2,964 matches
-
ar fi plăcut să fiu și eu ca ele!”, gândește Sorina. Dar povestea bunicii continuă: Numai că năvălitorii, fiind mulți ca florile de păpădie și răi la suflet, au reușit cu armele lor, să le ucidă pe fetele care avuseseră îndrăzneala să apere ograda. Una câte una au pierit bietele de ele, ca niște flori rupte de-o mână otrăvită. Iar când hoardele-au plecat, părinții fetelor și sătenii le-au săpat mormintele în jurul fântânii și nu departe de casa și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Mi-am imaginat că sunteți În plus, nu că Înlocuiți pe cineva. Deci totul e În regulă din punctul acesta de vedere. Walter se opri și oftă. Când vorbi din nou, avea un aer ușor deznădăjduit. — Domnule Bennie, iertați-mi Îndrăzneala, dar v-a dat cumva domnișoara Chen un cadou de Crăciun pentru mine? Aoleu! Bennie căută rapid o explicație. Evident, mită. Câți bani voia oare? Spera să nu-i vrea În bani chinezești. Domnișoara Chen a pomenit ceva de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
complicate. Băiatul purta o cămașă albă lungă, iar fata o rochie de botez vestică cu marginea din dantelă. Vera remarcă Îngrozită că amândoi fumau țigări de foi. Erau de fapt gemeni, iar conform credinței tribului erau divinități. Îi Împinseră cu Îndrăzneală pe ceilalți, Îl apucară pe Rupert de mâini și-l duseră la bunica lor care avea grijă de o oală În care fierbea ceva, pe vatra din piatră. Bătrâna Îi certă pe copii când Îi văzu apropiindu-se. —Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ce coincidență! Îi făcu cu ochiul, iar ea râse timid. Se gândi să o mai tachineze puțin, dar se opri, realizând atunci nu numai că era atras, ci se atașase de ea, Îi plăceau chiar și micile ciudățenii, mai nou Îndrăzneala ei, În ciuda fobiilor sale. Se Întreba dacă și ea simte același lucru pentru el. Și chiar așa era, o, da. Lui Heidi Îi plăcea la el că putea fi dur și sensibil În același timp. Părea prea sigur pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvîntul lor și-l dau drept cuvînt al Meu." 32. "Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile și cu îndrăzneala lor, nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, și nu sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul." 33. "Dacă poporul acesta, sau un prooroc, sau un preot te va întreba: "Care este amenințarea Domnului?" să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
afară din institut! - Mă scuzați, dar nu știam că e institutul dumneavoastră, dar dacă e așa, n-aveți decât să mă dați afară. Oricum, afară din țară n-o să mă puteți da, așa că nu e mare problemă - am replicat cu îndrăzneală. - Bine, mai vedem noi! - și ieși trântind ușa. După încă o încercare de „convingere” din partea doctorului Moreanu, respinsă hotărât de mine, s-a acceptat varianta originală. Am efectuat studiul, am redactat lucrarea, am predat-o, fără să știu nici cine
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cinci mii) de oameni demonstrează împotriva conducerii țării. Dacă nu ar fi fost oamenii SUA poate-i mai credeam dar așa, nu am decât să-mi închipui că Mubarack a suflat cumva în borșul americanilor și acum trebuie să plătească îndrăzneala asta. Apoi bă nene gazetarule, eu cred că matale încerci să mă îmbeți pe mine ditamai omul cu școală și care am și dud în curtea de la țară, că la dacă la opt zeci de milioane de egipteni, doar 5000
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cealaltă. Nu voi mai fi așa de singur și gândul întîlnirilor va face să-mi treacă timpul. Fără curaj, n-am început vorba. Fata a deschis o carte, iar eu am lăsat-o să plece mai departe. N-am avut îndrăzneala... și apoi la ce bun?... Imediat ce voi izbuti, ce rost voi mai avea? Am nevoie de dragoste adevărată, și asta nu vine decât încet la ocazii mari, și nu la ochiade fugare. Ce îi voi spune ei când Irinei îi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nervilor. Numai Viky, după cum ne spune doamna Axente, reușește să rămână mereu calmă. Noaptea pornim înapoi. Ca să nu mergem prea pe întunerec pe un drum pustiu la o oră târzie, ne promitem să plecăm devreme, dar totdeauna întîrziem. Nu avem îndrăzneala să părăsim prea iute casa bolnavei, unde la fiecare minut ni se pare că se poate întîmpla ceva neprevăzut. Și mai sunt zile când doctorul vine în întîrziere (ce treabă are în Cavarna minusculă?), iar noi voim ultima lui părere
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-ți indic un posibil vinovat, fiindcă Waldomar era respectat de toți și în orice adunare părerea lui era totdeauna hotărâtoare. Chiar și acum, îmi vine greu să cred că ar fi cineva care să fi mers până acolo cu îndrăzneala. Pe de altă parte, nu am motive să mă îndoiesc de cuvântul fiicei sale. De altfel, mărturia ei e singura pe care o avem. Sebastianus se hotărî. — Nu. Te înșeli. Nu va fi singura. Eu o aduc cu mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu mai era nevoie de cuvinte, era doar dorința fiecăruia în parte. Ochii Lidaniei se tulburaseră ușor, gura întredeschisă încă îl chema, iar mâinile ei, fără nici o reținere, se plimbau peste trupul lui, îl căutau pe sub tunică. Surâzându-i cu îndrăzneală, își plimbă o mână prin părul ei, iar femeia, închizând ochii, își lăsă capul pe o parte, voind parcă să păstreze acea mângâiere. O sărută din nou, până ce focul ce se aprinsese în el îl făcu să o prindă pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mult, erau un semn de o viitoare activitate intelectuală foarte remarcabilă, care însă nu s-a realizat cum trebuia. În scurt, dădeam semne că voi fi ceva mai mult decât am fost. Ceea ce era interesant în aceste cugetări tinerești era îndrăzneala, lipsa de prejudecată, ruperea cu toate ideile căpătate din educație și mediu și, mai ales, dovada unui spirit inventiv, creator de idei. "Poeziile", scrise atunci cu multă pasiune, erau influențate de Eminescu și, citite acuma, îmi fac displăcere, căci, chiar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
foarte mult. Aveam senzații stranii, pierdusem parcă senzația corpului și aveam impresia unei catastrofe - catastrofă fericită într-un sens, căci speranța se lupta biruitoare cu frica că am stricat tot. Doream ceva nou, bun, dar mă gândeam că poate, prin îndrăzneala mea, am stricat binele, puțin, dar sigur, de până atunci. Dar simt că e greu să-mi aduc aminte tot ce simțeam și încă și mai greu să exprim. Curierul în sfârșit veni. Mă temeam grozav să aflu rezultatul. Aș
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
poate închipui un fruct mai savuros și o idilă mai încîntătoare... Dar altruismul ei o făcea să-și pună chiar viața în primejdie pentru mine. Dacă cineva se prefăcea că vrea să mă bată, fetița îmi lua apărarea cu o îndrăzneală de cloșcă mică și ageră, care mergea până la temeritate oarbă când agresorii erau în număr mare. O singură dată prietenia noastră a fost puțin umbrită, câteva ceasuri, din cauza stupidei mele insensibilități la avansurile ei delicate. Domnul M... întîmpinîndu-mă la sosire
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fi atins ea, am stat pe unde obișnuia să stea ea, pe jilțul de trestie, pe capătul canapelei din odaia de primire, cu fiorul că ocup în spațiu locurile pe care le umpluse ea cu ființa ei. Apoi, conștient de îndrăzneala mea irespectuoasă, m-am dus în camera ei de culcare. Aș fi vrut să stau un moment pe patul ei, dar mi s-a părut că aș comite un abuz grosolan. (O, filozofule al "materiei și forței"!) În aer plutea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nostru frate săltăreț. Ce sunt eu, de nu i-am trezit pe toți? Aș dori să știu. În cel mai bun caz, un îngrijorat. Mă îngrijorează salturile pe care nu le pot măsura cu ochii mei. Cred că visez la îndrăzneala ta de a sări dincolo de limitele văzului meu. Scuză afirmația asta. Acum scriu foarte repede. Cred că această nouă povestire a ta este cea pe care ai așteptat-o. Și pe care, într-un fel, am așteptat-o și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
geamurile. „Sunt un borfaș cinstit...!” „Nu te alarma prietene...Am Încredere, cum să nu am...! Din todeauna, borfașii au avut cuvânt de onoare...!! Totuși, unde sunt acte, certitudinea nu lasă loc Îndoielilor”. Amicii gazdei priveau la Doctor cu ură. Asemenea Îndrăzneală, Întrecea orice măsură, urmând să fie pedepsită. Ei așteptau un singur semn dela nefericita gazdă ca „Marele Norocos”, să regrete ziua În care norocul s’a milostivit de el! În asemenea Împrejurări, Tony Pavone nu era băgat În seamă de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hârtie albă. Fiecare pachet de zece mii lei, avea pe ambele fețe câte o banknotă originală de 1oo lei, În timp ce mijlocul era umplut cu hârtie albă În așa fel măsluită Încât, păcăleala o putea suporta oricine...!! Mai mult, excrocul mersese cu Îndrăzneala până acolo substituindu-i banii și din ultimul pachet, cel de cinci mii lei!! Duse capodul la loc, ieșind În stradă. Aerul rece Îl ajută să-și recapete stăpânirea de sine, iuțind pașii Înapoi către bursa neagră, sperând imposibilul. Merse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
săptămâni de speranțe iluzorii, doctorii pronunțară...metastază...!! Tony Pavone rămase pironit În mijlocul curții. Avea remușcări. Se socotea un laș, un om de nimic...! Dacă nici În acestă postură când puterea de decizie te Înalță pe treptele cele mai Înalte a Îndrăznelii nu rostise cuvântul decisiv, atunci când...?? Hotărârea era luată. Observând-o pe Directoare În mijlocul unor Îngrămădiri de oameni, Își potrivi vocea să fie cât mai sonoră, monologând,cu vocea Încordată la maximum. „Tatiana, Tatiana...! Jur, te iubesc și... doresc, să fii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ascultă la mine omule. Te poți socoti norocos, eu sunt prietenul tău. În situații similare, mulți vor fi dornici să ofere dublu ori poate triplu Însă nu sunt În posesia unei relații la nivelul tău...! Ai Încredere, eu nu glumesc...!” Îndrăzneala, mojicia acestui individ fără scrupule, Îl indignă. O fracțiune de secundă văzu negru În fața ochilor, in timp ce pământul Îi aluneca de sub picioare! Îl văzu pe Mingoti amplificat În imagini diforme iar tarabele negustorilor luase forme bizare. Creerul său refuza
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
definitiv, cine ești, ce vrei, cu ce drept Îmi vorbești nepoliticos punând Întrebări agresive...??”. Străinului Îi sări muștarul. „Cum, nu mă cunoști...? De ne crezut...! Auzi Șefule de Șantier...? Acest „Rahitic vierme”, Își permite să-mi pună mie Întrebări...! Câtă Îndrăzneală, nu mai vorbim de tupeu...!! O.K., dacă n’ai auzit Încă de numele meu ei bine, să mă prezint: sunt Lct. Col. Tudose Ion, șeful serviciului economic pe Întreaga Capitală. Iar Înainte de a aprofunda discuția, păstrează pentru tine aforismele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
repartiția de carton asfaltat, reluând discuția. „Trăim timpuri grele stimate domn. Doresc din inimă să te pot ajuta, ce să zic...Pe a mea răspundere, Îți ofer două mii de metri pătrați. Ești mulțumit...?” Tony Pavone cumpăni fulgerător situația. Hotărât, cu Îndrăzneală Îmbulzi restul cartușelor În sertarul Întredeschis oferindu-i drept suvenire și bricheta japoneză, suspinând. „Vă rog din suflet, tovarășe Ministru, dați-mi aprobare pentru toată cantitatea. În caz contrar, nu mai garantez de libertatea mea...! Generalul Balaur, Comandantul aviației militare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cum ți-ai permis să colaborezi cu acest hoț, tâlhar, periculos excroc ce a jefuit visteria țării aducând’o În stare de faliment...? Maiorule, mâine dimineață să te prezinți la raport iar tu mă ploșniță, pieri din fața ochilor mei! Câtă Îndrăzneală, domnule! Să ai curajul să reclami un ofițer superior al miliției...!? Bine mă câine jegos - ridică el vocea de se sgâlțâiră geamurile - dorești să te măsori cu mine...? Curând, am să-ți arăt cine sunt eu. Nu-ți face iluzii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nicolae răspundea pentru a suta oară la această Întrebare ce lua În imaginația sa dimensiuni fantagonice nu știind ce să mai răspundă și cum să se mai apere, În timp ce cătușele Îi provoca o stare de halucinație. Îl contră totuși cu Îndrăzneală. „Domnule colonel, nu am furat așa cum am declarat În toate mărturisirile mele...!! la mijloc e o neânțelegere. În mod sigur, voi fi pedepsit pe nedrept... Nu sunt criminal, nu am omorât pe nimeni...!! Atunci dece mă anchetați legat...? Dacă doriți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu sânt egale...?” „Aparent...!” - suspină Maiorul turnând și ultima picătură de țuică În păhărele. Dictatorul Nicolae Ceaușescu a emis atâtea Decrete contraversate ce completează Codul Penal Încât, nici măcar avocații nu mai știu cum să te apere...! Mai mult, cine are Îndrăzneala să acuze un procuror...? La fel bătaia. Se trâmbițează despre miliție ca fiind În slujba omului deci, nu se mai bate ca pe timpul Capitaliștilor...!! Să te ferească Însă Bunul Dumnezeu să faci cunoștință cu acești de profesie bătăuși. Metodele de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]