3,818 matches
-
De azi-nainte, Te ador!Te regăsesc în orice clipăUnde mă-ntorc ești tu zîmbind,Îți cer eu ție Doamne SfinteUnește-ne sub un destin...Așa cum zic bătrînii:De vați unit printr-un simbol,Să fie cel doar al iubirii înfășurați în Tricolor!... V. LUMINA MEA DIN ZORI, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015. Mă regăsesc prin firele de iarbă Ce mă cuprind cu a lor verdeață, Și roua magică a dimineții Îmi răcorește a
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
14 ianuarie 2015. Peste-nșelătoare liniști vârf de aisberg imperial în panda Ciocniri aleatoare puncte imbolduri franțe linii Brauniene smuciri în haosul ce lumi înghite Șed non satiata entropia bulimii ancestrale Triunghiul bermudei gaură neagră Volume aplatizate în plan Plane înfășurate în linii Linii înfășurate în puncte Puncte sorbite de orbul punct zero Cronofag răsucind tentacule-n delir continuu Împresoară inimi sori ochi cuvinte flori Smog vâscos indivizi gelatina saprofite micelii Imunde orbenii amprente cerului caduc trucat Nici zbor, nici zări
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
-nșelătoare liniști vârf de aisberg imperial în panda Ciocniri aleatoare puncte imbolduri franțe linii Brauniene smuciri în haosul ce lumi înghite Șed non satiata entropia bulimii ancestrale Triunghiul bermudei gaură neagră Volume aplatizate în plan Plane înfășurate în linii Linii înfășurate în puncte Puncte sorbite de orbul punct zero Cronofag răsucind tentacule-n delir continuu Împresoară inimi sori ochi cuvinte flori Smog vâscos indivizi gelatina saprofite micelii Imunde orbenii amprente cerului caduc trucat Nici zbor, nici zări, doar hâde orgolii la
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
nimic de barbă ... Râul Constantinescu ... Citește mai mult Peste-nșelătoare liniști vârf de aisberg imperial în pândăCiocniri aleatoare puncte imbolduri franțe liniiBrauniene smuciri în haosul ce lumi înghiteSed non satiata entropia bulimii ancestrale Triunghiul bermudei gaură neagrăVolume aplatizate în planPlane înfășurate în liniiLinii înfășurate în punctePuncte sorbite de orbul punct zeroCronofag răsucind tentacule-n delir continuu împresoară inimi sori ochi cuvinte floriSmog vâscos indivizi gelatina saprofite miceliiImunde orbenii amprente cerului caduc trucatNici zbor, nici zări, doar hâde orgolii la mascaradă fundăturilorOmphalos
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
Râul Constantinescu ... Citește mai mult Peste-nșelătoare liniști vârf de aisberg imperial în pândăCiocniri aleatoare puncte imbolduri franțe liniiBrauniene smuciri în haosul ce lumi înghiteSed non satiata entropia bulimii ancestrale Triunghiul bermudei gaură neagrăVolume aplatizate în planPlane înfășurate în liniiLinii înfășurate în punctePuncte sorbite de orbul punct zeroCronofag răsucind tentacule-n delir continuu împresoară inimi sori ochi cuvinte floriSmog vâscos indivizi gelatina saprofite miceliiImunde orbenii amprente cerului caduc trucatNici zbor, nici zări, doar hâde orgolii la mascaradă fundăturilorOmphalos de duzină pe
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
bluză roz purpuriu, în bermude de culoarea untului neolandez, desculță, umbla printre brazdele unei grădini scandinave culegând petalele veștejite de pe florile ce îi împodobeau curtea. Când ne a observat, s a întors spre noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce ne privea prin oglinzile limpezi a doi ochi albaștri, marini, cu părul de argint, încovoiat în jurul obrajilor, dreaptă, semeț unduindu și mersul
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
goale și costumul de baie întreg, atât de nepotrivit pentru a primi vizita trădătorului, după care lăsă micuța din brațe și o urmări cum aceasta țâșni glonț către locul cu nisip. Dacă ar fi avut măcar un prosop să-și înfășoare trupul în el, să nu se mai simtă atât de expusă în fața ochilor care o măsurau cu o expresie pe care nici măcar nu încercă să o interpreteze. Dacă venise pentru divorț, foarte bine! Trecuse deja destul de mult timp de când dura
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
cu alt loc. Până la urmă, se hotărî la al treilea scaun, mai pe mijloc, așa încât nici să nu fie deranjat de spectatorii care se vânzolesc în timpul spectacolului. Își îndreaptă spatele și zâmbește mulțumit, cu privirea ațintită spre instrumentele de percuție înfășurate în beteală. Devine nerăbdător, cu toate că știe că a venit mai repede decât ora anunțată pentru începerea concertului. Lângă el se așează doi flăcăi gălăgioși. Îi privește încruntat, nemulțumit și mustrător. - Ăsta vine în țară numai de Crăciun să-și umple
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
numele Poesiei... Lăsasem libertatea în urmă, închisoarea aceea călduță rotundă, umflată precum balonul, din care sorbeam printr-un soi de tub lung, mișcător, moale, catifelat la atingere pentru închisoarea aceasta numită ironic: viață. Mă jucam cu tubul acela, mi-l înfășuram pe grumaji, peste gât, așa cum mai târziu aveam să mă-nfășor cu propriile gânduri. Mă lepăd de voi, cum m-aș lepăda de întunericul fără de seamăn al urâtului, vreau să înot spre lumină pe apa Styxului, în luntrea lui Charon
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
precum balonul, din care sorbeam printr-un soi de tub lung, mișcător, moale, catifelat la atingere pentru închisoarea aceasta numită ironic: viață. Mă jucam cu tubul acela, mi-l înfășuram pe grumaji, peste gât, așa cum mai târziu aveam să mă-nfășor cu propriile gânduri. Mă lepăd de voi, cum m-aș lepăda de întunericul fără de seamăn al urâtului, vreau să înot spre lumină pe apa Styxului, în luntrea lui Charon, pe apa sâmbetei mele pe care am alunecat la venire într-
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
metri ,nu vrea să părăsească lumea fără o vajnică împotrivire. Fusese o greutate mare pentru ei și-n timpul vieții ,dar mort atârna cu mult mai mult. Reușesc cu greu să-l așeze pe două pături groase ,cu care-i înfășoară corpul. Nu vor să-l târe,ar putea lăsa urme ,mai bine îl duc pe sus. Ajung cu greu în pădurice, sapă groapa adâncă de doi metri și peste trei ore, aruncă amândoi crengi înfrunzite de măslin,peste mormântul proaspăt
VIAȚA LA PLUS INFINIT (9) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372577_a_373906]
-
de dragoste rămân întipărite în mintea cititorului. „Polina se întoarse cu umărul și-l așteptă dintr-o parte, parcă la pândă, cu ochii deschiși; se lăsă greu cu toată puterea trupului și gemu când el (Birică) o apucă și-o înfășură în brațe; numai când o ridică pe sus închise ea ochii. El o duse chiar pe pământul din care avea să-și ridice casă și o iubi acolo pe răcoarea lui curată, păzit de lumina mare a zilei.” Marin Preda
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
Între două respirații se joacă un copil - poetul se revede copil, este singura modalitate determinantă pentru a mai face un pas înainte prin această viață în care nu mai e nimeni/ între două respirații, în care umbrele adorm, durerea se înfășoară/ pe trup/ în cea mai lungă zi. Durerea, singurătatea, tăcerea, Dumnezeu, toate se derulează filmic, între două respirații - niște instantanee care se repetă de fiecare dată când rămâne cu eul, când își amintește. Poetul are chiar și o crescătorie de
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
recupera din viață sau pentru a înțelege fericirea? Firescul își găsește loc în dorință. Să ne întrebăm unde-i realitatea? În libertate. E adevărat că nu e nimic deosebit între vechea și noua avangardă. Abdicăm în fața libertății folosind cuvântul. Ne înfășurăm în gânduri și culori. De ce răul devine o tendință firească? Așez deoparte laitmotivul multor tragedii pentru că simt piciorul în gol, în mijlocul lumii. Am admirat întotdeauna calmul cerșetorilor. Grația privitului merită aplauze. Indiferența în fața mizeriei merită un premiu de consolare. Aștepți
UZURA UNUI GÂND NU JUSTIFICĂ LIPSA LUI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373077_a_374406]
-
Acasa > Strofe > Atasament > AMURGUL DIN MINE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pășesc suavă prin tăcerea ta, Ca-ntr-un apus de palide cuvinte Și mă-nfășor în fulgii moi de nea, Precum lumina-n raza ei fierbinte. Descopăr că, în timpul infinit, A-mbătrânit și iarna asta rece. Prin riduri noi, pe-un cer nedefinit, Un soare zgribulit abia mai trece. A-ncremenit un vis în ochii tăi - Speranța
AMURGUL DIN MINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373147_a_374476]
-
Suseni al localității.. Părea a fi para de foc crepusculară a sfântului astru însă multiplicată de zeci de ori și reflectată tot pe atâta de tabla celor trei cupole ce tronau acoperișul din tablă galvanizată, ferestrele și vitraliile muilticolore ce înfășurau turnurile cupolelor, placau cu fum gros și uscat pălălaia ce izbucnise, ca un blestem nemeritat al unui loc de rugăciune înălțat și de care, credeam noi, oamenii s-au îndepărtat sau l-au uitat înlocuind pe cele sfinte, cu suficiența
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1611 din 30 mai 2015 Toate Articolele Autorului Oh, tu, liniște albastră Mi-ai strâns în brațe zarea Să pot auzi de la fereastră Cocorii ce-și cântă plecarea. Oh, tu, liniște albastră, Mă înfășori c-un șal de dor Să simt iubirea cea măiastră Cum trece prin viață-n zbor. Azi, te scriu cu liniștea mea, E albastră ca atunci când iubești Ochii ce îți privesc profunzimea. Ale iubirii semne îmi spun cine ești. Că
LINIŞTE ALBASTRĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373176_a_374505]
-
gânduri, unele mai năstrușnice decât altele.” Dacă nu-mi găsesc soață, cum îmi doresc?! Sunt bucurii, în viață care pot să mă înjosească, dar, și înfrângeri care mă pot împlini.“ ... Și astfel au trecut trei zile și două nopți dormind ,înfășurat în șubă și cu clopul tras pe frunte , în mijlocul oilor. * Cu cât urcau, cu atât cerul era mai albastru și aerul mai curat. Ion și oile lui au ajuns pe platforma de pe vârful Urdele. Și-a făcut palmele strașină la
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
văd, parcă plouă cu metafore dintr-un cer care s-a speriat, afară tainic ne calcă ploaia pe inimi, pe nervi, clipe ude, trec prin noi Niebelungi beți furând din nori casacade de ape; gloria toamnei vine peste vastele câmpuri, înfășurând în galben tot verdele din noi, privește, femeie, poezia toamnei și vino să fim una, trimite-mi formele tale să-mi amintească povestea cu Tristan și Izolda rătăciți pe insula fericirii, leagă-te, suflete, murmură-n liniște romanța cu trece
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
nu-i nimic grav! Începu din nou ploaia. Măruntă, rece, întunecată. Străzile păreau cumva părăsite. Durerea o învăluia din cap până în picioare și era singura care se mai arăta acum prietenoasă cu ea. Rătăci mult până ajunse la Podul Zodiilor, înfășurat și el în aburii ploii. Someșul trecea bolborosind nervos pe sub el, înfoiat de apa care cădea din cer și pe care o înghițea cu lăcomie. Se opri în dreptul Taurului, aproape amorțită de umezeala rece. Sub picioarele podului, i se părea
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
nevinovate Se zbate marea-n jucăușe valuri, Întinderea-i albastră se destramă În ochii mei, ca într-o ramă, Și-n urmele ce se-adâncesc pe maluri. Iar pescărușii țipă-nsingurarea Din suflete ce suferă-n tăcere; Cu alge verzi îmi înfășor ființa, Să crească-n inimă dorința De-a adăsta pe azurii lăicere. Neptun, al mării zeu, tridentu-nalță Spre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgaz De-a pune apei un zăgaz, Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
În amintirile-mi nevinovateSe zbate marea-n jucăușe valuri,Întinderea-i albastră se destramăîn ochii mei, ca într-o ramă,Și-n urmele ce se-adâncesc pe maluri. Iar pescărușii țipă-nsingurareaDin suflete ce suferă-n tăcere;Cu alge verzi îmi înfășor ființa,Să crească-n inimă dorințaDe-a adăsta pe azurii lăicere.Neptun, al mării zeu, tridentu-nalțăSpre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgazDe-a pune apei un zăgaz,Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Unde-i călimara-ndoliată? Căprioarele mai caută o cale spre izvoare Dar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri; Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoare Pe spinarea timpului complice. Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet, Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet, Către Cer mă-nchin, în așteptare. Vreau ca al nesiguranței văl să fie dat de-o parte, Zorii izbăvirii să-mi inunde trup și inimă Citește mai mult
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
privesc isteric:Unde-i călimara-ndoliată?Căprioarele mai caută o cale spre izvoareDar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri;Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoarePe spinarea timpului complice.Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet,Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet,Către Cer mă-nchin, în așteptare.Vreau ca al nesiguranței văl să fie dat de-o parte,Zorii izbăvirii să-mi inunde trup și inimă... XXXI. MAREA SPERANȚEI
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
am aruncat în unda-ți, mai caldă ori mai rece, să mă-ntâlnesc cu Zeul care îți este tată, tridentul lui să-mi fie o pavăză umilă, cu-ncredere să umblu pe apa agitată. În algele-ți nebune să mă-nfășori, tu, mare, ca să-mi măsor puterea, lopeți să-mi pui în mână și valul mă mângâie cu tandra lui vigoare ... Citește mai mult Ți-am spus vreodată, mare, că mă usuc de doru-ți,c-aș vrea o-mbrățișare, să mă-nfior
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]