2,013 matches
-
de frică Acest minut pîndia, Să vază la vr-o parte Pre bunul ziditor Să-l roage a-i face parte De dragul soțior. 456 {EminescuOpVI 457} {EminescuOpVI 458} {EminescuOpVI 459} Un fulger luminează Și ia pe loc căzu, Un glas o-nfiorează Și ea moartea-și văzu. Nu, fată, nu mai cere Pre un văcar bărbat Și d-odată din tăcere Un țipet au scăpat. Părinții - aleargă afară S-asvîrl din așternut La baba cum să sară S-o spargă ei au vrut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
știu după fluierat. ― Da, da... Duceți-vă, mormăi Cristescu. Pilotul o zbughi pe ușă. Ascultară pașii care alergau în curte împrăștiind apa din băltoace. Apoi zvonul streșinilor acoperi totul într-un susur neîntrerupt. Azimioară se uită la maior și se înfioră. Un cap de ceară cu ochi goi fără expresie. * Se strecuraseră în locuință fără să-i vadă nimeni. Vecinii căruntului, o familie de medici, erau plecați pentru doi ani în Iran. Pășeau totuși în vârful picioarelor. Scarlat cu degetul la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aceasta, în mijlocul oamenilor nu poți ține la respect trei ostatici. Nu sper mare lucru, dar poate că reușim să-i neutralizăm înainte de a ajunge la destinație. ― La prima mișcare suspectă vor împușca bătrânii. Când mă gândesc la cadavrul șoferului, mă înfior. Zece gloanțe! ― Mda, un sadic. Alexandru Miga pretinde că unul din ei e nebun... Se apropie de fereastră. Se auzeau camioanele, autobuzele și tramvaiele dimineții, siluete cenușii se strecurau pe lângă ziduri ocolind cu pași inegali bălțile. Deși întuneric, se simțeau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
strângere de inimă. ― Și totuși... ― Și totuși! Bătrâna oftă. Nu aveam dreptul să-l păcălesc. ÎI apreciez foarte mult, este un om delicat, fidel, de o mare cultură dar... Îl privi în ochi și declară senină: Prezența lui nu mă înfioară. Cristescu începu să râdă. Afirmația, în gura Melaniei Lupu, avea o savoare cu totul particulară. O spusese firesc, cu convingere, fără nici o nuanță trivială. Acum, părea surprinsă de râsul maiorului. ― O căsătorie dacă nu e întemeiată pe dragoste nu are
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
SPAȚIUL COSMIC..." AH, EVIDENT, KERSHAW, GIL NEELAN, GREER ȘI CEILALȚI LUASERĂ ACEASTĂ NAVĂ ÎNTR-O CĂLĂTORIE INTERSTELARĂ DE PROBĂ. FUSESERĂ PÎNĂ LA UNA DIN STELELE APROPIATE, PROBABIL ALFA CENTAURI ORI SIRIUS ORI PROTYON \ ȘI ÎN CIUDA VÎRSTEI SALE ÎNAINTATE, HEDROCK SE ÎNFIORĂ DE EMOȚIE TRECÎND ÎN REVISTĂ NUMELE CELOR MAI CUNOSCUTE SISTEME STELARE APROPIATE. ÎNCETUL CU ÎNCETUL, EFECTELE EMOȚIONALE ALE CUVINTELOR LUI GREER SE STINSERĂ ÎN EL. TABLOUL CELOR ÎNTÎMPLATE NU ERA DELOC LIMPEDE, CU EXCEPȚIA UNUI SINGUR LUCRU. GREER OFERISE DIN PROPRIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
toate, armonia operelor și amintirea eleganței înghițite de deșert. În Kismet, amanta sa africană (evocând, prin hieratism, efigiile egiptene ale împăraților nubieni), ofițerul sedus de ariile intonate frenetic are o Aidă și o Carmen care i se devotează până la moarte. Înfiorată de presimțirea crepusculară a căderii de cortină, dragostea lui Kismet pentru Palchetti traversează granița dintre religii și culturi, ca și cum opera, convocată de maior, și-ar fi coborât geniul ei asupra întinderilor de nisip și oamenilor. Dintre acești gardieni melancolici și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
re prima în prezența ei sentimentul că haina omenească ascundea un alt corp, din alt aluat, pe jumătate șerpesc, pe jumătate vegetal : în clipele în care o privea tronând în regatul ei magic, Corto întrevedea această natură ascunsă și se înfiora aruncând o privire în hăul parfumat din care se ridica acest trup nesupus degradării și morții. Reîntâlnirea cu Bouche Dorée era doar preludiul unei alte reîntâlniri, aceea cu Morgana Bantam. Moștenitoarea Companiei înflorise și frumusețea ei îl izbise pe Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nevoit să-mi deschidă, spumegând de furie și îngrozit de ce va urma; deoarece în prezența prietenilor și cunoscuților lui eram totdeauna și mai îndrăzneț, îmi arătam cu cruzime sentimentele antipaterne și răspundeam la amabilități cu o proastă creștere care mă înfiora uneori și pe mine. Cred că aceste demonstrații care mă epuizau, dar mă umpleau de euforia triumfului, l-au făcut să nu mă mai ia nicăieri cu el. Dar și pe mine mă costau aceste sminteli. Străbătând infernul răzvrătirii și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-am povestit lui Dinu ce se întîmplase, a făcut ochii mari. "Te admir, a zis el, pentru nervii tăi. Eu m-aș fi pierdut cu firea. Aș fi fugit sau cine știe ce altă prostie aș fi făcut. Femeia asta mă înfioară. N-ai observat ce privire rece are?" "I-am observat numai sânii triumfali" am zis, cu o urmă de frondă. "În orice caz, m-a avertizat Dinu, trebuie să te aștepți la represalii." A avut dreptate. A treia sau a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbîntată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reânviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului care, fiind în vervă, ca totdeauna când era amețit, nu s-a lăsat bătut. "De ce sacrilegiu? a strigat el. Nu e dragostea cel mai sfânt și mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou m-am gândit la Hingherul. Pe unde umbla oare? Dădea târcoale
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se arate în ismene. Un mit trebuie să rămână un mit, domnule sculptor. De undeva de pe coridoare se auzeau chemări înfundate. Ochii începuseră să mă înțepe și tușeam din pricina fumului. Se auzi și un urlet de câine care m-a înfiorat. În acest timp, Bătrânul stătea, provocator, în mijlocul trâmbelor de fum ce se îndeseau tot mai mult. Se ridicase în picioare și ochii îi străluceau. Observând că intrasem în panică, m-a îndemnat ironic: ― Grăbește-te, domnule sculptor, dacă vrei să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
TE PUI BINE MAI ÎNTÂI CU EA PENTRU CA APOI S-O ÎNVINGI. Doctorul a deschis fereastra și zgomotul străzii a crescut dintr-o dată. Dintr-un atelier vecin urca șuieratul scurt și repetat al unui ferăstrău mecanic. Rieux simți că se înfioară. Aici era certitudinea, în munca de toate zilele. Restul depindea de fire și mișcări neînsemnate de care nu te puteai opri. Esențialul era să-ți faci bine meseria. Aici ajunsese cu reflecțiile sale doctorul Rieux, când fu anunțat Joseph Grand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fotoliul pe care tocmai îl părăsise mama lui. Strada amuțise și tăcerea era acum totală. Frigul dimineții începea să se facă simțit în odaie. Doctorul ațipise, dar prima trăsură care trecu în zori l-a trezit din somnolență. S-a înfiorat și, uitându-se la Tarrou, a înțeles că avusese loc o pauză și că bolnavul dormea și el. Roțile de lemn și de fier ale trăsurii cu cal se auzeau încă îndepărtându-se. Fereastra era încă neluminată. Când doctorul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un lucru pe care nu se aștepta să-l descopere. Și-a dat seama că, în ciuda ultimelor decenii de activism, era în primul și în primul rând arheolog. Simpla descoperire a acestei tăblițe, oricare ar fi semnificația ei, l-a înfiorat ca cercetător. Legătura cu Avraam, sentimentul că, la fel ca acele telescoape din New Mexico, a intrat în contact cu o lume îndepărtată era un lucru care îl încânta mai mult decât putea spune. Dar cealaltă voce din mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
celtică. De fapt, nici mie. De aceea simt totdeauna că există o legătură specială între mine și clasele mele. — Știu. Întinzându-se să-și ia poșeta, fata se frecă grațios de mâneca hainei scumpe de tweed a profesorului. Talc se înfioră la atingerea ei. Acesta era genul de fată care ar fi trebuit să frecventeze universitatea și nu una ca tipa aia îngrozitoare, Minkoff, brutală și dezmățată. Fusese aproape violată de unul dintre îngrijitori, chiar în fața biroului său. Domnul Talc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
despre faptul că „a indus în eroare și a pervertit tineretul“ fusese greșit înțeles și interpretat. Se întreba dacă nu ar fi mai bine să explice conducerii ce se întâmplase. Mai era și fraza cu „testiculele nedezvoltate“. Doctorul Talc se înfioră. Să dea totul pe față ar fi putut să fie planul cel mai bun, dar ar fi însemnat să încerce să-l găsească pe fostul său student, care oricum era genul de om ce se scutură de orice responsabilitate. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
clipă. — Dar, tată ... — Du-te acum. Și nu spune nimic poliției. Alex se holba la ecran. — O să-l prind pe ticălosul ăla și o să-i spulber creierii. Cine-mi atinge copilul, e mort. Avea o voce calmă, rece. Henry se înfioră. Alex vorbea serios. — Unde se duce? întrebă ea. — A plecat de pe coastă și merge spre interiorul continentului, dar este posibil să încerce doar să evite traficul de pe Del Mar. S-ar putea să revină pe coastă. Vom ști în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dave mergea cu Henry la târgul local, ținându-l pe Henry de mână, un fermier în salopetă se apropie și spuse: Mi-ar plăcea să am unul care să muncească la ferma mea. Ceea ce îl făcu pe Henry să se înfioreze. Cuvântul autorului La finalul cercetării făcute pentru această carte, am ajuns la următoarele concluzii: 1. Opriți brevetarea genelor. Brevetarea genelor părea poate rezonabilă cu douăzeci de ani în urmă, dar domeniul s-a schimbat într-un mod pe care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
s-ar Întâmpla vreodată o chestie de genul ăsta, și-a zis Rose, soacră-sa ar fi Încântată. Shushan-atotputernica-matriarhă ar intenta imediat proces pentru custodia nepoată-sii. Adâncită În aceste scenarii sumbre, Rose nu se putut abține să nu se Înfioare. Era adevărat că fusese destul de aeriană În ultima vreme, că uita lucruri elementare, Însă nimeni, nici o ființă cu mintea Întreagă, n-ar fi putut s-o acuze pe drept că era o mamă denaturată! Categoric că nu! Avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
adânc Înrădăcinat În casa ta și dacă tatăl tău curăță Încă portocale pentru tine, indiferent ce vârstă ai acum Dacă rudele Îți Îndeasă necontenit mâncare În gură și nu acceptă răspunsul „Sunt plin“ Dacă sunetul duduk-ului te face să te Înfiori și nu te poți abține să nu te Întrebi cum poate un fluier făcut din lemn de cais să scoată un sunet atât de trist Dacă În sinea ta ești Încredințat că vor fi Întotdeauna mult mai multe lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că făceam piruete grațioase În acordurile imnului național. Aveam să fiu Katarina Witt a Turciei! În curând mă roteam pe gheață, căzând În fund iarăși și iarăși, Încercând să fac piruete! Sunetul patinelor zgâriind gheața mă face Încă să mă Înfior. Din politețe, Armanoush a reușit să se abțină să nu râdă, deși imaginiea Asyei făcând piruete Într-o competiție internațională i se părea irezistibilă. — Apoi a venit o vreme când se așteptau să devin alergătoare de cursă lungă. Dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dar, ușor-ușor, unul se retrage, iar celălalt suferă. Te umilești, durerea Îți devorează mintea, sufletul, trupul, sănătatea - În Încercarea disperată de-a regăsi acel sentiment al Începutului, ca un drogat care se chinuie fără succes să repete transa inițială. Se Înfioră. Acum, după ce se lăsase purtată de pasiune, de Matthew, oare asta urma să i se Întâmple și ei? Săptămâna viitoare, sau luna viitoare, sau anul viitor? Spera să nu fie așa. Kitty auzi un zgomot de portieră trântită și șoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aș fi un personaj dintr-un film. Ca și când aș fi privită tot timpul. Și mă gândesc mereu: ce vreau să vadă ei? Ce fel de film ar fi? Ce fel de om aș fi eu? Mă vor plăcea? Matthew se Înfioră, nu-l Încânta deloc ideea. Îi era teamă, bănuia Kitty, că, dacă ar fi un personaj dintr-un film, n-ar fi eroul care se pierdea călare În asfințit, ci personajul care ducea o viață Încurcată, o viață greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zis că sunt În L.A. Mi-a spus să mă prezint imediat la secția de poliție din New York. I-am Închis telefonul. O, Doamne... am cheltuit o grămadă de bani degeaba. Expoziția a fost o porcărie. Și Charlie... Kitty se Înfioră numai auzind numele lui Charlie. — Nu vrei să vii Încoace, să stăm Împreună la soare? o Întrerupse ea. Putem să ne plimbăm prin Bel Air, e așa multă verdeață aici, putem să ne răcorim la piscină. Meriți și tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]