1,795 matches
-
reveni regulat să-mi văd mănăstirea care îmi fusese o închisoare cât se poate de liniștită, de nu ar fi fost o închi soare pe mâna vrăjmașului. Tristețea sosirii se transformase în obicei, și simpatia de care eram înconjurată o îndulcise. Viața era primitivă, dar nu aveam din fire gusturi luxoase și mă potriveam cu lipsurile fatale în acele împrejurări. Toate maicile, afară de cele trei vândute germanilor, erau strânse în curte, multe din ele, mai ales ale mele (Evlampia și Peregrina
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să se încaiere cu turcii“; 3. „turcii n-au dat Germaniei decât lucrători fără instrucție militară, nici echipament“; 4. „cu Bulgaria n-ai ce face“; 5. Era supărat că Marghiloman se luase după Czernin și pretindea că el căuta să îndulcească pe cât putea suferințele populației, dar n-avea ce face; 6. Știe cât urăsc românii pe germani și ce manifestații francofile s-au făcut la Iași. Noi ne gândeam la scrisoarea mamei pentru a obține administrarea moșiilor ei, rămasă fără răspuns
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de frig. La o percheziție făcută asupra fiecărui deținut, au fost descoperite la un fost plutonier major de jandarmi, Andrei...Poetul însă i le-a lăsat. „Poate că el are mai multă nevoie de ele”, a zis el, căutând să îndulcească situația. Altădată, la baie, pe când deținuții se bucurau de apa caldă și zburdau să se săpunească unii pe alții, deodată paznicii închisorii au întrerupt apa fierbinte și au înlocuit-o cu apă rece-rece, poetul rămânând cu săpunul pe ochi, contactul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Comunitatea Europeană, chiar și săptămâna viitoare, dacă aceasta ar fi posibil". Ceea ce înseamnă nu numai o întoarcere de 180 de grade de la vechea poziție, dar și o enormă minciună, căci România era departe de performanțele economice cerute de Uniunea Europeană. Ca să îndulcească puțin impresia lăsată de afirmația lui Ion Iliescu, repetată și idioata, ca "să nu ne învețe pe noi Occidentul ce înseamna democrația", Adrian Nastase, ca să dreagă busuiocul, declara, feciorelnic: "Ceea ce dorim nu este un certificat de bună purtare, fiindcă nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
felurite episoade din războaile lui Napoleon I sub care servise ca medic hirurg. Făcuse campania din Rusia, văzuse arderea Moscovii și în timpul vestitei retrageri căzu prizonier în mânele rușilor care îl internară la Odesa. Contactul zilnic cu dânșii îmi mai îndulcea existența, dar într-o zi băgai de seamă că-mi lipsește peptenele de pe masă; în altă zi dispăru o pereche de cizme ce aveam de schimb, și iarăși în altă zi găsii saltarul de la biuroul meu spart. Noroc că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în toate zilele. Apoi găina bătrână face zama bună. Așa o fi, da știți voi ce pagubă mi-ați făcut cu gluma asta? Nu-i nimic, moi rechiziționăm și plătim bani gheață. La auzul acestor cuvinte, fața lui se mai îndulci puțin; iar colțata de babă a cărei ochi mari deschiși atunci am putut să-i vedem că erau ciacâri 148, adecă unul galbăn și celalalt albastru, se apropie sfioasă de stăpânul ei și-i zise: Cucoane, fiindcă păsărele astea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe cea sufletească. Ați văzut vreodată cum plânge un copil de câine, abandonat, flămând, adesea rănit sau bătut? Nu ați remarcat asemănarea lui cu copiii oamenilor? Nu ați încercat sentimentul de compasiune, dorința de a-l ajuta, de a-i îndulci suferința? V-a putut lăsa rece suferința lui? Și dacă ai reușit să câștigi prietenia unui animal, în special a unui câine, nu ai fost uimit de marea iubire pe care ți-o dăruiește, de devotamentul lui sincer, de recunoștința
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
dau femeii cele trebuincioase în schimbul a feluritor fructe sau bomboane. Se făcea un troc autentic în acea perioadă. Bunica schimba lapte și ouă pe mere, pere, prune până ne încărcam cămara de gemuri și dulcețuri ce în zilele înfrigurate ne îndulceau orezul cu lapte. Nu mai sunt anotimpurile ce erau odată. Pe atunci vara era vară și iarna iarnă. Era lege să plouă aproape toată luna April și să fie ger de să crape pietrele după Bobotează. Nu era neobișnuit ca
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sale moralul unei întregi națiuni. Cu vioara sub braț, trecea prin saloanele de campanie unde erau aduși răniții de pe front, alinându-le sufletul cu muzica sa. Se oprea lângă patul suferinzilor, cântându-le în surdină, amintindu-le de cei dragi, îndulcind astfel clipele de agonie ale celor care se agățau de muzica sa ca de o ultimă rază de speranță. Nu se mulțumea însă cu atât și-i întreba pe răniți de familiile lor, de satele lor natale, deseori urcându-se
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
spun. Dar acum vă las cu mine Însumi, cel care eram cîndva... PRÓDROMOS Preliminarii Era o dimineață de octombrie. Profitînd de vacanța de pe 17, plecasem la Córdoba∗. Eram cu Alberto Granado la el acasă, sub bolta de vie, beam mate∗ Îndulcit și comentam ultimele Întîmplări din „cățeaua asta nenorocită de viață“, În timp ce meșteream la La Poderosa a II-a∗. Alberto se plîngea că a trebuit să renunțe la serviciul pe care Îl avusese În colonia de leproși din San Francisco del
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care ocupa tot mijlocul acestei bucătării a fost aprins și toată camera s-a umplut de fum. Muncitorii Își treceau mate-le amărui de la unul la altul și făceau bășcălie de ceaiul nostru „pentru fete“, cum numeau ei mate-le Îndulcit prin părțile astea. În general, nu prea au Încercat să comunice cu noi, lucru obișnuit pentru araucanii subjugați, care Își păstrează suspiciunile adînci legate de omul alb care le-a adus atîta nenorocire În trecut, iar acum continuă să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
peste care se așternuse un lințoliu de licheni galben-albaștri, învăluit în cețuri și presărat tot timpul de o ploaie fină și deasă ce te pătrundea încet-încet până la piele... De data aceasta totul a fost diferit: un soare cald și prietenos îndulcea toate culorile, transformând peisajul într-un tablou măreț, dar idilic. Pe drum ne-am alăturat unui grup mai mare și mai umblat prin acele locuri. Printre aceștia, fostul președinte al fostei Asociații Regale de Alpinism - Pepi... - renumit fotograf la vreo
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a făcut milă de oropsiții și amărâții ăștia și, printr-o simplă apăsare de buton i-a teleportat în cel mai liniștit, cel mai frumos și cel mai îmbietor colț al Raiului. Aici curgea un pârâiaș cu lapte de bivoliță, îndulcit cu miere de albine de salcâm, iar în arinii de pe maluri atârnau provocatori și apetisanți caltaboși și cârnați usturoiați făcuți din carne de urs, de porc mistreț și de căprioară, tăvăliți din belșug în piparcă ungurească, alături de franzele proaspete și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care nu mă puteam regăsi, nu-mi puteam reconstitui identitatea cotidiană. Deci, avea gust de erzaț în vremea războiului, gust de cafea aromată, care-ți extazia nările, în vremurile bune, iar astăzi ar avea gust de cafea fără cofeină și îndulcită cu zahăr sintetic. Falsă, simulată, amăgitoare, ca toată realitatea noastră. De fapt, țigara nu mai are astăzi nici un gust pentru mine, fiindcă nu mai fumez. Țigara și gesturile automate care-o însoțeau erau cea mai deplină relaxare după stările de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în paralel cu ea și țesătura de lână, indispensabilă vieții de toate zilele a tuturor membrilor familiei. Tot în apa Bâlii, sprintenă și darnică cu stropii săi de cristal a mai găsit cîrțoroșanul și alte surse cu care să-și îndulcească traiul. Între acestea, de importanță capitală pentru existența sa va fi meșteșugul morăritului. La început bunii noștri își făceau făina de secară, mai rar din grâu, mai târziu de porumb, cu ajutorul a două pietre ferecate, puse în mișcare cu efort
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
-i-se grav tatăl, are nevoie de un medicament, „Rutin“, 200 tablete, un tub, sau, dacă nu se găsește, un alt medicament pentru hipertensiune, și m’a rugat să ni-l procuri tu, trimețându-l prin avion. Dacă aceasta ar putea îndulci raporturile mele cu Mimi, și eu cred că o poate, te rog mult, și aceasta e ultima rugăminte de acest gen, să mi-l trimeți cât mai degrabă. Nu înțeleg cum nu ai primit scrisoare de la Rodica; ea mi-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
va fi Învinovățit de profanarea sâmbetei” <endnote id=" (778, p. 289)"/>. Începută În spațiul german (la Hamburg, În special) În deceniul al doilea al secolului al XIX-lea, reforma mozaismului a mai anulat unele interdicții, pe altele le-a mai Îndulcit. Permisiunea de a călători În ziua de sâmbătă a fost una dintre problemele ridicate de reformiștii evrei din Europa Centrală, inclusiv de vestitul rabin reformist Aaron Chorin (1766-1844), din Arad : „Dacă este permisă - scria el Într-o carte publicată la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trenul. Nu trebuie să ne alarmăm că evreul care călătorește va participa la deplasarea trenului” <endnote id="(567, p. 42)"/>. Bazându-se pe principiul „deplasare fără participare la deplasare”, unii reformiști au admis până la urmă acest tip de compromis, care „Îndulcea” interdicția biblică : evreul ar avea voie să călătorească de sabat, cu condiția să nu manevreze el vehiculul cu care se deplasează. Ulterior, această situație a dat naștere unei glume evreiești : - Are voie un evreu să sară de sabat cu parașuta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidanii lui Iuda” voiau să-l ucidă pe Isus, Fecioara Maria și-a ascuns pruncul Într-o cocină. Pentru că „porcii l-au Încălzit și l- au hrănit”, Isus i-a binecuvântat : „Blagoslovită să fie carnea de pe dânșii și să se Îndulcească oamenii cu ea !”. Acest final conferă o motivare creștină unui arhaic ritual precreștin, de sacrificare a porcului În preajma solstițiului de iarnă : „De atunci se taie porcii de Crăciun” <endnote id="(259, p. 51)"/>. Chiar și beneficiind de această binecuvântare mitică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu avea totuși posibilitatea să gătească știucă de sabat, se prepara falșefiș („pește fals”, În idiș), „ce aducea la gust cu știuca umplută - nota Brunea-Fox În 1928 -, dar care de fapt era găină tocată și fiartă Într-o zeamă subțire Îndulcită” <endnote id="(791, p. 74)"/>. O altă legendă românească explică „de ce nu mănâncă jidanii raci” : pentru că ei ar fi oameni raționali („cu cap”, zice legenda) și „vor să știe unde se duce și de unde vine lighioana aceasta” care merge cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu sânge”. Atunci, Sfântul Toader i-a salvat pe creștini, Învățându-i „să nu mănânce nimic de la păgâni, că erau toate lucru rile de mâncare otrăvite și necurate”, ci să-și prepare o hrană rituală : „colivă, adecă grâu fiert și Îndulcit cu miere”. „Și de atunci se trage și obiceiul că duc oamenii, În fiecare an, În ziua de Sân-Toader, colivă la biserică” <endnote id="(113, I, pp. 265- 268 ; 259, pp. 241-242)"/>. Într-un basm popular, Frumoasa lumii, cules de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi Îndatorate a Îndeplini datoriile bărbaților lor singuru bărbatul rămânând răspunzător pentru datoriile sale particulare”. Problema fiind extrem de delicată, ministrul apelase (pentru a câta oară?!) la sentimentele patriotice ale proprietarilor și arendașilor În acest fel: „[Datoriile particulare] negreșit se vor Îndulci În urma unui apelu la sentimentele de generozitate ce vă autoriză a face Domnilor esploatatori de moșii. Dumnealor, ca oameni luminați și patrioți, sunt siguru că voru consimți să ia parte la greutățele sarcinei ce cade În timp de resbelu asupra
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ne este să dăm drumul la acea bucățică din suflet... După o vreme mă trezesc din „transa vindecatoare”, o văd pe Eliza cu lacrimile șiroaie pe obraji și pe Alfonso cu mama lui privind împietriți spre pământ. Simt nevoia să îndulcesc pe cât posibil măcar finalul: Eliza, tu ești șaman, ești o persoană foarte puternică, copiii tăi sunt extrem de norocoși să te aibă pe tine de mamă, imaginează-ți dacă era altă femeie mai puțin puternică... După câteva ore bune de discutat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
apărut pe lume într-o miercuri iar Joiana întro joi. Cele două vaci mugeau încetișor, chemându-și astfel vițeii la supt, dar știind că hrănirea odraslelor se petrece în același timp cu mulsul de către stăpâni, care au grijă să le îndulcească traiul cu porția de tain pus în dreptul boturilor lor. Mândrolea era o vacă înaltă, ciolănoasă, cu păr roșcat bătând spre galben, avea coarne mari și arcuite ca ale unei rădaște iar ochii mari aveau cearcăne negre, de parcă ar fi fost
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
casă, cu cada plină de poamă zdrobită, plus o grămadă de struguri puși pe foaia de cort și câteva zeci de corzi cu struguri, ce vor fi agățate de grinzi în odaia „de din gios”. La iarnă, strugurii stafidiți vor îndulci mesele gospodarilor, care au fost prevăzători și au pus la păstrare roadele anului scurs. Iar Săndel mergând pe lângă căruță se gândea la poezia cu drapelul, Surorile și ceilalți frați ai lui îi spuneau că-i ceva măreț. Acum versurile rostite
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]