișeele triumfaliste aplicate lui Isidor chiar de către contemporanii săi. A fost un om măcinat de instanțe contradictorii: liberalism cultural și reprimare a ereticilor și a iudeilor, optimism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de moarte; acest lucru nu poate fi decât efectul sanctificării operate de Cristos (cărțile II și III). Cine e mântuit trebuie să ducă însă o viață conformă cu voința divină, luptând, grație puterii pe care i-o dă Cristos, împotriva înclinației spre păcat (cărțile IV și V). Cărțile VI și VII-VIII tratează tema iubirii față de Dumnezeu și, respectiv, față de aproapele nostru. În sfârșit, în cartea a IX-a, Chiril ajunge să vorbească despre instituțiile veterotestamentare văzute în lumina principiului închinării în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la ultimele cuvinte ale lui Isus pe cruce (II, 12), sau pe insuficienta atestare a unui fapt, cum este lovitura de lance în coasta lui Isus (II, 13). Cu totul alt ton au răspunsurile lui Macarie care nu are nici o înclinație pentru aspectele controversate și iese de obicei din încurcătură prin interpretări alegorice. Astfel, de exemplu, filosoful (într-o obiecție ce cade exact înaintea textului de la Atena, însă poate fi reconstruită din răspunsul care urmează) socotește inumană afirmația lui Isus conform
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
păscut turma tatălui său și a simțit curând chemarea monastică, iar după o perioadă petrecută împreună cu asceții din satul său, a fost primit într-o mănăstire dintr-un sat apropiat, Teleda, unde a rămas cam zece ani. Însă nepotolita sa înclinație spre penitență l-a determinat să plece de acolo și să ducă o viață tot mai austeră până când s-a stabilit lângă satul Telnescin în vârful unei pietre înalte de circa un metru, înlocuită apoi de coloane tot mai lungi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2, 11: 649B). Făcând toate ființele părtașe la propriile bunuri pe care le revarsă asupra lor, Tearhia „se diferențiază rămânând unită, se multiplică rămânând una și capătă nenumărate forme fără să iasă din unu” (ibid.). A treia fază, epistrophê, corespunde înclinației naturale a tuturor ființelor către Dumnezeu. Din această perspectivă, Dionisie poate justifica folosirea termenului erôs care desemnează iubirea ca dorință, în timp ce tradiția creștină preferase încă de la început termenul agapê, iubirea care e dăruită; procesul care guvernează universul este astfel descris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e plină de lacune și mai săracă. Perioada istorică de care se ocupă Zaharia e limitată: se întinde din 450 până în 491, anul morții împăratului Zenon. Probabil că scriitorul începuse să lucreze la puțină vreme după ce se stabilise la Constantinopol; înclinația sa către monofizism și aprobarea pentru Henotikon-ul lui Zenon care elimina cu desăvârșire decretele de la Calcedon se manifestă în mod deschis. În cultura creștină din spațiul grecesc, istoria lui Zaharia a avut un ecou redus; din câte se pare, numai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În paralel cu cursurile juridice (între profesori, Istrate Micescu, de pildă), le frecventează pe cele de la Litere, ținute de Tudor Vianu și G. Călinescu, pe cele de la Medicină (lecțiile de fiziologie ale profesorului Proca), Filosofie (Mircea Florian), Matematică (Dan Barbilian). Înclinația pentru literatură se manifestă de timpuriu și, elev în ultima clasă primară, G. începe să publice în „Universul copiilor”, al cărui redactor era în 1936 N. Batzaria. Compunerile trimise sunt însoțite adesea de desene - o altă pasiune, ce se va
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
în alte scrieri asemănătoare -, G. glosează nuanțat asupra fenomenului literar și a întruchipărilor sale, risipește confuzii, îndreaptă erori, interpretează judicios detalii anterior neglijate, contrazice locuri comune, deschide perspective neevidente, dar legitime și persuasiv argumentate. Spirit funciarmente polemic, scriitorul își teoretizează înclinația, afirmând caracterul intrinsec polemic al criticii literare. Bătăios, criticul polemizează cu cavalerism, „contrazice, de regulă pe ton dârz și caustic, judecăți curente și false adevăruri consacrate prin uz, folosind impecabil o viguroasă retorică demonstrativă” (Mircea Iorgulescu). Libertatea de exprimare din
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
parte reprezenta un handicap pe care nu-l va putea depăși. Dacă debutul și-l face în revista liceului, colaborările ulterioare își vor găsi loc în „Răsăritul” (Chișinău), „Convorbiri literare”, „Fântâna darurilor”, „Năzuința”, „Graiul nostru” ș.a. Se pare însă că înclinația către literatură nu-i putea asigura traiul zilnic, așa încât este nevoit să ocupe funcții modeste, fiind, la un moment dat, secretar în cancelaria uneia dintre școlile comerciale din București. Confruntat cu neajunsurile unei existențe mizere, G. iese din viața literară
GORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287314_a_288643]
-
societate este adusă în slujba intereselor deținătorilor de capital - au nevoie de o ilustrare concretă, de tip experimental, a falsificării paradigmei marxiste a dependenței suprastructurii de infrastructură, o pot găsi ușor în cazul tranzițiilor postcomuniste. Pe de altă parte, și înclinația teoriei economice modene de a considera că, în ciuda unor determinări culturale iraționale, până la urmă viața socială a unei societăți se desfășoară după o paradigmă a comportamentului rațional pe piață și în societate al populației este infirmată de experiența societăților postcomuniste
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]