2,268 matches
-
țigară și suflă fumul, iar eu Îl risipesc cu mîna. Și mai apoi, ăsta nu e genul de subiect despre care să discuți. Ce mai faci? Ce mai fac copiii? Da, sîntem cu toții bine și, apropo, știai că fumez? Mă Încrunt. — Știu, dar... — Eu nu fumez, de fapt. Asta e clar, zic eu, neputînd să-mi rețin un rînjet. — Nu, serios. M-am lăsat de ani de zile, dar mai fumez cîte o țigară cînd și cînd. Dacă sînt În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și s-au dus la casele lor, nu știe cum să procedeze. Poate că de-asta se amestecă atît de mult. În loc s-o urăști, poate ar trebui să-ți pară rău pentru ea. GÎndindu-mă la Linda, fruntea mi se Încruntă. Ar fi oare posibil ca soacra mea să fie nefericită? Să se simtă singură și vulnerabilă? Pentru mine, Linda e mereu o persoană puternică, căci imaginea mentală pe care mi-am construit-o mi-o arată ca pe o Super-mamă-soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
îndrumă. De aceea mâine-seară o să ne explici de ce romanii și arienii se luptă între ei și de ce oare romanii se urăsc între ei din pricina celor Trei Capitole. - Într-o singură seară n-o să fie ușor, am răspuns uluit. S-a încruntat, arcuindu-și sprâncenele, semn că se enervase. - Stiliano Sirianule, adevărul n-are nevoie de multe cuvinte; minciuna, da, are nevoie de o lungă și complicată sporovăială, tocmai ca să ascundă înșelăciunea. Adevărul e că o seară a fost mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu Rotari, mi-a zis: - Stiliano, intră în cerc și vorbește pe-nțeles! M-am supus și am explicat: - Preotul acela este un misionar donatist. Nu aparține neamului meu, fiind un african din nord. - Nu te-nțelegem, a spus Faroald încruntându-se. Am căutat să fiu mai limpede. - Este vorba despre o sectă creștină, odinioară foarte puternică în Africa, dar care și-a pierdut mulți adepți. Ei cred, precum acele bande de fanatici, că sunt luptători întru Hristos și doresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu ești atât de negru cum mi s-a spus, ai putea fi unul din Benevento, cu o mamă târfă printre strămoși. Am roșit, dar n-am fost jignit de ofensa gratuită, căci niciun longobard n-a râs. S-a încruntat din nou. - Ai trimis înapoi la Oderzo testiculele romanului care te-a escortat. De ce nu le-ai adus la mine? A alungat din jurul feței câteva muște care-l supărau. - Ai spus să așteptăm, să nu reacționăm, căci face mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
M-am gândit mult cum să acționăm, și cer îngăduința să-i caut pe Rotari și pe ceilalți prin tatăl meu și administratorul lui, slujindu-mă de relațiile lor în ținuturile bizantine. În tăcerea ce se lăsase, regele s-a încruntat, și-a arcuit sprâncenele, m-a măsurat din cap până-n picioare, după care a izbucnit într-un hohot de râs. - Ești tu în stare, o mână de om, să faci treaba asta? Mă lua peste picior. Unul dintre episcopi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ducem la Roma drept relicvă. S-a gândit o clipă, după care, ca și cum ar fi dezlegat o taină, a spus: - Deci într-acolo mergeți. De ce n-ați luat-o pe drumul mare? De ce v-ați deghizat? Gundo s-a întors încruntat spre el, repezindu-l: - Băiete, lucrurile astea nu te privesc! Am adăugat: - Longobarzii nu sunt bine primiți la Ravenna. A consimțit nepăsător, spunând: - Nu toți. Am văzut câțiva trecând printr-un sat din apropiere de Adria. Escortau un bărbat înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aveți pentru Andras? Ne cerceta cu ochii întredeschiși sub o pereche de sprâncene dese, albe și zbârlite. Am îngenuncheat în fața lui și i-am sărutat poala veșmântului, spunând: - Abrasax, stăpânul celor trei sute treizeci și cinci de ceruri, să te binecuvânteze. S-a încruntat surprins, iar eu am continuat: - Lucrurile pe care le am de spus nu pot să i le spun decât lui Andras, nu sunt pentru sfinți. Dorim câteva ceasuri de tihnă. Jur pe cel care n-a fost niciodată răstignit. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu putință să-i luăm cu noi pe Gaila și pe Gumbert, e mai bine să moară de mâna ta decât să îndure sclavia. Asta e valabil și pentru surorile lui Grimoald și ale lui Rodoald. Fața i s-a încruntat, m-a privit cu ură, ca apoi să înțeleagă situația. - Ca de obicei, ai dreptate, Stiliano. O dreptate tare tristă, de data aceasta, mi-a răspuns și s-a dus să stea de vorbă cu Grimoald și cu Rodoald. Ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se poarte ca niște ticăloși față de mine și de soția mea; așa că am hotărât să-ți dau o lecție. Tezaurul pe care înaintașii tăi l-au sustras din Aquileia se va întoarce în mâinile deținătorului legitim. Auzind acestea, s-a încruntat. - Nu știu nici măcar cine ești și unde se afla acest domeniu de care ai pomenit. În privința tezaurului, se află pe mâini bune. Eu sunt adevăratul patriarh de Aquileia, și înaintașii mei au trebuit să fugă pe insula aceasta din pricina nației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o zi m-a chemat și mi-a spus: - Acum tronul poate să stea și fără mine o vreme. Convoacă armata pentru sfârșitul lunii. Avem o socoteală de-ncheiat. M-am uitat la el fără să pricep. Fața i s-a încruntat. - Să-i răzbunăm pe Taso și pe Kakko. Să ne presărăm părul cu pulbere roșie: a venit momentul ca Oderzo să nu se mai numească Oderzo. Era cam în primele zile ale lui iulie, iar la sfârșitul aceleiași luni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-nvoi cu el: Hai să împărțim, măi frate, Mura asta-n jumătate. Cerul Adesea atât de-albastru e ceru-n primăvară Că pot citi într-însul ca într-o frunte clară. Dar când se-arată norii el prinde să se-ncrunte Și nu mai știu ce-ascunde întunecata-i frunte. Ci eu, când voi mai crește, să merg în gând mi-am pus Să văd ce se petrece cu el, acolo sus. Bălan Alexandra-Nadia, clasa a VII-a Școala Gimnazială Nr.
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
multe bagaje? - O să mă ia de nevastă, a zis Rahela direct, când și-a tras sufletul. Spune că eu sunt a lui și că o să mă ia de nevastă mâine, dacă poate. O să vină să mă ceară. Lea s-a încruntat auzind asta. - Să te ia de nevastă? a zis ea, încrucișându-și brațele și scoțând pieptul înainte. Tu nu te poți mărita mai devreme de un an, a zis ea, ca soră mai mare, ea, care, deși doar cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Uitați-vă la ea. Ați mai văzut-o așa roșie până acum? - Ce ți-a făcut, a întrebat-o Laban, mârâind ca un câine care simte un străin în apropiere de turma lui. Și-a încleștat pumnii și și-a încruntat sprâncenele și apoi s-a întors cu totul spre Rahela, fiica pe care n-o lovise niciodată, fiica pe care rareori o privise în ochi. Îl speriase încă de la naștere - o naștere sângeroasă, violentă, care o ucisese pe mamă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochii deschiși și l-a pus pe altar. A suspinat adânc în timp ce-l dezbrăca și l-a chemat pe Laban să-i țină strâns picioarele. În acel moment, Ruben a început să țipe. Iacob a luat cuțitul și s-a încruntat. - Avea ochii plini de lacrimi, spunea Zilpa. A luat sexul copilul în mână și a tras pielea ușurel în sus, apoi a prins-o între două degete de la mâna stângă. Cu mâna dreaptă a tăiat pielea cu o mișcare scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau o străină și nu mama copiilor săi. Vin și te rog s-o tratezi tu mai bine decât a făcut-o el. Vin și te rog pe tine să te porți ca tatăl nostru al tuturor. Iacob s-a încruntat auzind asta, deși trebuie să fi fost atins de faptul că ea i se adresase nu doar ca unui soț, ci ca unui patriarh, ca adevăratului cap al familiei. A stat în fața ei, în timp ce ea era în continuare cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
recoltei. Mi-a zâmbit, deși nu vorbește nici cu mama, nici cu Ada și nici pe Oholibama n-o băga în seamă când trăia. Bunica spune lucruri foarte urâte despre mama și asta e ceva rău. Verișoara mea și-a încruntat sprâncenele și ochii i s-au umplut de lacrimi. Dar îmi place foarte mult cortul ei. E așa de frumos acolo înăuntru și ea însăși, deși e cea mai bătrână femeie pe care am văzut-o vreodată, e foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
larg, cu toți dinții, de parcă și-ar fi amintit o glumă bună. Bilha tremura la gândul că avea să fie interogată de Bunica și când a sosit momentul să se apropie de bătrână, se clătina pe picioare. Bunica s-a încruntat și a oftat în timp ce Bilha se uita la propriile mâini. Tăcera devenea de nesuportat și după câteva clipe Rebeca s-a întors și a ieșit, lăsând-o pe Bilha singură cu tapiseria care părea că își bate joc de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nevestele lui Levi și ale lui Simon n-au mai venit niciodată în cortul roșu, ci au stat în ale lor la venirea lunii noi și le-au ținut acolo și pe fiicele lor. Iar Iacob a început să privească încruntat spre cortul roșu. La fiecare lună nouă, mi-am luat locul în cortul roșu și am învățat de la mamele mele cum să fac să nu ating pământul cu picioarele goale și cum să stau confortabil pe o bucată de pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
luat pentru mine micuța zeiță. Era un hipopotam care stătea pe picioarele de dinapoi, cu o burtă enormă și o gură imensă, zâmbind. - Taweret, a zis ea, mângâind figurina de lut și apoi ducând mâna la pântecul meu. M-am încruntat. Ea s-a așezat pe vine, ca o femeie care naște, și-a pus figurina între picioare și făcând o pantomimă, mi-a arătat că Taweret mă va ajuta să nasc ușor. Doamna casei credea că mie mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prosoape parfumate delicat. Meryt îmi masa picioarele. Ochii lui Re-nefer luceau de lacrimi. Am plâns și am urlat. Mi-am pierdut orice speranță și m-am rugat. Am vomitat și mi s-au înmuiat genunchii. Dar deși sprâncenele li se încruntau ca răspuns la durerile mele, nici una nu părea îngrijorată sau neliniștită. Așa că luptam mai departe, încrezătoare din nou. Apoi am început să împing, pentru că nu era nimic altceva de făcut. Am împins iar și iar până când am crezut că leșin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
La care Feri iarăși s-a lins pe buze, pentru că ai orbul găinilor, d’aia, și-a pus arătătorul pe fața tatei, la gură să te uiți, atunci o să-ți dai seama, pentru că ăsta nu-i altul decât Csákány. Traian, încruntându-se, s-a mai uitat o dată la fotografie, apoi deodată a zâmbit larg, tu-i mama mă-sii, într-adevăr, să crăp io dacă ăsta nu-i Csákány! La care și Feri a început să dea din cap, a smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care am înțeles doar cuvântul sicriu, și atunci secretarul a scos din buzunar o batistă albastră și i-a dat-o bunicii, pe urmă s-a dus la pupitru, a șoptit ceva la urechea tovarășului Bherekméri, tovarășul Bherekméri s-a încruntat și a scuturat vehement din cap, și-a dres vocea, a tușit, și-a aranjat foile cu discursul, lovindu-le ușor de suprafața pupitrului, apoi a început din nou să citească, dar nu de-acolo de unde rămăsese, la rămășag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spălare, și să verifice că rochia avea lungimea potrivită ca să atingă solul fără să-l măture. Se ridică mulțumită și Își Întoarse fiica spre oglindă. - Parcă ar fi fost făcută pentru tine. Marie Își privi chipul din oglindă și se Încruntă ușor, căutătura ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o trimitea Înapoi oglinda Îi era necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe care Îi cunoscuse Înaintea lui Îi spuseseră că e frumoasă. Astăzi, le dădea crezare. ZÎmbi timid necunoscutei care o privea din oglindă. Apoi se Încruntă brusc zărind-o În imaginea din oglindă pe maică-sa, care se Înălța pe vîrful degetelor ca să apuce voalul de muselină pus pe raftul de sus al dulapului. - Așteaptă, Îl iau eu! spuse ea răsucindu-se. Dar Jeanne trăsese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]