1,581 matches
-
gândindu-se o clipă. — Ești sigur că ai scris totul cu ea? Am încuviințat. — Am scris ore în șir. N-am apucat să adorm decât la... Acum cât e ceasul? — Opt. — Am dormit trei ore. — Ei bine, zise doctorul și îndesă pensula într-un buzunar interior. Va trebui să-ți ajungă. Adu paharul cu tine. Va trebui să mai încerci să-l bei pe Orpheus. — Orpheus? — Ambarcațiunea noastră, explică doctorul, ridicându-se în picioare. Du-te la baie și strânge-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai pun alte întrebări. Comenzile ambarcațiunii se aflau pe puntea superioară, care funcționa și ca acoperiș al cabinei. Scout era acolo sus, întinsă pe un prosop cu ochelari de soare la ochi și în pantaloni scurți, cu bluza ridicată și îndesată sub sutien. Se ridică în coate când noi urcarăm scările, apoi își trase încet ochelarii pe nas în jos ca să se uite la mine în acea cămașă havaiană și cu pălărie pe cap. — Salut, am spus, fluturând năuc din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
noi o să fim aici, pregătiți. E isteț, am spus, poate mie însumi. Parcă... parcă ar fi așteptat să mă arunce peste bord. — Rechinul ludovician nu-i decât o mare și proastă mașinărie de mâncat. Fidorous își culese șapca și o îndesă la loc, peste claia sa de păr grizonant. — A atacat barca și tu stăteai aproape de margine, atâta tot. Am încuviințat, uitându-mă la mare. — Și ești absolut sigur că mașinăria aia de mâncat mare și proastă nu ne poate prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dă-mi notițele lui Eric, alea pe care le-ai găsit în dormitor. I-am dat punga cu fragmente. Îmi tremurau mâinile și nu reușeam să dezlipesc banda adezivă și să desfac vederea din folia de plastic impermeabilă, așa că am îndesat pachețelul în buzunarul de la spate al pantalonilor scurți. M-am cățărat prin cabina înclinată către ușă. — Eric, întinse Scout mâna și mă prinse de braț. Era ceva în felul în care-mi rosti numele, ceva ce eu eram prea distras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Avea în mână supracoperta cu mesajul secret pe care o găsisem în camera Primului Eric Sanderson. — Mă tem că chiar nu știu. — Băieți, se auzi vocea lui Scout din cabină. Ar fi bine să veniți și să vedeți asta. Am îndesat vederea în buzunarul de la spate. În cabină, Scout reușise să deschidă trapa și ședea pe margine, cu picioarele atârnând în gaură. — Cum arată? am întrebat. Scout ridică privirea. — Nu prea bine. Nu prea bine, cum ar fi...? — Cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încercat să mă ridic cu totul din apă pe peretele frânt de carenă. Scout, cu masca de scafandru pe față, ieși la suprafața apei și făcu din mână, scoțând din gură tubul de oxigen. — Hei, făcu ea, rânjind. — Iisuse. Am îndesat imaginea în buzunarul de la spate, râzând și lăsându-mă să alunec de pe carenă în apă, spre ea. Scout râse și ea, dându-și jos masca de scafandru și înotând spre mine. Am prins-o și ea mă prinse pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În fața ochilor Își Întoarse brusc capul, silindu-se să privească În direcția opusă; era prea târziu. Văzuse craniul murdar de pământ, cu orbitele goale, de care atârnau șuvițe de păr alb. Văzuse vertebrele Împrăștiate, amestecate cu țărâna. Înțelesese. Continuând să Îndese rămășițele În sacul de plastic, groparul Îi aruncă o privire lui Michel, rămas lângă el, năucit. — Mereu aceeași poveste..., mormăi el. Nu se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci de ani! mai zise el cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aș putea vorbi. - Îndefinitiv șefu-i șef, mi-a răspuns el convins, iar această rostire, la dînsul, părea să aibă greutate de dicton. - Nu semnează nimeni condica pe-aici? - Îndefinitiv, da. Cu aceeași plăcere cu care, strecurat în casă ca să îndese în boccea albituri și care întîmplător dă peste un inel pe noptieră, un borfaș îl trage pe deget și se fudulește cu el la gagică, Jugan se folosea de această sclipitoare expresie care îi particulariza vorbirea, conferindu-i în ochii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu vrea să fie îmbrățișată. Rainer, care se consideră unicul prieten al Sophiei (de aceea a și luat‑o în brațe), scotocește prin hainele victimei după portofel, nu‑l găsește imediat (dar dă de el într‑un târziu). Apoi îi îndeasă un genunchi în burtă bărbatului care abia dacă se mai poate apăra; drept care se aude un horcăit și din gura victimei se preling ceva bale. Sânge nu s‑a văzut fiindcă era prea întuneric. Asta‑i brutalitate față de un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dar nici măcar ceva din cale‑afară de neplăcut, până și pentru asta le lipsește gabaritul. Munca dezgustătoare pe care o prestează l‑a făcut pe unul să‑și piardă părul de pe cap, pe altul dinții din gură, iar altuia i‑a îndesat mizeria sub unghii. Hans se distanțează în sinea lui de ei, iar exterior se înghesuie în cel mai întunecat cotlon, ca nu cumva să fie observat și asociat cu turma asta. Din greșeală. Dar dacă apare vreo domnișoară drăguță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
chiloți decât un cearșaf bun. Și în timp ce se predau, mulți au mai fost încă uciși, e un fapt dovedit. În timp ce frumusețea lui avea mult de pătimit în pantofii prea strâmți, Hans luă o grămadă de plicuri gata scrise și le îndesă, pe la spatele harnicei sale mame, în mașina de gătit. Nu știe nici el prea bine de ce face asta, dar cumva e nevoit s‑o facă, e în el o voce care‑i aparține lui Rainer și care‑i poruncește acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
crezut că poate renunța la cârje când îi aplică lui Gretl o corecție, cândva n‑avea nevoie de asemenea instrumente ajutătoare. Dar, puișorule, hai totuși în pat că‑i mai comod acolo. Patul cedează, iar eu tare te‑aș mai îndesa în pământul dur, care nu cedează. Totuși acolo‑i moale, cald și bine, scumpete, mai am și‑o gură de rom, hai, vino, drăguțule. Otto are dureri mari în diverse regiuni ale corpului atunci când se opintește în cârje și‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rapid. Americanii au plecat, limba lor a rămas, ura! Rainer tocmai observă cu neplăcere că în clipa de față idiotul de Hans nu e unealta lui, ci a cântăreților de jazz. Aleargă de colo‑colo, strânge plin de zel pupitrele, îndeasă contrabasurile în husele lor de pânză tare, închide și deschide pe rând pianul, în funcție de ce i se spune, curăță trompetele, stivuiește partiturile cu aranjamentele deasupra și le răvășește iar la comandă, ridică și coboară scaune, le adună laolaltă, răstoarnă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
viu. Somn ușor, Hansi. Iar Hansi - care e deja un cogeamite Hans, deși încă nu știe nici ce‑ar trebui să știe un Hänschen mic - înșfacă pentru a doua oară un teanc de plicuri gata scrise de pe pat și‑l îndeasă pe la spatele mamei în cuptorul mic de bucătărie, unde teancul se face imediat scrum. Mai târziu, mama va căuta încă multă vreme plicurile dispărute, din nou fără să‑și închipuie unde s‑au putut rătăci. # Höhenstrasse șerpuiește printre coline îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Rainer vrea să‑și salveze poziția narcisică - aceea de‑a fi comis ceva ieșit din comun. Acum caută să ascundă cadavrul tatălui, pentru ca acesta să nu fie văzut de cum intri pe ușă. Târăște gâfâind pachetul de carne sângerândă și‑l îndeasă în lada țărănească încăpătoare, din care a trebuit să îndepărteze mai întâi o mulțime de catrafuse inutile, ca să încapă și cadavrul. E atât de mult sânge peste tot, încât Rainer nu poate să mai ascundă și celelalte cadavre. Îi cedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
seara“. Mulți invitați nici nu știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul nu pare obosit de corvoada revederilor. Elegant, ospitalier, se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
auzea și el tot mai tare, așa că, până la urmă, aveam și noi puțin noroc. - Ușor. M-am strecurat primul În mărăcinișul des și am tras de culcușul lui Enkim, În timp ce Runa, roșie la față, Îl Împingea din toate puterile. Îl Îndesarăm pe Enkim În mărăciniș, după care ne afundarăm și noi printre spinii ascuțiți, fără să ne pese de zgârieturi - eram rupți de țepi, bătuți peste față și peste mâini de crengile uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia. - Ție, Aban, am spus și am Întins spre el palma cu degetele rășchirate. - Ție, Krog, răspunse el și, În clipa aceea, femeile ieșiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și am comandat un cocktail Pink Beach. Dacă tot o făceam lată și aruncam pe fereastră jumătate din salariul meu, cel puțin să o fac cu clasă. În jur, pe scaune înalte cu picioare de nichel, femei de treisprezece ani îndesate în blugi strâmți, care le trădau și mai bine lipsa de forme, sau în fuste fosforescente, roz ori verde-praz. Din difuzoare curgea o voce aspră, care se răstea la noi pe un fond muzical cu multă percuție: „poți să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Aducându-și aminte că Profesorului îi repugnau mâinile întinse ale vecinilor (generozitate de flori carnivore), Chilot chelălăi după ajutor. Dar când locatarul suspendat și-l imagină pe administrator cu registrul de cheltuieli la subsuoară, se năpusti asupra bestiei și-i îndesă în gâtlej un smoc de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea. În timp ce Proprietarul înfigea cheia în ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Aș fi vrut să mă supăr pe gropari. Nu aveam însă de ce: nu tu colivă, nu tu prieteni, nu tu ... Cristina își aprinse nervoasă un Kent 4, hotărâtă să nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit și Ulrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de căprioară; cealaltă mai aspră, dar cu ochi blânzi, de cerb, avea creștetul tuns perie. Oricum, păreau să semene ca doi gemeni. Un hermafrodit cu cap de androgin. Acum râdea în hohote: reporterii de la Realitatea Tv ieșiseră în stradă, le îndesau oamenilor în gură microfoane roșii: să spună ce vor de la politicieni. 41% au spus că politicienii sunt ursoaice năpârlite care dau iama prin tomberoanele patriei - mai bine ar fi toți strămutați pe terenul de vânătoare al lui Țiriac. 50% au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei trece mai ușor neobservat și În timp ce-ți Îndeși hanoracul În rucsac Îi aștepți pe cei doi care au plecat cu roaba. Vei intra Împreună cu ei și deja ai ales locul retras și neluminat În care te vei așeza după ce vei intra. Majoritatea celor dinăuntru par oameni trecuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acum se înalță, iar mai spre câmpie (la Aricești) e pe cale să se ridice un deal nou de sub câmpie. Deocamdată ies pe acolo gazuri care se aprind”. “Depresiunea subcarpatică este ținutul celor mai vechi așezări omenești, unde locuitorii s-au îndesat foarte de timpuriu, având toate înlesnirile muntelui (lemne de foc, apă, izvoare sărate, livezi de fân, pometuri), dar fără asprimea climei. De aceea pădurile au pierit aici de mult, iar în locul lor sunt semănături și livezi”. (Simion Mehedinți) Depresiunea Colinară
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
m-am dus să iau altele. Așa a început totul. Cum regia casei ce fusese dată în folosință "domnului director" intra în contul liceului, nimeni nu ținea socoteala luminii pe care o consumam noaptea sau a lemnelor pe care le îndesam în soba de teracotă de cum se răcea vremea. "Unchiul George" nu mă controla ce făceam. În trei ani, a intrat de două ori în camera mea; o dată ca să mă ia la rost, deoarece găsise în cutia poștală o scrisoare parfumată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]