1,615 matches
-
o întrebare nervoasă, căreia i se dă un răspuns plin de haz, în piano. După un episod melodic calm, în care sonoritățile se amplifică, apare și tema II. Aceasta contrastează puternic cu prima, prin nota ei potolită. Tema II este îngânată de clarinet, fagot și oboi, în timp ce viorile prime, desprinzându-se din acompaniamentul pe care-l fac împreună cu celelalte instrumente cu coarde, brodează când și când o figu ră melodică foarte rapidă. Iată tema II: Coda cu care se încheie această
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
care accentuiază atmosfera încordată a dezvoltării. Partea a II-a (adagio assai) este binecunoscutul ,,Marș funebru”. Întreaga fire deplânge parcă aici moartea eroului. La început se aude motivul sumbru, trist, al viorilor. Ele suspină îndoliate. La oboi, pe care-l îngână ceilalți suflători de lemn, apare apoi în major o melodie mai lumi noasă; amintirea faptelor mari pentru care s-a jerfit eroul descrețește pentru o clipă frunțile plecate. Dar atmosfera de doliu revine odată cu reapariția temei inițiale. O parte scrisă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
teatral, zicea că-n oceanul cu insule-n derivă s-ar pierde fără regret, deoarece asta Înseamnă, după el, fericirea. Cerea să pun Five Miles Out, folosea În chip de vocoder un tub de spray căruia Îi Înlăturase capetele și Îngâna pasajele vocale masculine Îndemnând-o pe unduitoarea gazdă cu alură nordică să susțină partitura lui Maggie Reilly. Iubitorul de jazz nu se preta la asemenea fleacuri, sta țeapăn, cu ochi de oțel, cu paharul de whisky olandez În pumn, zâmbea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
in extremis, stigmatizându-l, îl și singulariza, făcând dintr-însul un real poète maudit... Ergo: „Îți mulțumesc pentru sărut“! - „Îți mulțumesc pentru sărut,/ Îți mulțumesc pentru sărut“, reluă Nora, ca într-o litanie. - „Köszöni a csókodat,/ Köszöni a csókodat“, o îngână, involuntar aproape, Carmen, ca un ecou heteroglos. (Continuarea în numărul următoră CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Exercițiu de stil cu pistil Emil BRUMARU Draga mea nepoată Pictacă, iartă unui om bătrân și nevolnic, cu o melancolie cam aprinsă-n cur de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
sunt mare! Câți de ,,m’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Nouă nuci îl decorează Și ,,n’’, plin de încântare, Dintr-un nor ne onorează Cu o nouă-nfățișare. LITERA ,,N’’ Îngânând cuvinte-alene, Mândru, falnic, impozant, Vine ,,n’’, clipind din gene Și zâmbind, că-i amuzant. Neatent de ești, îți pare Că-n nori zboară-un pescăruș, Dar e ,,m’’, ce-n graba mare, A pierdut un picioruș. Îl găsim la noi
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
mod cu adevărat național al lirismului popular: "Doină, doină, cântec dulce! Când te-aud nu m-aș mai duce! Doină, doină, vers cu foc! Când răsuni eu stau în loc. Bate vânt de primăvară, Eu cânt doina pe afară, De mă-ngân cu florile Și privighetorile. Vine iarna viscoloasă, Eu cânt doina-nchis în casă. De-mi mai mângâi zilele, Zilele si nopțile. Frunza-n codru cât învie, Doina cânt de voinicie, Cade frunza gios în vale, Eu cânt doina cea de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
vine tata, îl rog să mă învețe urătura, s-o repet la nesfârșit. N-aș vrea să mai spun: Ne dați ori nu ne dați... o oală cu cârnați! Apoi să izbucnesc în râs... Stăteam pe o buturugă mică și îngânam cu limba împleticită de somn:... Ne dați ori nu ne dați...? când a venit tata. Nu se înserase bine. L-am întrebat dacă-și mai amintește vreo urătură. Mi-a spus că nu e bine să uri decât de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
privea insistent cu ochii mari, urmărea atentă toate mișcările, el vroia să-și desfacă șireturile dar nu reușea, mâinile păreau lipsite de coordonarea necesară. Am făcut, am făcut un drum cu el... repetă cu dificultate. Ai făgut, ai făgut! îl îngână mătușa. Se vede ce-ai făcut. Să-ți fie rușine! Unchiul își opri mișcările dezordonate ale mâinilor, privi spre mine zâmbind și mișcă capul în semn că: uite ce i se întâmplă lui când se străduiește să rezolve o treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Peleș, Caraiman, nici nu știai ce să alegi să fie mai împlinite, atât vara cât și iarna. Insuși amplasamentul școlii era într-un loc cu un peisaj deosebit, pe Valea Ursului, pe malul unui pârâiaș care susura continuu, parcă se îngâna cu cântul păsărilor din pădure.Era fosta Scoală Militară,unde a învățat Regele Mihai, și un loc de promenadă a familiei regale. Pe defileul respectiv, erau amplasate vreo 3-4 sanatorii, pline cu femei de toate vârstele,venite la tratamente, dar
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
tace o vreme. Nu prea multă vreme însă, pentru că îl încearcă iarăși curiozitatea. — Nu te supăra, revine el, da’ din ce loc ești matale din Congo? — Din Toga-Toga. — Mulțumesc frumos. Țăranul nostru se împinge în spătarul scaunului și-și mângâie îngân durat bărbia. știe că a fost cam insistent, însă interlocutorul a fost amabil, iar pe el îl mai macină o întrebare. În cele din urmă, își ia inima-n dinți și se apleacă din nou spre colegul de compartiment. — Auzi
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
plăcerea de neînchipuit", "bucuria deplină", "o aură erotică" (viața la țară). Pe nesimțite, vorbele alunecă spre conotații fizice, dar ambiguitatea și intertextualitatea (uneltele lui Ackroyd de căpătâi, pe care le mânuiește cu un umor neașteptat) le apără de vulgaritate. Poetul îngână bucuriile trupului cu priceperea unui violonist care își înfige arcușul în suflet. Versul se ferește cu strășnicie de explicit: Și au înțeles cu toții povestea exact cum nu trebuia incredibilele țipete ale patimii mele sunt probabil de vânzare (printre școlari) Vorbe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
genialitatea și sfințenia converg în asemănarea cu copilăria ca într-un punct de sprijin imanent, precum finalitatea lor se adună în aspirația către transcendent. Genialitatea e o valoare naturală, sfințenia e o valoare supranaturală; și totuși, amândouă sunt considerate ca îngânându-se în mugurul feciorelnic al copilăriei. Punctul acestei coincidențe firești e de o mare însemnătate pentru noi, care ne-am propus să arătăm că înțelesul cel mai înalt al creațiilor omenești zace în sentimentul fundamental, pe care l-am numit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-i da aceeași înfățișare stranie de personaj din această lume și de dincolo de ea. Geniul lui Leonardo da Vinci s-a încumetat să exprime supranaturalul ca o enigmă psihologică, sensibilizată în vibrația unei carnații în care feminitatea și bărbăția se îngână întrun joc de o mobilitate extraordinară, ce sfârșește prin neutralizarea și anularea amândurora. Leonardo e geniul multiplu pentru care lumea noastră avea margini prea strâmte. Condiția umană a fost ca o, tortură pentru inteligența fabuloasă a acestui om în luptă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
respinge obiecția de retorism și declamatoriu adusă poeziei lui Goga, demonstrând persuasiv că fondul grav al versurilor cereau cu necesitate o asemenea tonalitate: "E un Horia poet care știe că istoria și revoluțiile țărănești se buciumă din tulnic, nu se îngână cu cavalul." Scriitori contemporani Ca și în cazul lui Eminescu, Vladimir Streinu ar fi putut cristaliza o carte despre cel mai mare poet român al secolului XX, Tudor Arghezi, dacă ar fi avut prilejul să-și strângă laolaltă studiile, articolele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
o formă lipsită de conținut, identic cu aparența sa. În lumea începutului nu există lucruri, ci doar aparențe, figuri nereprezentative, imprezentabile, ale inaparentului: "Umbra/ vibra-n văzduh cu sine, fără umbră,/ și, nensoțită, dovedea mai lesne/ decât acum când îmi îngână mâna". Ce dovedește atunci această umbră neînsoțită de lucrul neluminat, mai mult decât acum, când dă contur și dublează ceea ce este? O umbră desprinsă de povara obiectualității realului care nu se afirmă decât pe sine, stă ca dovadă afirmându-și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lexicale din limbile romanice nici să nu aibă corespondente în latina literară, deși pare sigur că ele au existat în latina populară, și, în acest caz, metoda comparativ-istorică poate contribui la reconstituirea acestor corespondente. Astfel, în română există verbul a îngîna, căruia îi corespunde italianul ingannare, vechiul francez enjener, provensalul enganar, catalanul enganyar, spaniolul și portughezul enganar. Aceste cuvinte se aseamănă foarte mult din punctul de vedere al formei și al conținutului, iar fenomenul nu poate fi explicat decît de faptul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cult, muzee, biblioteci, străzi, statui, cluburi, fundații, inscripții etc. poartă cu fală rezonanțe care stimulează ecoul timpului de altădată, germinează freamătul sonurilor venite din trecut. Colindăm locurile, ne uităm pe frontispiciile clădirilor, trecem pe lângă statuile înfipte în socluri temeinice și îngânăm admirativ numele încrustate în piatră pentru veșnicie. Vânturăm visători Cetatea, apoi ne odihnim la umbra marilor înaintași, cu gândul la perenitatea faptelor lor și la infinitul albastrului de cer. Cine a fost Gh. Asachi? Familia și școala din Herța, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mirare și mă tulbură lăcomia celui ce înghite până și vaga împotrivire. Ultima dorință ar fi ca somnul ei, sub solzii așternutului nepăsător, să fie un vis fără suspine. Și va auzi ea cu o voce de rouă izvoarele care îngână muzici domoale înălțate din iarba șanțului. 88 Îmi plac comoditățile și confortul, dar suport și incomoditățile de tot felul, de la cele fizice la cele de ordin sufletesc, asta neînsemnând că le și accept. Dar oare ce putem înțelege prin inconfort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la rîndu-ți, aduce cinstire Grijii de părinte, dar neprețuit. Zeii hotărât-au să ne aperi tagma Și în fruntea obștei calea s-o alegi. Multă sănătate îți dorește oastea, De la secretare, până la colegi. Vremea se petrece, veac cu veac se-ngână Și-n curând mileniul se va înnoi ... Alături de pace-n urarea străbună, Gândul meu de bine te va însoți. Fie ca norocul să te fericească, Cinste și credință, cuget românesc, Multă sănătate, tihnă sufletească, Mișule bădie, asta îți doresc! LA
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
că: Totul trebuie făcut la timp", dicton ce-l reține de la tata. Eu i-am răspuns că așa este deoarece "timpul costă bani". Apoi, păsărelele voioase zburând mereu printre crengile celorlalți pomi au început cu trilurile lor minunate. Băieții le îngânau șoptit, fluierând, fiind parcă într-o întrecere cu ele. Totul era așa de frumos! Și natura ținea cu noi. Perele mari, galbene și coapte erau parcă dintr-o pictură în ulei, pe pânză. Oltea era atentă, foarte grijulie, ca nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nepotul ducelui de Brabant nu era o partidă rea. Venise chiar și un trimis din Bizanț, pe care tatăl ei Îl primise cu toată bunăvoința. O alianță cu Comnenii nu era de lepădat! Se destăinuise părintelui Bernhard și acesta scutură Îngân durat din cap. Nu vedea nici o ieșire, totuși promise să-i vorbească lui Conrad când se va ivi momentul potrivit. Într-una din vizitele la chilia din munte, povestise totul prietenului ei, sihastrul. Bătrânul o ascultase cu un interes neobișnuit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
arșiță și de povara anilor, prindea firul cântărilor apostolice doar la ultima silabă, întărindu-le și dându-le girul autorității sale neștirbite. Ceea ce la preot suna: Doamne miluiește se reducea drastic, în interpretarea domnului cantor matusalemic, la două sonorități finale îngânate pe aceeași notă: ...ne... ște... ne... ște! Dar era bine și așa. Babica nu-l mai auzea. Iar în ceea ce privește asistența mortuară, era eliminat, din start, riscul oricărei critici de specialitate. Totul era bine. Și azi, pe alocuri, se întâmplă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Era desfășurată ordinea spectacolelor la Teatrul Național din Cernăuți, în stagiune. Nu lipseau paginile literare, poeziile, epigramele. Una e Cântec de trubadur de Dragoș Vitencu: Zice lumea căs sărac Și pribeag prin vânturi, Caltceva nu știu să fac Decât să-ngân cânturi... Toate-s bune, dar sărac Nu mă facă nime: Am o cobză, am un sac, Și te am pe tine! Mai semnau: Constantin Loghin, Gh. Voevidca, V. Gherasim, Em. Kososchi, I. Allaci, Th.D. Păunescu, Al. Mitric, Tr. Chelariu. Gr.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
său, din promisiunile făgăduite mamei sale, din cursurile și repetițiile infernale cu marele profesor Romulus Vrăbiescu, din intrarea Teatrului Național, unde își avea loc, pe lângă piesele și actorii pe care îi iubea atât de mult, și Opera. „Ah, Opera !“, a îngânat el încet, întins în pat, strân- gând ușor pumnii. Opera... Când maică-sa, Virginia, cel mai de preț om care-i rămă- sese în viață, singura femeie care îl iubea atât de mult și care părea tot timpul să-l
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici avionul său cu care se-ntrecea-n peripeții, nici parașuta, iată-l, Sachi, răpus de un nenorocit de fulger. — Dumnezeu l-a lăsat să-și împlinească fiecare vis în parte. — Și l-a smuls de-aici mult prea devreme, îngână Cristi, cu lacrimi în ochi. — Dar cine suntem noi să judecăm asta, domnișorule Cristian ? Suntem niște simpli beneficiari de viață, fără voia noastră. Și când și cum plecăm unde-om pleca, asta-i privește pe preoți și filosofi, nu pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]