1,521 matches
-
constituie o deplasare crucială în configurația memoriei istorice românești, suficient de radicală încât să merite titulatura de revoluție mnemonică. 3.3. Între naționalism critic și fanatism naționalistic (1918-1947) 3.3.1. Cadrul politic La 1922, în nou construita Catedrală a Încoronării de la Alba-Iulia, regele Ferdinand I ("Întregitorul") și regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari. Unitatea statal-națională, aspirația mitică ce a obsedat imaginarul politic românesc, era astfel înfăptuită. Euforia colectivă a primit un recul odată cu agravarea crizei economice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
instrumentate de unguri: "În biserica ortodoxă, românul se simțea român. [...] Astfel biserica devine scutul de apărare al naționalității române din Transilvania: ea ne-a salvat neamul dela o pieire sigură" (Constantinescu, 1928, p. 71). Odată cu instituirea "regatului apostolic" ungar prin încoronarea lui Ștefan I în anul 1000, românii transilvăneni devin ținta misionarismului catolic. Apostolatul catolic maghiar s-a lovit însă de rezistența ortodoxă, sub scutul căreia a fost prezervată naționalitatea română: "Din fericire masa cea mare a poporului român din regatul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aceeași manieră, jumătate de mileniu mai devreme, Basarab I "întemeiase o țară nouă, o făcuse neatârnată și-i dăduse o dinastie" (Giurescu, 1942, p. 115). Dinastia. În secțiunea anterioară am arătat cum, începând cu 1881, în trena evenimentului politic al încoronării lui Carol I ca rege al României neatârnate, se configurează tot mai pregnant suprastructura monarhică a memoriei naționale. Ținând pasul cu succesiunea evenimentelor politice, în special cu Marea Unire din 1918, urmată de încoronarea lui Ferdinand I ca rege al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1881, în trena evenimentului politic al încoronării lui Carol I ca rege al României neatârnate, se configurează tot mai pregnant suprastructura monarhică a memoriei naționale. Ținând pasul cu succesiunea evenimentelor politice, în special cu Marea Unire din 1918, urmată de încoronarea lui Ferdinand I ca rege al României reîntregite, ideea monarhică evoluează înspre principiul dinastic. Dinastia devine coloana vertebrală a stalității românești. În pas cu desfășurarea evenimentelor politice ale contemporaneității, în special cu structurarea dinastiei Hohenzollern- Sigmaringen și instituirea Casei Regale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
arătate în gloriosul trecut național. Merită de asemenea subliniată legea actualizării politice a memoriei colective, așa cum o arată evoluția ideii de regalitate (elaborată în memoria națională în trena ridicării principatului România la regat în 1881) în principiul dinastic (ulterior momentului încoronării regelui Ferdinand I la Alba Iulia în 1922). 3.4. Antinaționalism comunist (1947-1964) 3.4.1. Cadrul politic Urmările teritoriale ale războiului au constat în recuperarea Transilvaniei de nord (prezentată ca un cadou din partea lui Stalin care gira politic prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românești unitare" a fost întârziată vremelnic de anexarea Transilvaniei la regatul maghiar, doar pentru a fi din nou impulsionată de "epopeea românească" din timpul lui Mihai Viteazul (pp. 97, 171). Unirea politică a țărilor române din 1600 "venea ca o încoronare a unei îndelungi evoluții istorice", fundamentându-se pe unitatea civilizațională, lingvistică, culturală și religioasă a poporului român, care a dezvoltat în Evul Mediu deplina "conștiință de neam". Infrastructura relațiilor economice stabilite între țările române, la care se adaugă și solidarizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
corespondenților săi unele explicații cu privire la Tractatus. Contribuțiile filozofice ale lui Wittgenstein se plasează astfel în două perioade foarte clar despărțite în timp. Există o operă filozofică timpurie și o operă filozofică mai târzie a lui Wittgenstein. Cea timpurie își găsește încoronarea în Tractatus. Cea târzie este cuprinsă într un mare volum de însemnări nepublicate 2, în texte dictate unora din studenții lui și în note luate la lecțiile sale de la Cambridge. Expresia „operă mai târzie“ nu desemnează însă doar faptul că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o rază de speranță pentru mișcarea regalistă, amplificată tot mai mult de evidenta incapacitate a lui Richard Cromwell de a stăpâni tensiunile interne. Acesta a și abdicat din funcția de Lord Protector încheind interregnum-ul din Anglia și deschizând calea pentru încoronarea lui Carol al II-lea la data de 23 Aprilie 1661. Evenimentul a fost descris atât în lucrările oficiale, cât și în cele apocrife. O lucrare mult disputată, aflată la granița dintre scrierile oficiale și cele apocrife este intitulată Memoirs
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Aprilie 1661. Evenimentul a fost descris atât în lucrările oficiale, cât și în cele apocrife. O lucrare mult disputată, aflată la granița dintre scrierile oficiale și cele apocrife este intitulată Memoirs of Count de Grammont. La Nota 35 este descrisă încoronarea regelui. Nu autorul este cel care relatează, ci un oarecare episcop Burnet. Probabil, folosind un prezumtiv episcop, autorul a gândit că lucrarea va fi mai credibilă:„«Odată cu revenirea regelui,» a spus el, «un spirit de bucurie extravagantă a molipsit întreaga
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
subiectul cărții. Parafrazând un vers din Shakespeare, se străduie prea mult în explicațiile sale. De multe ori, încercând să întărească nota de autenticitate, autorul apocrif atrage atenția prin aceste titluri ieșite din tipologia canoanelor clasice. La foarte scurt timp de la încoronare, parlamentul - format în mare parte din regaliști și adepți ai confesiunii anglicane - s-a reunit în încercarea de a decide în primul rând religia oficială a țării și, de asemenea, pentru a anula o serie de taxe și impozite impuse
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
zori, prelații s-au instalat în catedrală. La ora cinci și jumătate, Regele este condus la catedrală. După intonarea imnului Veni Creator, prelații primesc sfânta fiolă (o fiolă sfântă care conține mirul cu care erau unși regii Franței în momentul încoronării, n. n.) «această comoară prețioasă trimisă de ceruri marelui sfânt Remi pentru ungerea lui Clovis». După ce uleiul sfânt a fost depus pe altar, preotul care oficia ceremonia l-a invitat pe monarh să rostească jurământul. Ludovic, asemeni predecesorilor săi, se angaja
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
legile lui Dumnezeu și dreptul natural. “ (trad. n.) Băiatul de cincisprezece ani s-a purtat ca un adevărat rege pe parcursul celor cinci ore de ceremonial. De la eveniment au lipsit prințul de Condé și Marea Domnișoară, căzuți în disgrație. Spre deosebire de alte încoronări, Ludovic al XIV-lea a făcut două schimbări în ceremonialul curții, pentru a sublinia faptul că nu a reușit să uite ofensa adusă de parizieni în timpul Frondei. Astfel, dacă înainte oamenii simpli, din popor puteau intra în catedrală în momentul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Ludovic al XIV-lea a făcut două schimbări în ceremonialul curții, pentru a sublinia faptul că nu a reușit să uite ofensa adusă de parizieni în timpul Frondei. Astfel, dacă înainte oamenii simpli, din popor puteau intra în catedrală în momentul încoronării, la ceremonia sa nu le-a fost permis accesul decât după oficierea slujbei religioase. Chiar și atunci au putut merge până la poartă, iar, după încoronare, regele nu a intrat imediat în Paris și nici nu a defilat pe străzile orașului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în timpul Frondei. Astfel, dacă înainte oamenii simpli, din popor puteau intra în catedrală în momentul încoronării, la ceremonia sa nu le-a fost permis accesul decât după oficierea slujbei religioase. Chiar și atunci au putut merge până la poartă, iar, după încoronare, regele nu a intrat imediat în Paris și nici nu a defilat pe străzile orașului. Evenimentul încoronării era considerat un moment sacru, ce reprezenta reunirea și confirmarea trinității. Daca în ceruri erau Dumnezeu, Fiul și Sfântul Duh, familia regală franceză
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ceremonia sa nu le-a fost permis accesul decât după oficierea slujbei religioase. Chiar și atunci au putut merge până la poartă, iar, după încoronare, regele nu a intrat imediat în Paris și nici nu a defilat pe străzile orașului. Evenimentul încoronării era considerat un moment sacru, ce reprezenta reunirea și confirmarea trinității. Daca în ceruri erau Dumnezeu, Fiul și Sfântul Duh, familia regală franceză, care întotdeauna a susținut că ar fi avut o legătură de sânge cu Isus - de aici și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
dacă un bolnav de scrofuloză era atins de rege, acesta se vindeca - aici contribuind și miturile și legendele privind originea regilor merovingieni, din care era descendent și Ludovic al XIV-lea. Prin urmare nu trebuie să ne mire dacă, după încoronare, vreme de două zile, Ludovic, într-o atmosferă ritualică, a trebuit să atinga peste două mii de bolnavi de scrofuloză, zicându-le„Regele te atinge, Domnul te vindecă“. Importanța momentului încoronării, ceremonialul fastuos, mulțimile care îl ovaționau, și au pus profund
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
-lea. Prin urmare nu trebuie să ne mire dacă, după încoronare, vreme de două zile, Ludovic, într-o atmosferă ritualică, a trebuit să atinga peste două mii de bolnavi de scrofuloză, zicându-le„Regele te atinge, Domnul te vindecă“. Importanța momentului încoronării, ceremonialul fastuos, mulțimile care îl ovaționau, și au pus profund amprenta asupra tânărului adolescent. Deși privit cu neîncredere de către politicienii momentului, la scurt timp după încoronare, a dat dovadă pentru întaia oară de curaj și atitudine ofensivă față de guvernul parizian
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de bolnavi de scrofuloză, zicându-le„Regele te atinge, Domnul te vindecă“. Importanța momentului încoronării, ceremonialul fastuos, mulțimile care îl ovaționau, și au pus profund amprenta asupra tânărului adolescent. Deși privit cu neîncredere de către politicienii momentului, la scurt timp după încoronare, a dat dovadă pentru întaia oară de curaj și atitudine ofensivă față de guvernul parizian. Evenimentul a fost relatat în lucrările apocrife ale vremii, apărând menționat în Mémoires contenant l'histoire de la régence d' Anne d' Autriche et des premières années
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Literatură și puritate. În cel dintâi eseistul acuză „mulțimea teoriilor și sărăcia adevărului”, destinul pozitivist al unor idei filosofice profund metafizice, iar în cel de-al doilea discută aspecte ale literaturii apropiate de „puritatea” în sens metafizic. Un fel de încoronare a preocupărilor privind filosofia vârstelor, studiul Erocrație și pedagogie (1937) explică tendința erotică a societății (și, implicit, a educației) ca urmare a ieșirii omului din realitatea armonizatoare a vieții generale. Eseurile despre opera lui Lucian Blaga, esența eseisticii literare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
corespondenților săi unele explicații cu privire la Tractatus. Contribuțiile filozofice ale lui Wittgenstein se plasează astfel în două perioade foarte clar despărțite în timp. Există o operă filozofică timpurie și o operă filozofică mai târzie a lui Wittgenstein. Cea timpurie își găsește încoronarea în Tractatus. Cea târzie este cuprinsă într un mare volum de însemnări nepublicate 2, în texte dictate unora din studenții lui și în note luate la lecțiile sale de la Cambridge. Expresia „operă mai târzie“ nu desemnează însă doar faptul că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care Roma nu mai joacă un rol major: când a fost uns împărat al Occidentului, la Roma, el a ales drept capitală a Imperiului localitatea Aix-la-Chapelle; totodată, este o Europă creștină: Carol se considera încoronat de Dumnezeu, iar faptul că încoronarea sa la Roma a avut loc la 25 decembrie are valoare simbolică; în sfârșit, este o Europă occidentală, proiectele de unire cu Imperiul de Răsărit, către anul 800, dovedindu-se un eșec. Renașterea carolingiană este cea dintâi manifestare în plan
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
întrunit "ducii, conți din mari familii" și clerul superior 92. Otto I a luat titlul de Imperator Romanorum semper augustus (fiul regelui, dacă era ales încă din timpul vieții tatălui său, purta titlul de Rex Romanorum). Problema acordării concesiilor la încoronare, existența unui sistem de pacta conventa, rămâne deschisă. Se pot analiza concesiile fiscale acordate de Henric al II-lea (1002-1024) thuringienilor și saxonilor pentru a fi ales93. Se apreciază că aceste concesii prevestesc doar viitoarele privilegii. În momentul în care
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a scăpat (nici) România postcomunistă. Dar cartea dedică gânduri și marii semnificații a momentului reunificării Germaniei. Pentru că reunificarea clipă de cutremurată glorie a unui mare popor european face, și ea, parte din cronologia evenimentelor, adică din opera lui Cronos. Este "încoronarea" istoriei Germaniei acest moment al căderii Zidului, descris în pagini care se citesc cu emoție, dar și cu conștientizarea că esența geopoliticii constă în identificarea focarelor de conflict. Din acest punct de vedere, măreția și drama Germaniei o țară înfrântă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
englezilor, după mascarada lui Petain-Laval sub privirile germanilor - e prea puțin pentru mine. Sigur, moartea violentă ar fi o bună purificare ori o sublimare. Dar pretextele pentru asta ar fi total sordide, și moartea ar semăna atât de puțin cu Încoronarea relativ ascetică și mistică pe care sunt pe cale s-o Întrezăresc În studiile mele religioase. Ultimii doi ani În care Drieu la Rochelle scrie jurnal abundă În mărturisiri pline de violență. El nu se sinucide pentru că, aflat Într-un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Alexandru, Ion Coja ș.a.). Într-o epocă de dezbateri literare intense, când valorile sunt contestate cu sau fără argumente estetice, D. publică volumul Condiția umană în dramaturgia postbelică (2002), o dezvoltare a tezei sale de doctorat și, în același timp, încoronare a activității de cronicar dramatic. Este analizată aici, cu pertinență și obiectivitate, dramaturgia lui Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, D. R. Popescu. În viziunea comentatorului, Horia Lovinescu se situează între realism și construcția de idei, la Teodor Mazilu este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]