2,289 matches
-
a-i aminti că exista o problemă litigioasă, de rectificare a frontierei în Dobrogea, problemă încă deschisă, și pe care Bulgaria are datoria de a o reglementa satisfăcînd cererea noastră legitimă. Asupra acestui punct, asigurările bulgarilor se pierdeau în generalități înflorite și evazive. La St. Petersburg, unde Sazonov, patronînd Bulgaria, făurise alianța secretă între balcanici (fără a prevedea ce cutie a Pandorei mînuia, dacă ne raportăm la dialogul pe care l-a avut cu Poincaré, care era uluit să-l audă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
spălă și-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo și-și căută de drum, mulțumită fiind în suflet că a putut săvârși o faptă bună. Nu merse ea tocmai mult, și numai iaca ce vede un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi în toate părțile. Părul, cum vede pe fată, zice: — Fată frumoasă și harnică, grijește-mă și curăță-mă de omizi, că ți oi prinde și eu bine vrodată! Fata, harnică cum era, curăță părul de uscături
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
a mers o bucată de drum și i-a ieșit în cale o cățelușă bolnavă ca vai de capul ei și slabă de-i numărai coastele. Nu merse ea tocmai mult, și numai iaca ce vede un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi în toate părțile. Și, mergând ea mai departe, numai iaca ce vede o fântână mâlită și părăsită. Și, tot mergând mai departe numai iaca ce dă de-un cuptor nelipit și mai-mai să se risipească. Și
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
imaginară, antrenând spiritul într-o ispititoare aventură a cunoașterii: „În marginea/ Fără de margine/ Acolo unde/ Numai ochiul închis/ Îl poate vedea,/ Imobil arde focul/ Cel invincibil// Singura mișcare/ Sunt marile păsări/ Născute din alb orbitor/ Și din multă grație.../ Extaz înflorit/ Din supremă lumină” (Soarele). Ca la Lucian Blaga, văzduhul se populează de păsări și de zboruri diafane, de îngeri care palpită în eter, de luceferi hieratici, sub un cer tainic, scăldat de iubire. Erosul, dominant în poemele de-acum, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
pi nas/ Șî pe dalbu-ți de obraz,/ Șî prin sân țî s-o băgat,/ Scoală, fată de-mpărat” (Leagăn de mătase IV, 80A). Strâns legată de somnolența ființelor apropiate (în colinda Leul III, 55B, animalul vânat doarme sub un spin înflorit, în timp ce iarba lungă, necălcată, se împletește în patru), vegetația tinde să anihileze ordinea universului, mai ales acele plante „neutre din punct de vedere social”, acestea fiind, potrivit lui Mihai Coman, o marcă a tărâmului necălcat de om. Altfel privind lucrurile, năgara
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cerna în sus, din balada Iovan Iorgovan I (6), mărci ale dificultății încercării, dar prezența osemintelor semnalează în același timp pătrunderea în spațiul strămoșilor. Cea de a doua câmpie este scindată: „o câmpie frumoasă, pe de o parte cu iarbă înflorită, iar pe de altă parte pârlită”. Pârjolul vine de la Scorpie, focul și smoala vărsate de apariția terifiantă au însă o menire cathartică, anulând distrugerea imprimată prin durată planului uman. Puterea revigorantă a focului este revelată de proliferarea planului vegetal în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Centrul și Axa lumii ipostaziată ca Pom Cosmic”. În colinda citată, bradul constituie simbolul autohton al lui axis mundi, în cele mai multe texte leul se află sub un element vegetal, ceea ce transmite ideea originii duale a lumii: „Subt un spin mândru-nflorit” (Almaș-Săliște-IliaHunedoara), „Sub o tufă de schinduf” (MăcinTulcea), același loc din care este păzit ogorul cu roade împărătești în basmul Șperlă Voinicul. In cadrul acesta, aflat în afara orizontului cunoscut, identificabil cu traseul psihopomp, leul este găsit de flăcău dormind: „Când fu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
turma de ciute: „Pe munți de piatră,/ De piatră crăpată/ (...) Pasc și mi s-adapă,/ Că-i iarba-nverzită,/ Apa limpezită,/ Valea răcorită” (Călărași-București), „Roua ce-a picat/ Ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-a/ Di-un lac iezărel./ Ce-m creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce amintește de „perfecțiunea începuturilor”, în termenii lui Mircea Eliade, o „amintire imaginară a unui «Paradis pierdut»”. Eroul descinde în spațiul cu trăsături precosmogonice din speranța „recuperării beatitudinii «începuturilor»”. Apa limpede, răcoarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el s-a fixat în tipare abstracte și întrucâtva absconse, pentru simbolizarea evoluției spirituale. În Coșova, Bulgaria, înghițirea indusă de imprecația maternă are loc la poalele lui axis mundi, și scena exemplifică dominanta solară a eroului: „La un pom mare-nflorit,/ Nu e soare răsărit,/ Da’ e șarpe-ncolăcit;/ Pi-un voinic că mi-l sugea;/ Mi l-a supt de jumătate,/ Jumătate nu măi poate./ (...) Mumă-sa l-a blăstămat,/ Cu mâna țâța i-a dat,/ Din gură l-a blăstămat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe fată tainele culesului propice, care implică, în colinda citată mai sus, o așteptare rituală de 3 duminici. Pârgul florii provoacă „didactic” pregătirea fetei pentru etapa maritală și-i asigură consacrarea socială: „«Nu grabi fat-a mă rupe/ Ni-mpupită, ni-nflorită,/ Cum îi ruja mai urâtă,/ Șî tu fatî, di mi-j vină/ Duminică dimineața,/ Că pa mine m-oi gasî-re/ Șî-mpupită șî-nflorită,/ Cum îi ruja vesălită;/ Țâpă mâna șî ma rupe/ Șî mă pune-n cingătoare/ Și mă du
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zoomorfe de la apus, feciorul devenit mire face descoperirea așteptată la plecarea soarelui de pe boltă. Diferența fundamentală este dată de spațiul revelației. Leul somnoros este întâlnit în inima sacrului, în punctul nodal al genezei caracterizat de vegetația nestăvilită și de spinul înflorit, ca sugestie a proliferării principiului distructiv. Urma fetei se află la intrarea în planul social, ceea ce înseamnă că „drumul mare” al deplasărilor mundane face legătura și cu dimensiunea sacră. Urma căprioarei - soție constituie un al doilea plan de cunoaștere a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cei vii, la marea sărbătoare a Paștelui, tradiționa l. Sărbătorile de Paști se sfârșesc de Rusalii, cu Duminica Mare, a 50-a zi de la Înviere, ziua în care nașii dăruiesc finilor de botez, hăinuțe, cănițe, farfur ioare, cireșe și trandafiri înfloriți, zi așteptată de orice copil, o adevărată icoană a copilăriei, de care ne aducem aminte tot mai puțin și puțini. Sunt părți din sufletul nostru, uitate, prea devreme, la o margine de lume care ar trebui să regenereze Ochii și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
peste firea omenească. Darul are să rămâie cu smirnă și cu tămâie. Lăudându-l în mulțime. Mărire întru-nălțime Și pe pămînt păciuire, la oameni bună-nvoire. culese de la Victor Monea, născut în 1905 Colindă la casă de ciobani Pe sub mărul înflorit Paște Gheorghe oile Și-mi zice din fluier lung, Fluier zice, oi îmi frânge Fluier zice, oi întoarce. Gazda pe ci s-o trecut Și din gură și-o grăit: - «D’alelei, măi voinicel D-ale cui-s aceste oi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Popescu Ion Pe o carte poștală, cu Bojdeuca lui Ion Creangă, foto D.F. Dumitru, la 27 aprilie 1978, din Iași, V. Apostoleanu îi scria familiei Alexandru Mânăstireanu: „Toate urările de bine pentru sărbătorile care se apropie. Mulți ani, cu sănătate înflorită, primăvară frumoasă, cu soare mult, dar și în gânduri. Mulțumesc mult pentru scrisoarea primită. Mă voi strădui, așa după cum a fost înțelegerea noastră, ca la 28 mai, să ne întâlnim la C. Rășcanu. cu semnătura în clar a expeditorului. 12
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
la Roman, iarna este în drepturile ei, cu zile geroase, dar lipsește zăpada. Numai pe dealurile de la RepedeaBârnova și de la Ruginoasa se vede un strat subțire de zăpadă. Pentru Anul Nou 1978, vă doresc cele mai bune urări: o sănătate înflorită, mulțumire sufletească și realizarea tuturor dorințelor. La mulți ani, în pace și armonie, împreună cu Doamna. V. Apostoleanu * Iași, 30 iunie, 1978 Iubite domnule Mânăstireanu, În sfârșit, după patru zile neplăcute de așteptare, am intrat cu mare bucurie în posesia buletinului
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
s-a păstrat plicul. La 2 decembrie 1981, pe o carte poștală, foto ( Al. Comănescu) Casa Vasile Pogor, Iași, V. Apostoleanu i se adresa Familiei profesor: „Iubite domnule Mânăstireanu, Țin să mulțumesc pentru vederea de la Băile Felix. Acum, cu sănătatea „înflorită”, reconfortați sufletește, priviți cu încredere viitorul. Doresc la amândoi multă voie bună și pace. Mai doresc să aud numai de bine, Apostoleanu”. Din Iași, pe un carton felicitare cu plic, Familia Victor Apostoleanu scria familiei Mânăstireanu la Bârlad: „Cu ocazia
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
unde simțurile mi se-mpleticeau, ale ei alunecau ușor pe deasupra, iar când eu șovăiam, ea îi dădea înainte - iată de ce o iubeam. Ar fi râs de mine dacă i-aș fi povestit despre panopticul soiurilor de moarte dintr-o vale înflorită. Nu știa nimic despre ce înseamnă a te simți jalnic de singur în mijlocul naturii, nici despre socoteala neachitată a vremelniciei căreia nu-i poți face față. Își păstrase în toate un etalon suportabil și o privire din afara lucrurilor, nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
eram convinsă că țineau cu Statul. Printre plantele de „rasă superioară“ se numărau și gladiolele, care, înmănuncheate în buchete festive, se întindeau de-a lungul tribunelor oficiale pe un pat de ferigi delicate de mult veștejite. Gladiolele ca niște bâte înflorite și garoafele roșii ca niște insigne de Partid. Dar mai existau și animalele de „rasă superioară“: pescărușii de la Dunăre care mâncau carne de om și câinii de pază ai milițienilor, ai gardienilor din închisori și ai grănicerilor. Coloanele de furnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
insuportabil de frumoase, le simțeam că flămânzesc după mine. Păreau că vor încremeni și nu ne vor mai lăsa să ieșim pe poartă. Să fi fost buruienile un dar floral pentru morții care nu aveau pe nimeni, ori o ascunzătoare înflorită pentru asasinatele Statului? Sau amândouă deopotrivă? Sau nici una, nici alta, ci așa cotropită de spaime cum mă simțeam, numai nevoia mea prostească de a pune o ordine în lucrurile cărora nu le puteam face față? Prietenul meu și cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ajunge până aici. Nu există garduri. Sub verandele micuțe se văd doar câteva straturi de flori. Poate de vreun metru lățime. Sunt bine îngrijite. Primăvara îți clătești ochii cu șofrani, gălbenele și panseluțe, iar toamna cu mărărițe. Când sunt florile înflorite, clădirile par și mai jalnice. Zona a fost splendidă cândva. Când hoinărești pe deal, nici nu-i greu să-ți imaginezi ce se întâmpla acolo pe vremuri: copiii se jucau fericiți pe străzi, se auzeau acorduri de pian de la ferestre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunt pierdut. Am vrut încă o șansă, dar îmi era prea rușine să-i aud răspunsul. Totuși, l-am rugat. - Robby, m-am înecat, cu fața leoarcă. Te rog întoarce-te. Însă tot ce-a văzut el a fost zâmbetul înflorit al acceptării. Era acum afară, privindu-mă prin geam pentru ultima oară. Se uita la povestirea asta cu afecțiune. Mi-am dat seama că fiul meu îmi lăsase un desen: un peisaj lunar. Era atât de detaliat încât a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
singuri din picioare bătuți de vânt dacă edilii nu au fost la timp atenți să-i despovăreze și întinerească. Privești floarea - că e floare - atât de frumoasă, cum se usucă și cade, te uiți pe miriștea câmpului la macii roșii, înfloriți și frumoși cum se sting de la o clipă la alta, la trandafirul din casă cum dimineața își oferă florile iar seara deja sunt terminate, la cățelușii mici și frumoși, drăgălași nevoie mare, cum cresc și devin unii răi - ca și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ceva mai presus de sine, își adună toate puterile vieții pentru a realiza această chemare. Acest om, cu setea desăvârșirii în inima sa, acest om cu dumnezeiască iubire în sufletul său, ai fost tu mămica mea! Dacă unui crin frumos înflorit și frumos mirositor, îi stă bine într-un salon elegant, pe o masă artistic lucrată, într-un vas de cristal, și dacă soarele trecându-și razele sale mirifice prin fereastră îl mângâie tainic, el nu-i decât un crin asemeni
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care i l-a imprimat un tineret oțelit în luptă și consacrat prin victoria dobândită. Pe ruinele vechilor orânduieli de asuprire, exploatare și întuneric, poporul albanez e pe punctul, sub conducerea Partidului Muncii, de a preface Albania într-o grădină înflorită. În timp ce țările capitaliste își irosesc resursele în cheltuieli de război, postul avansat al lagărului socialist care e Albania, luptă din răsputeri să acopere dealurile pleșuve cu măslinii păcii, simbol al aspirațiilor și nădejdilor tuturor popoarelor din lagărul socialist.“ (Contemporanul, 26
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în fiecare rând întreg gândul și sufletul aceluia ce v-a încălzit de la leagăn cu dragostea sa. Fie ca povețele ce veți culege din ea să vă călăuzească mereu pe calea cea dreaptă, care, dacă nu străbate întotdeauna un câmp înflorit, conduce însă totdeauna la singurul liman de fericire, pacea sufletului, cea mai neprețuită comoară de care îi este dat omului să se bucure". Dealtfel, toți cei care l-au cunoscut au remarcat ca trăsături definitorii ale personalității lui Nicolae Gane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]