5,677 matches
-
într-un loc avea un sistem metalic de forma unui paralelogram cu laturile nu prea mari, circa douăzeci și cinci de centimetri și cu o nișă ca la urnele de votare, înalt de vreun metru. Această era o “casă de bani”, bine înfiptă în beton. Alături exista o pancartă pe care scria ce soiuri de flori existau pe teren și prețul unui fir, funcție de soi. Fiecare persoană interesată, mergea la răzoarele cu lalele, narcise sau alt soi și culegea ce-i plăcea și
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
a noroadelor în privința furnicilor. În școli se preda obligatoriu de cinci ori pe săptămână cursul de supraviețuire în caz de atac al unei furnici, pe toți stâlpii erau fotografii cu micuți sfâșiați de bestii, iar statuia Sfântului Gheorghe nu mai înfigea lancea într-un balaur ci într-o furnică fioroasă cu ochi reci și necruțători. Cert este că, în scurt timp, furnici se găseau tot mai greu. Ultimele cadavre erau depuse la muzee, iar împărăteasa purta la gât un medalion în
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
MARE Ascult ... și parcă tot ce-a trebuit să fie spus s-a spus, când s-a îndeplinit înnourarea, când marea a-nghițit răsărit și apus, când oamenii înfașă amintiri și-n zeci de nopți își poartă supărarea cu pași grăbiți, înfipți în umedul nisip, scriind înșiruite basme. Și marea pași șterge și sentimente încleștate cere, când umedă ține cărarea de du-te vino a valurilor care pier în nepăsarea-i. Și-n fiecare pas e o poveste prea tristă să-i
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
pe atunci legile fizice ale luminii care determinau aceste minunate culori?... Nu am mai repetat încercarea. Mai târziu, nu mai țin minte în ce clasă, la științele naturii eram sfătuiți de profesori să prindem fluturi și alte insecte, să le înfigem acul în trup, să facem așa-zisul „Insectar”. În acele momente mi-am amintit de fluturii după care alergasem și tare mă mai miram că oamenii maturi, cei care ne învață cum să fim buni, corecți etc., nu se gândesc
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
iadul unei alte planete, e în stare): Brândușa, prietenii de departe, sportivii pe care i-a consiliat. Mircea Brăilița deja învățase cum se moare: „La sfârșit de coridor/ într-un cuib de mușchi și stele/ învățam și eu să mor/ înfigând în timp caiele”. Valsând în întuneric, atât de departe, ne-a arătat el, primul, pașii, spre moarte... Ne-a îndemnat într-un vers: „Dacă puteți, uitați-mă!” Inubliabile, cum să te uităm? Referință Bibliografică: Constantin Ardeleanu despre Mircea Brăilița / Baki
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
Hai, că s-a întunecat a eclipsă! Exclamă la vederea lui, Victor Pleșcan. --Salut, gașcă! Tot ca pe vremuri, gata de zaiafet? Și întinse mâna să dea noroc cu ei. Dar cei trei nu catadixiră să-și obosească labele nesimțite, înfipte în buzunare. Îl priviră rânjind a sictir. Într-un târziu, Pleșcan făcu mărunt din buze, cu privirea aiurea: --Ia uite la domnu’ freshpatron ce vioi este! --Pardon, interveni Scârțoi, dom’ inginer de zarzavat electric. Zamfirescu se înroși de ciudă că
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
unui exemplar bolnav, vreau să văd hârtiile aduse de la veterinar și abia după ce mă conving că diagnosticul e corect dăm drumul la sacrificare, s-a înțeles? După îngrijitori și măcelari, urmase contabilul-șef. Ilie Preda era un bărbat corpolent, bine înfipt în fermă. Trecuseră doi directori peste el, Man era al treilea, dar el rămăsese neclintit în biroul spațios, aflat față în față cu biroul directorului. Nu îl speria un tânăr inginer cu caș la gură care se trezise peste noapte
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
că „Simbolul luptei pentru toți,/ Pentru cei vii, pentru străbuni,/ Glasul lui Iancu dintre moți/ Răsună-n suflet de români”.(Avram Iancu) Pe chipul său frumos și armonios, așa cum se desprinde din toate fotografiile, se citesc rădăcinile acestor sentimente adânc înfipte în ființa sa. Se vede că există și un suflet mare odrăslit în cununi de tradiții străvechi, în dragoste de neam și țară. Chivotul său sufletesc este un lăcaș în care păstrează curățenia, căldura și tămâia cu care sfințește aerul
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
am mai spus-o și în prefața acestui volum, o imagine edificatoare pentru fiziciana-poetă Virginia Vini Popescu: „Pe chipul sau frumos și armonios, așa cum se desprinde din toate fotografiile (acum și în față dumneavoastră), se citesc rădăcinile acestor sentimente adânc înfipte în ființa sa. Se vede că există și un suflet mare odrăslit în cununi de tradiții străvechi, în dragoste de neam și țară. Chivotul sau sufletesc este un lăcaș în care păstrează curățenia, căldura și tămâia cu care sfințește aerul
O PRIMĂVARĂ ÎN MIEZUL TOAMNEI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368456_a_369785]
-
capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde-mă, sărută-mă” (trad.din limba cehă)], înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări de neuitat. Cu zvâcniri puternice, îmi strângea cu picioarele mijlocul, îmi înfigea mâinile în umeri, apăsându-i, abandonându-se pe sine în final, întinsă pe spate, lăsând orgasmul să stârnească în ea valuri de senzații, care deveneau cu timpul tot mai slabe și mai îndepărtate. După un timp, a desfăcut încet picioarele
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
vizitez cele două părți ale capitalei Ungariei, Buda și Pesta, unite printr-un pod care traversa Dunărea. Cădirea Parlamentului de pe malul Dunării m-a impresionat puternic, dar în rest, orașul vechi semăna cu Bucureștiul, având niște clădiri mari și solid înfipte în pusta ungurească, de secole întregi. A fost singura mea vizită la Budapesta, și iată că au trecut aproape 40 ani de atunci, fără a mai avea posibilitatea s-o revăd. Eu preferam excursiile în fosta URSS, unde mă descurcam
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
încă o dată sentimentele de iubire filială, prin cuvinte simple, sincere, pornite din inimă: „... Am aflat că iubirea de mamă/ aleargă desculță/ peste pietre reci, colțuroase,/ peste mări cu valuri cât munții,/ peste câmpii pe care au crescut ghimpi/ ce își înfig acele, uneori, până la inima ei...”( „De dorul tău, mami !”). Iubirea pentru oamenii din jur se vede în poemele în care autorul pledează pentru dreptate, adevăr, cinste, demnitate, pentru o viață în curățenie și credință, deși este convins ca acesta este
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsunau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
inamicilor picau în dreapta și-n stânga, făcând cărări-cărări în rândurile lor. Nici nu-și dădu seama când ajunse față-n față cu furiosul Viscorilă care se repezi la el, suflându-l până-n cer. Dar, în cădere, Mărțișor se răsuci și înfipse sabia de foc în fălcile bolovănoase ale lui Viscorilă, care se dezumflară ca un balon spart. Iar când scoase sabia din fălcile lui, foalele fălcilor lui Viscorilă se umflară la loc, suflând mai amarnic. În acest timp, căpitanul Zefir, împresurat
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni din copilărie, când, din vina unui cățel după care fugeam și care nu se lăsa prins, am căzut și mi-am înfipt mâna într-un ciob de sticlă. Subit, șoferul acceleră ... Referință Bibliografică: COMPLEXUL „ÎNGERUL MORȚII” / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
senzația că semănau cu ouăle păsărilor de pradă. Descleștă fălcile prevăzute cu câte două șiruri de dinți mărunți și ascuțiți, în momentul în care se auzi un șuierat scurt și, sub privirea mea, o săgeată cu coadă roșie i se înfipse drept în ochiul din mijloc. Lăsând deoparte orice urmă de precauție, m-am răsucit pe burtă desfăcându-mi armele și, țintind în direcția sferei, m-am furișat spre arătarea rostogolită în iarbă. Tocmai în momentul în care mă aplecam să
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
Salt stânga. Salt dreapta. Mă strecuram destul de bine, dar loviturile în gol, treziră furia luptătorului. Respirația îi devenise accelerată și șuierătoare. Acum! Se aruncă asupra mea, răcnind. N-am făcut decât să ridic lama grea și să aștept să se înfigă cu pieptul în ea, neputându-și domoli avântul. Căpetenia sări din scaunul său, ca împins de forțe nevăzute. Trei! Viața ne era asigurată! So-Kaar se ivi în pragul adăpostului, cu zâmbetul Kaar luminându-i întreaga față. Începu să caute printre
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
este indecis și că încerca să evite să se expună în vreun fel. Am simulat din umeri o mișcare de atac, iar el a ridicat pumnalul în față, să mă spintece. În acel moment, lovitura mea de picior s-a înfipt direct între picioarele lui. Se cocoșă imediat, cu un strigăt ascuțit, expunându-și moalele capului. Nu l-am terminat, pentru că nu fac parte din tagma ucigașilor cu sânge rece. L-am amețit doar pentru destul timp încât să mă asigur
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
asta! Trebuia să mă concentrez, atâta aveam doar de făcut, pentru că și eu eram cea mai bună, doar eram a treisprezecea! Mă privi, fixându-mă hipnotic cu ochii de oțel topit și îmi spuse: -- Cinci săgeți! Câștigă cel care a înfipt cele mai multe în țintă. O, dar ce țintă! Un ornament sferic, din lemn, montat la îmbinarea pasarelei dinspre lac. Ceruri! Nu era nici măcar cât un ou de pasăre răpitoare! Lumina aluneca încet spre seară, anunțând primul apus. Umbrele pădurii, se alungeau
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
ce-a pătimit el ,la pădure. Numai că unii mai pătimesc din când în când și-n curte.... Îmi amintesc rapid de celălalt topor. „ Trebuie să mă ajut de el să-l scot pe ăsta ,răposat pe câmpul de bătaie.” Înfig cu putere și nu știu exact prin ce minune ,reușesc să îl eliberez. Îl ascund cu grijă într-o parte și revin încrezător la locul acțiunii ,bucurat de mica mea victorie. Dar dac-ai câștigat o bătălie ,nu-nseamnă negreșit
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând steaua înainte ca o gură, Mântuitorule" (Tropar la Vecernia Nașterii Domnului). Această rază, a cărei fermă verticalitate străbate cerurile pentru a ajunge pe pământ, este axis mundi, simbol și prefigurare a Crucii care, înfiptă în pământul înroșit de sânge, avea să străbată drumul în sens invers, de la pământ la cer. În unele icoane raza se desparte în trei, o teofanie schițată care subliniază faptul că toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt implicate
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
din 22 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Pe „Vârful Crucii” la Rucăr, pintenul vestic al masivului Leaota, din grupul montan al Bucegilor dintre Prahova și Dâmbovița, odinioară, pe la începutul aniloe 50, flamba triumfător „steaua trumffătoare a comunismului victorios!”. Ie-tea-șa ! Era înfiptă pe fruntea teșită și calcaroasă a stâncii interioare dinspre sat, opusă albiei Dâmboviței. Acea scopul nedeclarat dar pasă-mi-te protector (în viziunea „ctitorilor noilor rânduieli”) să țină trează prostimea locuitoare, din orice colț al așezării se va fi uitat
STEAUA ROŞIE CU CINCI COLŢURI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367383_a_368712]
-
iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele de pe fundul apei dinspre mal, deoarece nu mai puteam stăpâni direcționarea bărcii. Nu știu cum am trecut printre două pietroaie, când m-am trezit că barca se înfige cu prova în nisip. Valurile puteau s-o poarte spre pietroaie, s-o lovească și s-o spargă. Am sărit repede în apă și am tras cât am putut de barcă spre mal. În ajutorul meu au venit doi colegi
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]