KorAP: Find »[drukola/base=încuviința & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...377 >

9,411 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

țară e această Spanie unde o să ne ducem de acum înainte, dar am să fac în așa fel încât caznele voastre să nu fie în zadar! Astfel le vorbi samuraiul cu ochii săi duși în fundul capului, iar cei trei supuși încuviințară cu capele plecate. Se uitau unul la altul nemișcați, ca niște statui. Deodată, din ochii lui Yozō țâșniră lacrimi mari, însă își întoarse fața pentru ca ceilalți să nu-l vadă. În a șaptea zi ajunseră în primul oraș demn de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de aceea, protestanții din Anglia și din Olanda se străduiesc din răsputeri să lege prietenie cu Japonia. Spania trebuie să bată palma cu Japonia înaintea lor. De aceea guvernatorul Acuña din Mexico i-a cerut Majestății Sale, regele Spaniei, să încuviințeze o întrevedere cu solii lor. La cuvintele lui Velasco, în sala de mese se lăsă pentru o clipă tăcerea. Faptul că guvernatorul din Mexico ceruse regelui o întrevedere pentru soli era, firește, o minciună de-a lui Velasco, dar cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
flăcări portocalii pâlpâind prin fum ca niște aripi de molie. În răstimpuri, se auzeau în surdină niște sunete ca de boabe de fasole pocnind. Să fie puști? Cu mâinile ridicate, Tanaka opri convoiul și își ciuli o vreme urechile. Apoi încuviință solemn și zise cu aer de căpitan: Nu vă îngrijorați, nu sunt puști! Sunt pocnetele focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să ne întoarcem la realitate. Nu trebuie să te lași înșelat de toată această înflăcărare. Lucrurile nu sunt nicidecum spre binele tău. La Madrid se va întruni o adunare episcopală, iar această adunare nu e deloc în favoarea planurilor tale. — Știu, încuviință Velasco după ce aruncă o privire înspre soli. Dar chiar și Excelența Voastră ați spus mai înainte că închinați slujba de astăzi acestor soli japonezi și Japoniei. Împreună cu noi toți v-ați rugat ca Japonia să devină într-o bună zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu numai el, ci și ceilalți doi japonezi găseau greu de crezut că niște tineri făcuseră o asemenea călătorie. Și după aceea, copiii japonezi, îl întrebă Nishi pe Velasco, s-au întors cu bine în Japonia? — Da, s-au întors, încuviință Velasco adânc. La fel cum și voi o să vă întoarceți în Japonia cu bine într-o bună zi. La răspunsul lui Velasco, o tăcere adâncă se lăsă printre japonezi. Oare vor putea și ei să se întoarcă acasă teferi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îndurat puțin, murmură samuraiul aruncându-și privirea către fereastra aburită din pricina ploii. Dacă ne ducem la bun sfârșit însărcinarea aici, în capitală... după aceea nu ne mai rămâne decât să ne întoarcem în valea noastră. Cu mâinile pe genunchi, Yozō încuviință. — Dar asta numai dacă toate vor merge bine până la sfârșit... Pentru asta, senior Velasco ne îndeamnă să ne facem creștini... Yozō îl privi uimit. Samuraiul îl întrebă: — Tu... ce-o să faci? — De când a murit Seihachi... începu Yozō, dar după o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și de interes pe chipul episcopilor care până atunci îl țintuiseră cu ochi ca de mort, își înclină capul și puse următoarea întrebare: — Îmi este îngăduit să enumăr aceste fapte ale iezuiților în amănunt? — De aceea ne-am adunat aici, încuviință unul dintre episcopi. — De pildă, Ordinul Sfântul Petru a dobândit în portul Nagasaki un domeniu netrebuincios. Pentru ei, e un izvor de câștig folosit pentru propovăduire, dar pentru japonezii cei păgâni este un izvor de neliniște și îndoială. Pentru că japonezii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Tanaka parcă pentru sine, în timp ce-și scotea încălțările din piele, ude de ploaie. Samuraiul, Nishi și însoțitorii lor își cumpăraseră din Sevilia ghete de piele la fel ca cele ale lui Tanaka. Cred că nu. — Mă îngrijorează. Samuraiul încuviință din cap. Tanaka se așeză și el pe pat cu picioarele încrucișate. — Hasekura, ce-o să se întâmple dacă Velasco pierde înfruntarea?... O să ne întoarcem în Japonia cu coada între picioare? Samuraiul clipi din ochi și rămase tăcut. Nici el nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nicidecum. Omul acesta nu săvârșise nici un păcat, oricât de mic. Nu-și întorsese niciodată fața de la Dumnezeu. Cu toate acestea, El murise în locul tuturor celorlalți oameni. Deși negustorii nu credeau o iotă din povestirea aceasta fantasmagorică, s-au arătat convinși, încuviințând din cap. Pentru ei, omul acesta era ca o piatră de pe marginea drumului pe care o puteau folosi în loc de ciocan. După ce piatra nu le mai era de trebuință, puteau să se descotorosească de ea. Dacă le era de folos pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mai multe sau mai puține îngrădiri. Aceasta este părerea noastră. Prigoana nu e nici vremelnică, nici veșnică. Nouă ne stă în putere s-o oprim. Vrem să auzim și părerea părintelui Valente. Episcopul care vorbise mai întâi dăduse din cap încuviințând cuvintele lui Velasco, apoi îl îndemnase să vorbească pe părintele Valente care stătea cu privirile pironite în pământ și mâinile împreunate. — Prigoana va continua, răspunse tărăgănat părintele, tușind iarăși. Acum credința creștină este oprită doar într-o parte a țării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
adunați acolo. El însuși avea sentimentul că se află într-un vis. Se făcea că era din nou în valea sa tăind lemne pentru iarnă împreună cu țăranii și că zăpada i se așternea pe chip ca o pulbere fină. Că încuviința din cap la bombănelile nesfârșite ale unchiului său lângă vatră. I se părea că de atunci trecuse o veșnicie. Pe atunci, nici prin cap nu-i trecuse că unul ca el avea să vină într-o țară străină și atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și acum zâmbea către Nishi. Se numește „pictatul cu tuș”. Îi întâmpinăm pe cei care vor avea un an nenorocos și le pictăm fețele cu tuș. Se zice că astfel se alungă nenorocul. — Și noi avem în sat ceva asemănător, încuviință Nishi. Tinerii ard funii de paie și amestecă cenușa cu zăpadă, apoi trec din casă în casă și îi mânjesc pe toți pe față cu amestecul acela. Fetele nemăritate fug din calea lor, dar la sfârșit își strigă cu toții unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să fac, clătină Velasco din cap. Dacă Sfântul Scaun... cel puțin le-ar apăra onoarea... — Ce anume ne ceri să facem? Să ne mijlociți o întrevedere cu Papa. Să-i tratați pe japonezi ca pe niște trimiși străini... — Chiar dacă Papa încuviințează o întrevedere cu solii janopezi, tot nu putem răspunde cererilor lor. Deja ne-am hotărât în această privință. — Dar nu vă cer să le îndepliniți cerințele. Numai că solii sunt așa de... vrednici de milă. Cel puțin pentru mândria, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu o privire tăioasă. Acest sol japonez a fost încredințat că nu-și poate îndeplini însărcinarea până la capăt decât murind. — Eu... nu înțeleg prea bine... strânse din umeri comandantul cu uimire. Dar din vorbele dumitale, padre, mi se pare că încuviințezi acest păcat oprit de Biserică. În ochii lui se ascundeau stânjeneala și teama de mine. Poate că aflase din scrisori venite din Spania că eu eram un trădător și că mă ridicasem împotriva Bisericii. Într-adevăr, sunt descumpănit, am ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
adevărat dornic să afle răspunsul. Stând pe vine, Nishi aștepta și el răspunsul nemișcat și cu privirea ridicată înspre chipul fostului călugăr. Dinspre lac se auzeau glasurile ciudate ale indiencelor care spălau rufe. — Odinioară... și eu am avut aceeași îndoială, încuviință din cap fostul călugăr. Dar acum pot să cred, pentru că Omul acela a trăit în lumea asta o viață mai amărâtă decât oricine. Cred în El tocmai pentru că este un Om urât și sfrijit. El a cunoscut din plin tristețea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
oamenii de seamă, murise. Tot pe la vremea aceea, negustorii și mateloții care-i însoțiseră pe soli s-au întors la Nagasaki prin Luzon. Lăsaseră în Luzon galionul și se întorseseră în Japonia cu un vas străin. — Și senior Matsuki? Slujbașul încuviință din cap. Le spuse că Matsuki fusese numit ajutor de sfetnic în Sfatul Bătrânilor. Era o mare onoare pentru un ostaș să facă parte din Sfatul Bătrânilor. Samuraiul ar fi vrut să întrebe ce era cu oprirea credinței creștine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
arderea cărbunilor. Într-una din zilele numite capăt de iarnă, când isprăviseră de făcut și aceste din urmă treburi, samuraiul văzu plutind pe cerul văii niște umbre albe. Fiul său cel mic, Gonshirō, strigă de lângă el: — Lebede albe! — Așa e, încuviință samuraiul. În timpul călătoriei, văzuse de nenumărate ori în vis păsările acestea albe. A doua zi, samuraiul îl luă pe Yozō și împreună urcară pe o potecă până la iazul de la poalele muntelui Shiroyama. Pe dealul acesta unde odinioară se înălța o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
capul până atunci plecat. Apoi, ca pentru a se gândi la cuvintele de adineauri ale stăpânului său, își îndreptă privirile înspre lac. — Crezi în credința creștină? îl întrebă samuraiul în șoaptă. — Da, răspunse Yozō. — Să nu spui la nimeni! Yozō încuviință din cap. — La primăvară păsările călătoare or să plece de aici, dar noi n-o să ne mai depărtăm de valea noastră toată viața, râse dinadins samuraiul schimbând vorba. Valea este casa noastră! Trecuseră prin țări nenumărate. Străbătuseră mări întinse. Totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în oftatul lui dinadins se ascundeau minciuni. Omul acesta nu înțelegea nimic din necazul și din păsul lui. Se prefăcea doar că înțelege. — Roku, află că n-am să îngădui niciodată ca neamul Hasekura să fie zdrobit! Măcar atât au încuviințat și Sfatul Bătrânilor, și seniorul Ayugai. Seniorul Ishida repetă cu tărie aceleași cuvinte de adineauri. — Cât despre Kanzaburō... îmi voi da toată silința să am grijă de el... Samuraiul nu pricepu de ce spunea bătrânul din senin asemenea cuvinte. — Să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
judecătorie se apropie de ei. — Ia ascultați, tot nu vreți să vă lepădați credința creștină? E ultima oară când mai puteți! Cei doi misionari scuturară din cap cu hotărâre. După câteva clipe de tăcere, Luis Sasada tăgădui și el. Slujbașul încuviință din cap și se depărtă doi-trei pași, dar se întoarse brusc la Velasco, de parcă și-ar fi adus aminte de ceva: — Am să-ți spun o taină. Cei doi care au mers cu tine pe meleaguri străine, Hasekura și Nishi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

gândurilor. —De unde ai primit caseta? — Mi-a dat-o un angajat al hotelului de dimineață, zise Harry. Sau cel puțin cred că era un angajat al hotelului. Roxanne e cea care a Înregistrat caseta. Face parte din grupul nostru. Belinda Încuviință. Desigur, știa numele. Le știa pe toate, la fel și vârsta, meseria, caracteristicile fizice și numele rudelor fiecăruia. Cum a putut fi atât de proastă să nu-și dea seama mai devreme la ce se uitau? Nici măcar nu avea scuza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
dădu de Înțeles că a Înțeles mesajul răspunzându-i cu un căscat care voia să spună „stai liniștită“. Belinda Încercă să fie optimistă. —Asta Înseamnă că sunt În viață. Ți-a fost strecurată pentru a-ți da de știre. Harry Încuviință și oftă. Încă Îl vedea pe Rupert tremurând din tot trupul, pe casetă. Zilpha se aplecă spre el. — Știți, am un calculator În cameră. Putem vedea mai bine dacă cuplăm camera la el. Așa imaginea o să fie cât ecranul calculatorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
de la bun Început că așa stă treaba, dar am continuat pentru a menține atenția asupra cazului. Nu voiam ca prietenii mei să fie uitați. Mass-media poate face lucrurile să se Întâmple. Știu asta pentru că lucrez În televiziune. Belinda și Zilpha Încuviințară. Știți, poate vi se va părea o Întrebare stupidă, zise Belinda, dar cum Îi veți căuta? Cine o să vă ducă acolo? Dacă ce au spus În Înregistrare e adevărat, despre dezamorsarea minelor și tot, armata nu-i va salva. Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
curând. În viață, Te serfim, În moarte, Te serfim. Noi serfitorii Tăi, noi copiii Tăi, noi oile Tale. Și noi soldații Tăi, mergem Înainte, noi Armata Domnului... Roxanne l-a Înghiontit pe Dwight. — A spus cumva „Armata Domnului“? El a Încuviințat. —Noi, Armata Domnului, a repetat ea, apoi rulă cuvintele pe limbă. Noi, Armaladon. Cât de mult se Înșelaseră În privința atâtor lucruri. Oare ce altceva mai Înțeleseseră greșit? Incantația se auzea tot mai tare, iar tobele, goarnele, tigvele și fluierele s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
fi aruncat În Închisoare pentru următorii douăzeci de ani - iar asta, dragul meu prieten, s-ar Întâmpla după tortură. —La fel ca Belinda, ți-ai asumat un risc enorm pentru a face rost de acest material, nu-i așa? Tânărul Încuviință cu modestie. — Riscul n-a fost nici pe departe atât de mare ca acela pe care și l-au asumat cei unsprezece americani. Nu mi-aș dori să fiu În pielea lor. Fiori reci le-au străbătut spinările prietenilor mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]