1,768 matches
-
Cu o clipă înaintea exploziei, trânti ușa și intră alergând. Vacarmul îi asurzi, iar ușa grea de metal se bombă. Ripley, ajunsă deja la cea de a doua ușă, nu se miră să o găsească zăvorâtă. Se apucă să manevreze încuietoarea în timp ce Hicks își folosea iarăși aparatul de sudură pentru a fixa ușa de pragul peste care trecuseră. În laboratorul principal, Burke dădea înapoi. Știa că de astă dată nu vor mai avea loc discuții: nu i se va mai oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un drum trasat, ce deschide o cale și presupune o anumită rezistență și chiar violență în fața efracției. Calea e ruptă, spartă, fracta, freiată. ă...ț Ceva la altitudine, care să deschidă tocmai acel traseu (al memoriei, se înțelege), să forțeze încuietoarea întrebare despre senzațional. Căci vor a experimenta chiar asta: un roman (despre) senzațional“. Femeia în roșu face un bilaț al optzecismului, o „autopsie“ prin care se urmărește aflarea adevărului, deschizând noi perspective în literatura română: „Înlăturați, pe cât posibil, spectatorii inutili
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
un disc stricat. Te urăsc! Te urăsc! Ieșiți din casa tăticului meu! Nu era vorba despre ceea ce spunea, care era atât de terifiant, ci fața ei, descompusă și torturată de nervi, umflată din cauza lacrimilor. Sebastian, în spatele meu, se lupta cu încuietoarea ușii din față. Belinda a încercat să mă zgârie, cu ochii plini de ură, și a trebuit să o blochez cu o mână. Nu aș fi fost surprinsă dacă ar fi aruncat cu otravă în noi. — Ieșiți! țipau. Ieșiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Un individ, probabil funcționar, trecu pe lîngă mine cu o servietă cu documente În mîna stînga și o umbrelă În dreapta. Călca pe vîrfuri, mult aplecat În față sila fiecare pas Își balansa minerul umbrelei. Am impresia că i se stricase Încuietoarea pentru că umbrela se tot, deschidea și se Închidea, de parcă respira și ea. N-am avut curajul să-i adresez vreun cuvînt, dar am fost tentat, o clipă, s-o iau pe urmele lui. Poate era mai bine să-mi croiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scot obiectele din el, pe rînd unul cîte unul, Începînd cu banii. I-am slăbit catarama fără cel mai mic zgomot. Mai avea două clape cu broaște, una mare și una mică, fiecare cu cîte o cheie. Una era pentru Încuietoare cilindrică obișnuită, cealaltă - simplă. Fiecare avea imprimată o cifră pe ea, fără nici o indicație. Din păcate Însă, nu-mi puteam aminti cum să umblu cu ele. Una din clape, din material plastic transparent, servea drept apărătoare pentru abonamentul pe căile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
drept apărătoare pentru abonamentul pe căile ferate. De Îndată ce am deschis-o, am constatat că nu e nimic sub ea, dar era și normal să nu-mi țin banii Împreună cu abonamentul. Am căutat, nepăsător, mai departe. Am deschis pînă la urmă Încuietoarea și am numărat ce-am găsit: trei bancnote noi-nouțe a cîte zece mii de yeni și două a cîte o mie; mărunțiș - 640 de yeni, deci În total 32 640 de yeni. Chiar dacă nu-mi nimeream casa, se pare că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele încărcate de inele, o poșetă veche, albă cândva, cu încuietoare nichelată. Privea plină de interes în interiorul încăperii, uneori își trecea limba peste buze, dinții îi erau plini de ruj. Dintr-odată se desprinse de lângă stâlpul rotund și porni către una dintre mese, tocmai eliberată, se opri, cercetă cu privire expertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apa de la robinetul din bucătărie. Când m-am șters, apa pentru cafea fierbea deja. Din păcate nu mai aveam nici zahăr, nici lapte. Mi-am Întrebat oaspetele nepoftit dacă Îi place cafeaua fără zahăr, dar Începu doar să bată În Încuietoarea servietei sale; manechiura Îi strălucea În soarele puternic de dimineață. M-am dus să iau un scaun din bucătărie și mi-am dat seama că un alibi nu mi-ar fi stricat acum. Sunteți Alexander Knisch, născut În Viena În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
arăta mai prețios decât era În realitate. Totuși, caseta era ciudată și am presupus că nu mai văzuse ceva de genul ăsta până atunci. Două jumătăți În formă de scoică erau ținute laolaltă de arc alungit În spate și o Încuietoare mică În față. De-a lungul suprafeței se intersectau niște linii subțiri ale unui model abstract, iar marginile celor două jumătăți erau șlefuite să semene cu niște... — Labii? Vocea Dorei suna neîncrezătoare. — Uită-te aici. Complet jenat, am ridicat cheița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi dădu peste Încuietoare și burta se deschise. Surprins, ridică micul capac, apăsă botnița iar și aprobă satisfăcut când abdomenul căzu, conform așteptărilor. Mi-am imaginat că data viitoare când va mai face o șmecherie din asta, o să facă să curgă intestine ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
orice caz, până și el trebuie să se fi refulat undeva. Patul scârțâi și asta mi-a amintit de valiză. Oare ar trebui s-o verific? Ridicându-mă, am tras-o Între picioare. După ce am deformat o agățătoare pentru haine, Încuietoarea a fost ușor de dibuit. Mecanismul făcu clic de câteva ori, apoi se deschise pocnind. Din păcate În valiză n-am găsit nimic surprinzător: ceva lenjerie intimă curată, o cheie universală preferată de lăcătuși (am bănuit că așa a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
exces de zel, sau poate întrucît lanțul fusese prea lung, omul îl înfășurase de mai multe ori în jurul celor două vertebre exterioare ale batantelor, acolo unde se întîlneau cele două aripi ale porții, trecîndu-l și peste clanță și peste vechea încuietoare dantelată, dar decăzută la stadiul de pur obiect decorativ. în felul acesta eventualul intrus nu mai avea niciun dubiu : Casa monteoru se declara inaccesibilă, închisă pentru o bună bucată de vreme, le spunea tuturor curioșilor „stop, pînă aici, mă puteți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și a sunat la poarta mare din blăni de stejar, întărită cu drugi de fier. Probabil că l-a văzut cineva pe fereastră, de vreme ce poarta s-a deschis după un bîzîit ușor. Era o inovație adusă de prinț din Germania, încuietoarea magnetică, acționată cu electricitate. Era de fapt singura folosire a electricității în Vladia și asta datorită faptului că prințul adusese în Vilă bateria de pornire a avionului său, care rămăsese să ierneze sus, pe platoul pustiu, unde vara mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a mai intrat în odăile acelea, a moșmondit ceva și a scos un fel de geamantan-cufăr din piele, cu întărituri de metal. Nu era greu, pentru că fără efort l-a pus pe masă și cu o mișcare sigură a desfăcut încuietorile. Înăuntru erau două teancuri de hârtii tipărite, legate cu gumilastic cenușiu. A luat unul din teancuri, unul ce părea mai mic, mai subțirel și l-a trântit demonstrativ pe tăblia mesei, "Uite domnule Popianu, uite, acestea sînt adeziunile, semnate. Sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prea lene să-l umple din nou, deciziile care îi erau solicitate întruna nu lăsau loc pentru nefericire. O atitudine hotărâtă, îi spusese tatăl ei odată, era cheia succesului pentru un redactor-șef. Nu spune niciodată: „asta e o întrebare încuietoare“. Nu conta nici măcar dacă luai decizia greșită, cu condiția să iei una. Fran descoperi că, dacă se concentra pe a avea o atitudine hotărâtă, putea să țină la distanță valul cenușiu de amărăciune care o copleșea văzând că o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sănătoase, dar știu că detești Bran Flakes. — Așa e, îi dădu dreptate Ben, continuând să înfulece. Crezi că ă Se opri o clipă. Jack își ținu respirația, întrebându-se dacă venise în sfârșit momentul ca Ben să pună vreo întrebare încuietoare legată de tehnici de seducție sau, mai rău, de adevăratul motiv al divorțului părinților lui. — Crezi, continuă Ben, că ar putea să-mi dea ceva de lucru la ziarul ei? Nu te-am rugat niciodată pe tine pentru că ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în ce hal fusese lăsată cafetiera. — Vă întreb și eu, comentă Flo, ridicând o plăcintă cu carne mucegăită pe care tocmai o găsise în spatele unui fișet, cine lucrează aici? Ziariști sau o haită de fiare sălbatice? Fran ignoră această întrebare încuietoare. — Flo, se întâmplă cumva să-l fi văzut pe tata pe undeva? Fran se strecură în fostul ei birou pentru a avea un moment de liniște. Înăuntru era întuneric și Fran se rezemă o clipă de ușă, încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-ne, vă rugăm, ce vă este mai aproape de suflet, ce anume vă place cel mai mult? P: Cel mai mult? Dacă ar fi să optez pentru un răspuns stereotip, ar trebui să spun că mi-ați pus o întrebare dificilă, încuietoare. N-am s-o fac, pentru că adevărul nu-i acesta. Cel mai mult îmi plac poezia, poemul sau volumul nescris încă, poate nici măcar gândite. R: Cum așa? P: Judecați și dumneavoastră: dacă aș fi mulțumit de tot ceea ce am reușit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
adineauri.“ Știau amândoi la fel de bine ceea ce nu ar avea rost să fie auzit din nou: odată spusă, minciuna se instalează, atotputernică. Al optulea cerc Era din nou singur în toată casa, iar uscata doamnă Cecilia Beldiman venea rar să cerceteze încuietorile sertarelor sau să surprindă urmele dezmățului pe care tânărul ăsta e imposibil să nu-l facă în absența stăpânei. Fiica doamnei Marga Pop plecase. Casa era liniștită, cu urme vagi de mirosuri de bolnav. Părea pustie. Telefonul suna rar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-am de gând. Așa că am așteptat, plin de teamă, mai departe. Unii mi-au atras atenția să nu-i dau nimănui, adică nici unui străin, drumul în casă.“ „Bine că mi-ai spus.“ „Alții mi-au zis să-mi fac încuietori duble la ușă, să-mi pun un lanț ca să nu poată sparge ușa careva și să intre.“ „Ești sigur că n-a fost repartizată altcuiva?“ „Sper, cel puțin.“ Dar toate astea i le spunea și Ioanei Sandi, nu zilnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mult. Încă nu știa. A făcut ce-ar fi trebuit să facă din prima zi: să ia legile și să le cerceteze el însuși cu de-amănuntul. Cei pricepuți și cei nepricepuți îl sfătuiseră în felurite chipuri. Să-și facă încuietori duble și să-și pună lanț la ușă. Să nu primească pe nimeni străin în casă. Să deschidă un proces dacă e somat sau brutalizat. Să meargă în audiențe în orice loc posibil și să scrie memorii după memorii. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să plece cînd voia. Își Înghesuia bicicleta În lift, urca la etajul șapte și intra În apartamentul familiei Maxted printr-un geam deschis, cu plasă de țînțari, de pe balconul servitorilor. Ușa din față avea vizor și un set complex de Încuietori electrice, căci domnul Maxted, membru important al Societății de Prietenie cu China pro-Chiang, o organizație a oamenilor de afaceri locali, fusese odată victima unei Încercări de asasinat. După Jim Închidea ușa, nu mai putea să o deschidă, dar la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ceva ca venit de la sine Înțeles, pe cînd doctorul Ransome luase totul ca de la sine Înțeles. Totuși, doctorul Ransome murise probabil În marșul morții de la Lunghua, În timp ce Basie supraviețuise. Dar acum, pentru prima dată, perspectiva comorii din stadionul olimpic deschisese Încuietoarea de siguranță a precauției lui Basie. Jim hrănise cu asiduitate viziunea stewardului asupra unei bogății suficiente, care să-l facă să se Întoarcă În lux În America. Presupuse că Basie auzise la aparatul de radio din lagăr despre iminentul marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
costumul la secție și să plece acasă. Nu arestase pe nimeni toată ziua și în plus părea să fi și răcit. Era frig și umed în cabină. Strănută și încercă să deschidă ușa, dar aceasta nu cedă. O scutură, încercă încuietoarea, dar părea înțepenită. După vreun minut de zdrăngănit și împins, strigă: — Ajutor! * — Zi așa, Ignatius! Ai avut grijă să fii dat afară! — Te rog, mamă, sunt la capătul puterilor. Ignatius își băgă sticla cu bere Dr. Nut sub mustață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
uniforma. Logan bătu Încet, la fel cum ar fi făcut vecinul timid de dedesubt dacă ar fi vrut să ceară cu Împrumut o ceașcă de smântână sau un avocado. Se auzi o scârțâitură, zgomotul unui televizor și apoi sunetul unei Încuietori trase. Apoi o cheie Întoarsă În yală. Ușa fu deschisă de un bărbat abia trecut de 30 de ani, cu părul lung, nasul Încovoiat și barba Îngrijită. — Bună... fu tot ce reuși să spună. Watson ajunse dintr-o săritură lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]