7,523 matches
-
Mamă Câmpie, Pe umerii tăi Pădurea a înfrunzit, Iar pe obrajii durdulii Au înflorit și macii purpurii Cu măciulii-făclii, În care se ascunde Visul... Ascult în tăcere Șoaptele sufletului Și graiul norilor, Când ploaia-mi vorbește. Pe trupul tău Grâul înflorește, Iar prepelițele Cuiburi și-ascund La umbră de răsură. Floarea soarelui ne-mbie Să-i sorbim din pălărie Spirala Infinitului - Poarta Răsăritului. Mamă Câmpie, Îți mângâi cu dor Trupul plin de fiori, Privesc cum înflorește Raiul Pe umerii tăi... Dorul
MAMĂ CÂMPIE(CÂMPIA DIN PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363992_a_365321]
-
vorbește. Pe trupul tău Grâul înflorește, Iar prepelițele Cuiburi și-ascund La umbră de răsură. Floarea soarelui ne-mbie Să-i sorbim din pălărie Spirala Infinitului - Poarta Răsăritului. Mamă Câmpie, Îți mângâi cu dor Trupul plin de fiori, Privesc cum înflorește Raiul Pe umerii tăi... Dorul L-am ascuns în adâncu-ți, Acolo Unde izvorăște Lumina... Pădurea Îți cântă doine Și balade haiducești. Străbunii Te-au dăruit urmașilor, Și energia ta Le curge prin vene. Tu stai și-asculți Tropotul cailor nopții
MAMĂ CÂMPIE(CÂMPIA DIN PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363992_a_365321]
-
34. În 1775 la răpirea Bucovinei de către austrieci, chipul său de lângă mormânt s-a întunecat la față, clopotul cel mare a început a bate singur ca semn de tristețe a marelui voievod pentru căderea sub jug străin. În timpul lui a înflorit stilul arhitectural bisericesc. Domnia lui dintre 1457- 1504 a fost cea mai glorioasă din întreaga noastră istorie în lupta pentru independență a unei țări mici înconjurată de altele mai puternice și care pofteau la mănoasele plaiuri românești. S-a bucurat
ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de ION UNTARU în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363974_a_365303]
-
este cartea. “ Așa ceva nu se întâmplă decât o dată în viață, unui om dintr-o sută“. “Este unul din rarii poeți a căror viață s-a despărțit de poezia pe care o scrie. Poetul este doar un damnat precum macii care înfloresc doar pe calea ferată și sunt loviți necontenit de goana trenurilor, iar omul seamană cu un navetist cuminte care merge pe jos, puțin aplecat, să poată trece pe sub Lună...“(Laurian Stănchescu). Textele din “grupajul “De ce urâm femeile? “ în ansamblul lor
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ești primăvară vieții mele ,,Esti primăvară vieții mele”, Mi-ai spus cândva, petalele pluteau, Un vals multicolor Și-n blândă vraje ne prindeau. Sorbeam din roua dimineții, Iubirea ce mi-o dăruiai, Ramuri înflorite la fereastra vieții, Zâmbind ușor, îmi promiteai. Liliacul a-nflorit iubite Și-n asta primăvară că și altădat, Parfumul lui ne învelește, În amintiri de neuitat. Privim imagini, colburi desuete, Cu primăveri și cu buchete. Ne strigă veseli nepoței Și
ESTI PRIMAVARA VIETII MELE. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364061_a_365390]
-
mele ,,Esti primăvară vieții mele”, Mi-ai spus cândva, petalele pluteau, Un vals multicolor Și-n blândă vraje ne prindeau. Sorbeam din roua dimineții, Iubirea ce mi-o dăruiai, Ramuri înflorite la fereastra vieții, Zâmbind ușor, îmi promiteai. Liliacul a-nflorit iubite Și-n asta primăvară că și altădat, Parfumul lui ne învelește, În amintiri de neuitat. Privim imagini, colburi desuete, Cu primăveri și cu buchete. Ne strigă veseli nepoței Și ne trezim. E azi, nu-i ieri! Ești atâta de
ESTI PRIMAVARA VIETII MELE. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364061_a_365390]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Când râde sufletul, fața mi se luminează. Pupila se dilată în orbită, trimițându-mă în primăvară. Aroma liliacului înflorit în alb și albastru, îmi cântă la geam. Ghioceii sparg pământul făcându-și prezența. Anotimpul se lungește numai pentru mine. Când mă încinge durerea în piept și sufletul nu mai poate duce, lacrimile și ochii vorbesc. (16.05.2016, Craiova
LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362790_a_364119]
-
el chicotind. Avea o mânuță de copil ce se străduia să-mi ajungă până la bărbie. Țineam gura încleștată. Mă uitam de-a lungul trupului meu, așa dezgolit, și nu-mi puteam da seama de intențiile piticului. Citeam pe fața celorlalți înflorind curiozitatea, alături de-o inexplicabilă surescitare. - Mai bea!, mă îndemnau ei. N-aveam chef de așa ceva. Continuam să-mi țin gura încleștată,bucurându-mă în sinea mea de neputința piticului. Deodată o durere cumplită mă făcu să scot un urlet
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului ,,Ianuarie”... se (des)prinde de poala iernii. Aduce lacrimi de durere pline de bucurie. Dorințele fierbinți se împlinesc! În acest an, primăvara stă mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și florile înfloresc. Cu trecerea timpului,.... ,,Ianuarie” și ,,Februarie” se țin de mână și joacă-n ,,Cireșar”. ,,Triunghiul Bermudelor” este complet! Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
Sub atingera degetelor mele. Privește, Apa a început să tremure Atinsă de piatra Plecată din mâna meaa Ca aruncată din praștie Privește , Apa zilelor și nopților mele Țiitoare fidelă A început să -mi topească ființa În imensiatea ei. COPACUL A înflorit zarzărul de la fereastră Anul acesta a mai pierdut un ram Era tocmai ramul care-mi bătea în geam De-acum văd tot mai mult cerul De-acum văd tot mai înfricoșat Cum se strecoară singurătatea ... Citește mai mult APAPrivește,Apa
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
mult APAPrivește,Apa a început să râdăîn cercuri concentriceSub atingera degetelor mele.Privește,Apa a început să tremureAtinsă de piatraPlecată din mâna meaaCa aruncată din praștiePrivește ,Apa zilelor și nopților melețiitoare fidelăA început să -mi topească ființaîn imensiatea ei.COPACULA înflorit zarzărul de la fereastrăAnul acesta a mai pierdut un ramEra tocmai ramul care-mi bătea în geamDe-acum văd tot mai mult cerulDe-acum văd tot mai înfricoșatCum se strecoară singurătatea... II. GHEORGHE ANDREI NEAGU - NEDUMERIREA, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr.
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
întreacă pe sine. Și petele fug. Sau nu, nu fug. Sunt sorbite de buzele de razele lui. Negrul se întinde în ramuri și-n tulpini, și-n mugurii ce nu s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă. Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
întreacă pe sine. Și petele fug. Sau nu, nu fug. Sunt sorbite de buzele de razele lui. Negrul se întinde în ramuri și-n tulpini, și-n mugurii ce nu s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă.Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
-i închid, lumina mă orbește, sunt ca o frunză în vid. Ne-ndoios, nimic nu stăpânesc, îmi trec stele galbene în sânge, eu dansez, cu cartea-mbătrânesc, Zidul Plângerii mă cheamă și mă strânge, iar pustiul ce l-am străbătut a înflorit, a dat fructe de aur, secolul din trupul meu a rupt, dar sunt veșnic cum este și valul. Nume port, morminte - cenușar, n-am pus însă doliu pe retină, inima îmi bate mult mai rar, când m-apropii tot mai
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
Vremuri > ÎMPREUNĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1149 din 22 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Dacă viața asta nu ar tremura precum o frunză ce de pomul plin de îndoială se desprinde-ncet, eu aș reuși să-mi înfloresc cuvintele pe buză și le-aș pune să danseze, -n crângul minții, -un menuet. Dacă soarta nu ne-ar mai juca atâtea negre feste ce ne macină ideile și gândurile-n șir, eu mi-aș cizela - discret - inconfundabila poveste, i-
ÎMPREUNĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362814_a_364143]
-
Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ea era sortită să-mi fie umbră, gleznă subțire cu pulpa sonoră, rotulă în fiecare cuvânt. Ea se cățăra pe ploi ca să înverzească pământul, totul să înflorească. De bucurie eu o priveam ca pe-o minune întinsă peste lume. Strălucea mai mult decât e posibil în ochii mirați și nu observa nimic deosebit la privitori. Prin mine trec fluturi, neoprite invazii ca și literele arzând în cuvintele
PRIN MINE TREC FLUTURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362827_a_364156]
-
soarele-ngeresc Sub cânt în graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin. Vâlcelele se-mpodobesc Cu-amenți de sălcii și anin Și albăstrele se-mbulzesc Să-și spele chipul cu senin, Sub cânt în graiul păsăresc. Rondelul primăverii Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă, Când ghiocelul te-a vestit Ițindu-se de sub zăpadă. Pământu-ntreg s-a-nveselit, Iar fulgi au încetat să cadă Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă Venit-au berze-n esplanadă Și multe flori s-au
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
-și spele chipul cu senin, Sub cânt în graiul păsăresc. Rondelul primăverii Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă, Când ghiocelul te-a vestit Ițindu-se de sub zăpadă. Pământu-ntreg s-a-nveselit, Iar fulgi au încetat să cadă Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă Venit-au berze-n esplanadă Și multe flori s-au dezvelit, Iar ciocârlia din estradă Spre înălțimi s-a sumețit, Când vioreaua a-nflorit. Sărutul primăverii Chiar din zori, așa de-odată, par a-mboboci
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
Pământu-ntreg s-a-nveselit, Iar fulgi au încetat să cadă Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă Venit-au berze-n esplanadă Și multe flori s-au dezvelit, Iar ciocârlia din estradă Spre înălțimi s-a sumețit, Când vioreaua a-nflorit. Sărutul primăverii Chiar din zori, așa de-odată, par a-mboboci toți merii, Saltă ghiocei sub soare și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului oglindă, Sălcioara înflorește chiar în faldurile sale... Glastre-nțelegând tot tâlcul par a-nmuguri în tindă, Iar de sus străbate cântul de cocori din lungă cale Spre țări calde-aduși de vântul ce pământul îl colindă. Renaștere Aștept să vină primăvara Să-ți împletesc cu
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
zile nenăscute. La asfințit să-mi scald privirea În ochii-ți plini de vii dorințe, Cu-a tale multe-ngăduințe Să simt ce este fericirea. Să fim tot una cu natura, Cu păsări să zburăm în cârduri, Ca flori să înflorim în gânduri, Sărutul să ne umple gura. Referință Bibliografică: Primăvară senină, doamnelor și domnișoarelor! Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1155, Anul IV, 28 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
în Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016. ,,Ianuarie”... se (des)prinde de poala iernii. Aduce lacrimi de durere pline de bucurie. Dorințele fierbinți se împlinesc! În acest an, primăvara stă mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și florile înfloresc. Cu trecerea timpului,.... ,,Ianuarie” și ,,Februarie” se țin de mână și joacă-n ,,Cireșar”. ,,Triunghiul Bermudelor” este complet! Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Luna mi-l prinde în agrafă, ... Citește mai mult ,,Ianuarie”...se (des)prinde de poala iernii.Aduce lacrimi de durerepline de bucurie.Dorințele fierbinți se împlinesc! În acest an,primăvara stă mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și florile înfloresc.Cu trecerea timpului,....,,Ianuarie” și ,,Februarie”se țin de mână șijoacă-n ,,Cireșar”.,,Triunghiul Bermudelor” este complet!Vara își admiră chipul în oglinda vieții.Pe (in) versTropotele cailor își lasăUrmele pe bolta cerească.În car se prind stelele!Acul ceasului se
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
piesă ascunsăde văzul lumii.Șah-mat!... XV. LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016. Când râde sufletul, fața mi se luminează. Pupila se dilată în orbită, trimițându-mă în primăvară. Aroma liliacului înflorit în alb și albastru, îmi cântă la geam. Ghioceii sparg pământul făcându-și prezența. Anotimpul se lungește numai pentru mine. Când mă încinge durerea în piept și sufletul nu mai poate duce, lacrimile și ochii vorbesc. (16.05.2016, Craiova
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
mă încinge durerea în piept și sufletul nu mai poate duce, lacrimile și ochii vorbesc. (16.05.2016, Craiova) Citește mai mult Când râde sufletul,fața mi se luminează.Pupila se dilată în orbită,trimițându-mă în primăvară.Aroma liliacului înflorit în albși albastru, îmi cântă la geam.Ghioceii sparg pământulfăcându-și prezența.Anotimpul se lungeștenumai pentru mine. Când mă încinge durereaîn piept și sufletul nu mai poate duce,lacrimile și ochii vorbesc.( 16.05.2016, Craiova)... XVI. , de Cristina Mariana Bălășoiu
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]