1,816 matches
-
măi Verde! Iar voi, dacă veți fi cuminți și veți dormi singurei nopțile în casă, veți avea și câte o strachină cu lapte! Se adresa mama celor trei copii cu gândul la ostrețele din gard pentru focul de sub frecățeii bine îndulciți din făină picluită ce urma să vină de la moară. * * * Maria lui Cosovan a rămas văduvă odată cu colectiva, că omul ei și-a pus capăt zilelor chiar în joia Paștelui, când l-au obligat să predea caii, o vacă, juninca, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se gândi cum Halânga îl purtase prin judecăți și câți galbeni intraseră în buzunarul avocaților ca să-l aducă în șatră. Nu se prinsese de el nici o meserie. Ce-i drept, e drept însă, fără el șatra nu s-ar fi îndulcit cu carne de pasăre sau de miel, nu numai la sărbători, ci și în zilele când părăseau un sat. Halânga îi aproviziona pe toți pe căi nu tocmai ortodoxe. La judecată însă mersese pentru omor. Văzuse câțiva ani buni cerul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din partea mâniosului ei soț. Îi surâdea faptul ca Vișinel să pătrundă într-o casă mare. Ce i-ar putea strica?, gândea ea. - Nu e fometos, îi spuse ea Inei, dar îi place să mănânce puțin și bun. S-ar putea îndulci și el, bietul copil, își spuse sieși, cu bunătăți ce nu lipseau din gospodăria inginerului. Și ținu să mai adauge: E milos, de nu s-a văzut! Și atunci când calcă pe o frunză, lăcrimează! Teama de Lisandru era însă ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-ți facă bine ... Pinocchio: Dacă e amară, n-o iau ! Zâna: Ascultă-mă! Ia și bea! Pinocchio: Dacă e amară, nu-mi place ... (smiorcăindu-se) Zâna: Bea, și după ce bei, am să-ți dau o bucățică de zahăr ca să-ți îndulcești gura. Pinocchio: Dar unde e bucățica de zahăr ? Zâna: Uite-o aici! (și zâna scoate o bucată de zahăr dintr-o zaharniță) Pinocchio: Mai întâi vreau bucățica de zahăr, p-ormă o să beau zeama aia amară ... Zâna: (dându-i bucățica
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
dătătoarea de fericire, broscuță! O, dragule! O, mângâierea mea, pe totdeauna, cât voi trăi, de-aici Încolo! O, da! Parcă, niciodată, nu li s-au adresat, una alteia, două persoane, care s-au răvășit, s-au răcorit și s-au Îndulcit, reciproc, Într-o asemenea baie de foc! Da. Parcă, niciodată! Niciodată! Nici aici și nici pe aiurea, pe alte meleaguri! Pare firesc? Pare nefiresc? Eu zic, mai de grabă, nu, că pare, ci, că, chiar, este nefiresc de firesc! Iar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai ceva ca mine un amărât de spirist! Este? ― Este! oftai eu, mai mult decât plictisit. Fii pe pace, îți fac madrigalul... Mâine, poimâine, ți-l dau... Până atunci, răspunde la celelalte întrebări ale "oracolului". Dar iată că îndrăgostiții se-ndulciră la poezie... Și de unde la început fiecare nu dorea decât o poezioară, acolo, acum, nevoiți de împrejurările prin care treceau să-și mențină aureola de poeți în fața iubitelor, mă inundau cu cereri care de care mai pretențioase și mai originale
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dădea pace, așa că Mașa se trezi vorbind aproape fără voia ei: - Ați putea să-mi spuneți, mă rog, de ce la voi nu se deretică seara? E păcat cumva? Întrebarea, după părerea Mașei, era destul de Îndrăzneață, așa că femeia căută să-și Îndulcească tonul cu acest „mă rog“, rostit cu oareșicare gingășie. - Pentru că dereticatul, ca, de altfel, și orice fojgăială, tulbură spiritele ce vin să-și găsească odihna noaptea, aciuându-se pe lângă casa omului și ascunzându-se prin diferite unghere... - Despre ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te servi, dar o cafea îți fac. După un timp o aude pe Ilinca întrebând-o pe mamă-sa: — Nu mai avem zahăr? —L-am folosit eu aseară la ceai. Mă duc repede să cumpăr că nu am cu ce îndulci cafeaua. —Ilinca, ai grijă, că bani nu mai avem decât de pâine. Nu te duce, eu nu beau cafea îndulcită, i-a spus Simona ca s-o scoată din încurcătură. Pentru a nu o jigni a băut cafeaua fără zahăr
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
seara e deja răcoare. Poate că În loc de pijama ar trebui să-mi pun pe spate un halat”, medita Oliver. „Sigur că da, o să vă aducem și halat, dar mai Întâi ar trebui să Îndepărtăm din jur frunzele căzute”, murmură profesorul, Îndulcindu-și glasul. „Deocamdată Însă v-aș ruga să vă ridicați de pe scaun și să vă așezați Întins pe pat...” Nu, asta nici Într-un caz nu. Masterandul Oliver prefera să rămână nemișcat la locul său. Pe pat a tot fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În același loc?! Un portmoneu sau o poșetă În loc de chip ar rezolva multe probleme. Portmoneul, desigur, ar fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa fapul acesta pe propria sa piele. Foșnetul bancnotelor Îndulcește trăsăturile, le Înnobilează. Zâmbetele devin tot mai ademenitoare, mișcările mai exaltate, iar ochii prind o strălucire sumbră... Scoate portmoneul plin de bani și vei vedea cum totul Învie și apoi moare-n fața ta. Zâmbetele și speranțele se sting odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Exact, e vorba de Lilith... Pântecele său a fost Întinat de atâtea alte pântece...” Ciungul era cât pe ce să folosească un cuvânt mai dur, spurcat, dar, citind deznădejdea În ochii omului aflat În fața lui pe scaun, se gândi să Îndulcească pe cât posibil măcar expresia, dacă nu și sentința... „Știți?” Își Întrebă el scurt colegul. Noimann Își Întoarse fața spre perete și gemu. „Sau măcar aveți, ca să zic așa, o vagă bănuială?” Nici de data aceasta Noimann nu răspunse. „Păi atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șovăi. Cînd vorbi într-un tîrziu, Hedrock avu senzația că nu rostește cuvintele pe care avusese inițial de gînd să le spună. ― Dar ce doriți de la mine? ― Păi, în primul rînd, cine sînteți? Expresia de hotărîre de pe fața necunoscutului se îndulci puțin: ― Mă numesc Daniel Neelan. Sînt fratele geamăn al lui Gilbert Neelan. Ne-am născut la Lakeside... Asta vroiați să știți? Hedrock zîmbi cît mai prietenos putu: ― Și alte cîteva lucruri ce decurg din aceasta. Dungile de pe fața dumneavoastră arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE PĂRUSE UN LUCRU REZONABIL ȘI ÎNCĂ MAI PĂREA SĂ FIE ASTFEL \ CA REACȚIA LA O RELATARE ATÎT DE FRANCĂ SĂ FIE DEOSEBIT DE SEMNIFICATIVĂ. AVEA SĂ MANIFESTE FIE AFECȚIUNE FAȚĂ DE FRATELE LUI GIL NEELAN \ ÎN CARE CAZ AVEA SĂ-ȘI ÎNDULCEASCĂ ÎMPIETRIREA \ FIE O CONȘTIENTĂ LIPSĂ DE PRIETENIE. ȘI DACĂ N-AR FI FOST VORBA DE NICI O RECUNOAȘTERE, ȘI ASTA AVEA SĂ CAPETE UN SENS. Așteptă, dar de data asta nu prea mult. Glasul din teleecran răsună: ― Foarte probabil te întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
le guști, te vor Înălța pe culmile plăcerii adamate." Și dacă văd că nu mai scap din această șerpească chemare iau din mîna demonului cu păr bălai acest decoct sacru și-l duc la gură. Și iată! gura mea se Îndulcește cu miere, dar, după ce Înghit, mă prăbușesc la pămînt, străpuns de convulsii. Și atunci am știut, știu și acum, cînd fac toate acestea cine eram, cine sunt și nu-mi dădusem seama, și Încă nu-mi dau seama, și inima
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
se tăia unul și lua hapuri. Râdeau hoții, că vorbea aiurea. Am crezut că ești tare când faci asta, dar de fapt ești nimic. Fericirea, după A. E. Nu, bucurie și fericire nu există aici. Deci căutăm să ne mai îndulcim și noi viața... Bucuria - când mai vine familia, când mai vine un prieten, când mai primim câte-o scrisoare. O dată pe an, sau la trei ani, cine știe? Mai faci o cumpărătură, să mănânci ceva mai mult. Când mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tristețea lui Andrei, smerenia lui Matias, dăruirea lui Filip, tăcerea lui Bartolomeu și disprețul de sine al lui Iuda (treizeci de arginți, preț pentru orice înălțare): În icoană, Dumnezeule, împarți rețete de amăgit întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului își luau porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare fără țărm, corabie fără catarg, val fără înecați. Te-ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului erau râmele de odinioară. Mușuroaiele securității ascundeau firimituri pentru îndulcit simțurile. Buzunarele capitalismului îndestulau pântecele nevertebratelor moderne. Nicio diferență între o cochilie de melc și o coajă de nucă. Foamea uniformiza simțirile. Ascaris lumbricoides démocraticus populum: Aliniere la curul Europei! Dreptul de întâi venit nu motivează inerția mâinii întinse. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ghete: Hai să ne amăgim împreună, Doamne! Să numim minciuna adevăr și să exaltăm în binefacerile lui! Deschide fereastra să respirăm adevăr cu toți plămânii: adevăr la mic dejun (o felie de lună rumenită pe ambele părți), somnul să-l îndulcim cu adevărul despre poveștile cu Greuceanu (vecinul de la parter, bodyguard la o casă de amanet), să ne mângâie străbunica dimineața cu palmele ei de apă curgătoare (adevărată apă curge în fotografia pe cruce)! Ce spui, Doamne, îți convine această lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu, semănată sub brazdă, despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai este. Ambulanțe prin vene grăbeau clipele spre un crematoriu al concretului difuz, inodor, insipid. Memoria asociativă este cea care grăbește derularea percepției sau o îngreunează. Ea leagă imaginile, completează lipsurile sau uneori trunchiază prin uitare. Memoria oferă persistență retinei, îndulcind trecerea de la o fază la alta. Domnule rezident, privește boul ăsta în ochi, dar privește-l adânc și vei înțelege că omul nu-i decât o suprapunere de lentile: unele compatibile, altele se fac cioburi când se ating. Ăsta însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tramvai; Napoleon se pregătea să cucerească Ursa Mare; Newton inventa ploaia în cer; profesorul naviga într-o ecuație cu 7 necunoscute; Maria Oltea, mama mușatinului, repeta după o poezie de Bolintineanu. În camera de gardă, Dumnezeu scria rețete instant de îndulcit întunericul după toate gusturile: rețete cu miros verde a iarbă de coasă cimbrul îmbiba memoria ceaiului fără zahăr; rețete alb-negru fotografie de bun rămas înrămată pe cruce; rețete în doză unică atârni somnul de grindă, la celălalt capăt, din câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În odaia jupânului, salteaua ergonomică relaxa, doldora cu valută, îndulcea visarea; starețul număra în somn. Sub pernă, pistolul și două încărcătoare pline. Lada cu muniție, deasupra ușii, stăvilea trecerea. La început, canonul a fost mai lumesc, după nevoințele bătrânilor, însă părintele Spiridon, fostul maior Marcu, a schimbat rânduiala. Oasele cară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crezi că se va îngriji? Abia așteaptă cuviosul Petru să-ți ia locul, deși cred că nu o să apuce, e beteag poponarul, scârțiie din toate încheieturile. Cât despre ava Ioan, de ajunge stareț, mută schitul în pustie. Trebuie să ne îndulcim singuri nevoințele, taică părinte. Acolo, sub mesteceni, este o poartă, aici în chilie, mai facem una. Prin poarta mănăstirii trec toți, prin poarta părintelui stareț nu o să treacă nimeni. Uite, vezi ușa țintuită ce dă spre dormitor? De azi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
patron la el în țară, nu la noi!" Și a încheiat cazul: "accident de muncă". Cătălina a fost și lesbiană pentru câteva ore; în România nu se respectau drepturile minorităților sexuale, iar Ecaterina a venit tocmai din Londra să-i îndulcească suferința. 20 de mii de lire avea proasta în poșetă, în Otopeni s-au îmbrățișat, s-au pupat, s-au ținut de mână; în Ploiești au încurcat trenurile, Cătălina a rămas cu poșeta plină cu bani, cealaltă cu o geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]